ÎNVÃȚÃTURI DUHOVNICEȘTI
Stăm înaintea lui Dumnezeu
Fii totdeauna cu Dumnezeu, dacă vrei ca El să fie cu
tine. Dumnezeu e prezent oriunde, iar tu stai înaintea Lui. Trebuie să fim tari
în credința că ochii Domnului, ce sunt infinit mai luminoși decât soarele,
privesc țintă spre fiii oamenilor și nimic nu se poate ascunde de El: nici gândul,
nici visul, nici vreo oarecare simțire a inimii. De către atotvăzătorul ochi al
lui Dumnezeu nu se pot ascunde nu numai faptele ascunse și cele de față, ci și
înseși gândurile noastre.
Seninătatea
Mântuitorul și Împărăția Lui Dumnezeu locuiesc și
înăuntrul nostru. De aceea, nu ne mântuim noi, ci El ne mântuiește. Dar, pentru
neputințele firii noastre, slăbite de păcat, nu trebuie să ne întristăm, că și
Dumnezeu se întristează cu noi. Dumnezeu iubește o pocăință senină; aș zice că
pocăința cea mai plăcută lui Dumnezeu a fost a femeii ce a greșit mult, dar, în
loc de orice altă pocăință, L-a iubit cu atât mai mult pe Iisus. Vreau să zic,
dacă nu v-ați tot măcina mintea cu păcatele - ajunge cât le pomeniți la
spovedanie -, dacă nu v-ați otrăvi gândul cu ele, ați lăsa toate înapoi și
v-ați însenina fața și inima de dragul lui Dumnezeu, care poate El ceea ce la
oameni este cu neputință ... Seninătatea, asta care nu scade, asta aș vrea să o
prindeți de la mine.
Atitudinea față de aproapele
Când trăim zilele noastre pământești conduși de
porunca iubirii lui Dumnezeu, altfel îl vedem pe aproapele; îl vedem cu ochiul
lui Dumnezeu: nu-l judecăm, nu-l osândim, nu-l blestemăm, nu-l urâm, nu-l
despărțim de noi, ci îl răbdăm, îl așteptăm - mai ales îl înțelegem. Ca să ne
putem purta cu el așa, trebuie să știm în mod reflex, adică dintru adânc și mai
înainte de orice luare prin surprindere, că el (oricine ar fi el) e - și el -
fiu al lui Dumnezeu și că noi toți suntem frați, fiii Aceluiași Părinte.
Două condiții ale sfințeniei
După doctrina creștină, sunt două lucruri îndeosebi
care-l fac pe om capabil de sfințenie. Unul e simplitatea spiritului, iar al doilea
e puritate a inimii.
Vorbirea de rău
Să fugim de vorbirea de rău, de acest păcat atât de
amar. Nu învinui pe nimeni, ci zi: „Dumnezeu ne știe pe fiecare”. Ajudeca este o
rușinoasă răpire a vredniciei dumnezeiești.
Mila lui Dumnezeu
Toti cei ce vreti să se coboare mila lui Dumnezeu
peste casa voastră și peste ostenelile mâinilor voastre, curățiți-vă sufletele
voastre cu rugăciuni, cu spovedanie curată și cu post. Și veți vedea cum are să
vină mila lui Dumnezeu și ocrotirea lui Dumnezeu asupra ta și asupra a tot
lucrul mâinilor tale.
Răspunderea părinților
Luați aminte, părinților, că nu e glumă cu viața
copiilor pe care îi ai sau pe care vrei să-i ai. Ești răspunzător de ei și de
toată viața lor, căci cum le-o dai, așa o au! Și copiii tăi te vor judeca pe
tine, după cum știți și bine pățiți. Iar când te-or supăra, fii cuminte și nu-i
blestema, ascultând de diavolul până în sfârșit, ci ia seama că ei îți aduc
aminte de păcatele tale cele nemărturisite și neispășite. Roagă-te pentru ei și
roagă-te și pentru tine, chiar când te-or blestema, să te ierte Dumnezeu.
Sotul
În cazul viciului sau a greșelilor de conviețuire,
apariția cancerului care ucide soția se răstoarnă iarăși în răspunderea
soțului. Soțul care nu vrea copii nu trebuie luat; e un criminal camuflat al
soției sale. Nu e din turma lui Hristos.
Iertarea păcatelor
Dragii mei, folosiți-vă de cuvântul lui Iisus: „Luați
Duh Sfânt, cărora veți ierta păcatele, iertate vor fi, și cărora le veți ține,
ținute vor fi” (Ioan 20,22-23). Duhul Sfânt este Cel ce te curățește pe tine,
atunci când ceri iertare. Că pe nimeni n-a refuzat Dumnezeu, dacă s-a smerit.
Lucrul acesta se face în fața preotului. Vino în fața lui și cere-ți iertare.
De la Iisus avem acest Duh Sfânt; dar nu putem ierta păcatele celor ce nu ne-o
cer, celor ce nu vin. Nu putem ierta păcatele în absență, nu putem ierta
păcatele prin poștă.
Atotprezența lui Dumnezeu
Tot ce gândim, vorbim și facem se petrece în
atotprezența lui Dumnezeu, Care le înseamnă în contul nostru, în două locuri:
în Cartea Sa (Cartea Vieții) și cartea noastră, codul genetic.
Nu este altă cale de mântuire, de ispășire a păcatelor,
decât calea Crucii. Dacă ar fi fost, Dumnezeu ne-ar fi arătat-o pe aceea.
Asumarea crucii
Deosebirea, marea deosebire Între noi și Iisus e că
Iisus n-avea vină, pe când noi toți avem vină. Și iarăși, cea mai mare
deosebire:
Cel nevinovat, Iisus, a primit crucea; n-a ocolit-o,
nu S-a apărat de ea, n-a strigat nevinovăția Sa, n-a amenințat stăpânirea omenească
ce-L răstignea, ci S-a purtat blând ca Mielul lui Dumnezeu cu cei ce-L
răstigneau și-L huleau după ce L-au răstignit. Noi, dimpotrivă, căutăm pe toate
cărările cum să scăpăm de cruce, cum să ne strigăm nevinovăția, cum să ne
ascundem păcatele, și strigăm în gura mare ce cruce grea avem de dus în căsătorie,
în serviciu, în obligații, în meserie, în viață. Ne numim creștini, dar ducem crucea târâș;
și am fi bucuroși să scăpăm de ea. ( ... )
Greutatea crucii atârnă de noi, de greutatea păcatelor
făcute. Păziți-vă de păcate și nu veți avea atâta suferință de dus.
Ajutorul în necazuri
Lipiți-vă inima de lucrul lui Dumnezeu, căci zice
Domnul: „Cheamă-Mă pe Mine în ziua necazului tău și te voi scoate și Mă vei proslăvi”
(Psalmul 49 , 16). Nu mai chemați pe dracul, pe bată-I crucea, căci dacă tot pe
el îl chemați, el vă va „ajuta” și el vă va aduce risipă și moarte.
Duhovnicul
Cine nu înțelege că duhovnicul este cel pe care Iisus
Hristos l-a lăsat să ierte păcatele oamenilor, în fața căruia omul să-și plece
capul
Pag. 5 – 11 |
Adevăr Divin
