„Nichifor Crainic a îndeplinit cea mai importantă operă de răspândire a doctrinei ortodoxe în lumea noastră intelectuală. Nichifor Crainic e misionarul de prestigiu al credintei bisericesti in mijlocul intelectualilor romani. Dar, scotand teologia in arena larga a vietii intelectuale, n-a diluat-o catusi de putin. Dimpotriva, teologia lui Nichifor Crainic e de-o densitate, de-o intensitate si de-o bogatie in preocupari nemaiajunse pana la el. S-a dovedit astfel ca nu densitatea in elementele proprii face teologia neagreata de intelectuali, ci prezentarea ei in clisee stereotipe, fara adancire personala, fara trecerea ei prin intimitatea sufleteasca a teologului, de unde sa se imbrace in dogoarea convingerilor, in noutatea cuceritoare a unor prezentari care tradeaza o noua descoperire a evidentelor adevarului etern, fulgerata pe rand in focul tensiunilor necurmate ale spiritului sau. Tocmai acest caracter viu, trait, il are teologia lui Nichifor Crainic.
E semnificativ in aceasta privinta ca dansul a introdus pentru prima data la noi preocuparile de teologie mistica, sistematizand chiar o disciplina cu acest nume la Facultatea de Teologie din Bucuresti. Cursul de mistica, tinut studentilor, e prima adunare si sistematizare a imensului material de doctrine si de fapte ascetice si mistice din cuprinsul spiritualitatii ortodoxe. Un sector intins de preocupari, cele mai centrale, cele mai importante pentru inviorarea vietii crestine, a fost redat astfel din nou teologiei romanesti, atat de schematica pana la dansul. Nichifor Crainic a largit cercul preocuparilor teologice, a deschis zari noi, dar innoirile sale nu sunt altceva decat o surpare a zagazurilor care tineau teologia noastra inchisa dinspre fluviul bogat si viu al traditiei. Nichifor Crainic innoieste prin reactualizarea traditiei intr-o teologie care se multumea cu cateva coji din aceasta traditie, primite pe calea si de multe ori prin interpretarea ocolita a teologiilor apusene. Prin Nichifor Crainic s-a savarsit o adevarata restaurare a teologiei romanesti in duhul ortodox.“ • pr. prof. D. Staniloae
Cuprins:
Studiu introductiv: Nichifor Crainic si redescoperirea misticii in Ortodoxie in prima jumatate a secolului XX (diac. IOAN I. ICA JR) Nota asupra editiei I. Itinerar teologic — marturisiri Amintiri (1945–1946) (NICHIFOR CRAINIC) II. Spiritualitatea — o dezbatere culturala in Romania interbelica (1928) Spiritualitate (NICHIFOR CRAINIC); Noua spiritualitate — ancheta; Spiritualitate si Ortodoxie (MIRCEA ELIADE); Intre Ortodoxie si spiritualitate (SERBAN CIOCULESCU); Spiritualitate (MIRCEA VULCANESCU) III. Curs de teologie mistica (1935–1936) Post-scripta: Cum am descoperit Filocalia (1937); Filocalia (1938); Rugaciunea lui Iisus (1938); Dionisie Areopagitul (1944) IV. Curs de mistica germana. Magistrul Eckhart si scoala sa (1936–1937) V. Teza de mistica comparata a unui discipol inzestrat: NICOLAE MLADIN, Influenta lui Dionisie Areopagitul asupra lui Juan de la Cruz (1938) VI. Evocari si evaluari semicentenare (1940) Nichifor Crainic (LUCIAN BLAGA); Magister ad cathedram (pr. STEFAN DOBRA); Nichifor Crainic in teologia noastra (prof. TEODOR M. POPESCU); Nichifor Crainic apologet crestin (EMILIAN VASILESCU); Opera teologica a lui Nichifor Crainic (pr. prof. DUMITRU STANILOAE); Nichifor Crainic si timpul nostru (NICOLAE BALAN, mitropolitul Ardealului) VII. Peste veac (2004)
Adevăr Divin
