Lucrarea noastră se vrea o modestă punte de legătură între duhovnicie și psihoterapie, în aceeași viziune interdisciplinară în care – absolut inspirat! – își intitula un teolog și psiholog occidental, Benito Goya, lucrarea sa: Psihologia și viața spirituală. Simfonie la două mâini. Parafrazându-l pe autorul italian, în aceasta optică, aș vedea ascensiunea spirituală a omului, metaforic vorbind, ca un vultur purtat de două aripi larg întinse spre cer: duhovnicia și psihoterapia. Eugen JurcaEugen Jurca este cadru didactic universitar (conferențiar), cu doctoratul în teologie (specialitatea Omiletică și Catehetică), licențiat în psihologie (clinică) și psihoterapeut (cu formare integrală în Analiza Existenîială și Logoterapie).
Cuprins:
Capitolul I. Psihoterapie și duhovnicie: delimitare a competențelor1.1. Teologie pastorală, psihologie pastorală, medicină pastorală 1.2. Pastoral counseling și teologia sanitaria. 1.3. Consiliere psihologică, psihologie clinică, psihoterapie, psihiatrie1.4. Psiholog clinician, psihoterapeut, medic psihiatru 1.5. Preot de mir, preot confesor, preot duhovnic, mentor spiritual, avvaCapitolul al II-lea. Psihoterapeutul și preotul duhovnic Trăsături de personalitate și calități profesionale II. 1. Paradigma personologică și clinică în „stilul” personal terapeutic și pastoral-duhovnicesc II. 1. a. Tipologii morfo-somatice II. l. b. Tipologii psihologice (caracteriologii) II. l. c. Personalități „accentuate” II. 1 .d. Tipuri de personalități (de „inspirație” clinică)II. 1 .e. Tipuri de psihoterapeuți (după Ion Vianu) II. l. f. Tipuri de duhovnici II. 2. Exigențe profesionale și calități personale ale psihoterapeutului/duhovnicului II.3. Exigențe formative specifice preotului duhovnicII.4. Limite ale psihoterapeutului/duhovniculuiCapitolul al III-lea. Setting-ul colocviului psihoterapeutic „Scaunul” spovedaniei: loc și timpIII.1. Cadrul ambiental terapeutic III.2. Locul spovedanieiIII.3. Timpul spovedaniei Capitolul al IV-lea. Rezistența la terapie și/sau duhovnicie (psihologia refuzului)IV.1. „Voia Domnului” și voința omului IV.2. Mecanisme de coping: IV.2.a. de/negarea (Verneinung) IV.2.b. refuzul realității (Verleugnen) IV.2.c. „negarea.prin fantasmă” (delir, halucinație...) IV.3. Autosuficiența ca refuz IV.4. Refuzul spovedaniei prin „imaculata concepție (de sine)IV.5. Refuzul psihologiei prin „duhovnicie” IV.6. Dorință sau voință de schimbare? Capitolul al V-lea. Rușinea în Analiza Existențială și Logoterapie și în Sacramentul ReconcilieriiV.l. Rușinea - protector al intimității personale V.2. Rușinea în terapie și în confesional Capitolul al VI-lea. „Ascultarea” duhovnicească și ascultarea terapeuticăVI.1. „Ascultarea” duhovnicească VI.2. Ascultarea nevrotică și/sau infantilismul spiritualVI.3. Ascultarea terapeutică VI.4. Ascultarea în confesional Capitolul al VII-lea. Sentimentul de culpabilitate și Sacramentul ReconcilieriiVII.l. Scrupulozitatea religios-morală și culpabilitatea nevrotică VII.2. Laxismul moral și „morala fară păcat” (dr. A. Hesnard) VII.3. Conștii(e)nța păcatului și responsabilitatea morală VII.4. Metanoia (pocăință): schimbare și/sau transformare (restructurare de personalitate) VII.5. „Katharsis” și sentimentul iertării (dezlegarea sacramentală) Bibliografie
Adevăr Divin
