1.
Cu numele, sunt un om aparte;
sunt înțeleptul din Tibet;
sunt Milarepa;
puține lucruri aud, dar dau multe povețe;
gândesc puțin, dar stăruiesc îndelung; dorm puțin, dar biruiesc în lungi meditații.
Cunoscând unul, le cunosc pe toate;
cunoscându-le pe toate, știu că ele sunt una;
am experiența realității adevărate.
în patu-mi îngust pot să mă-ntind și să mă-ncovoi;
veșmântul subțire îmi încălzește trupul;
tainul puțin îmi stampară foamea.
Sunt lamura marelui cugetător;
sunt locul de-ntâlnire al credincioșilor;
sunt spasmul nașterii, al morții și-al decăderii.
Nu prețuiesc mai mult decât alta nicio țară;
n-am casă niciunde;
n-am cămări cu de-ale gurii;
nu iubesc cele lumești.
Nu deosebesc hrana curată de cea necurată;
nu mă canonesc în suferință;
nu mă atașez și am puține prejudecăți.
Am aflat libertatea Nirvanei.
Sunt alinătorul bătrânilor,
tovarășul de joacă al copiilor,
înțelept, rătăcesc în împărăția acestei lumi.
Mă rog ca voi, oameni și zei, să trăiți în pace.
2.
Supunere măriilor lor, învățătorii. Anume mă rog ca harul lor divin să-mi fie refugiu.
Când mă priviți, vi se pare că-s leneș, leneș;
când mă văd eu însumi, îmi pare că-s harnic, harnic.
Cum pe întinsul infinității necreate
înalț, înalț turnul extazului,
n-am timp să zidesc case.
Cum pe stepa adevărului gol
zdrobesc, zdrobesc cătușa sălbatică a suferinței,
n-am timp să ar orgorul alor mei.
Cum la hotarul unității inefabile
mă supun, mă supun dușmanului-demon al sinelui,
n-am timp să mă supun furiei dușmanilor-oameni.
Cum în palatul minții care transcende dualitatea
aștept, aștept experiența spirituală să-mi fie logodnică,
n-am timp să-mi întemeiez o familie.
Cum în cercul trupului meu
hrănesc, hrănesc pruncul înțelepciunii,
n-am timp de hrănit prunci plângăreți.
Cum trupul, reședința întregii plăceri,
îl păstrez, păstrez prețioase învățături și gânduri,
n-am timp să păzesc bogății prealumești.
Cum pe muntele adevărului fără hotar
păzesc, păzesc sălbaticul roib al cunoașterii de sine,
n-am timp să pasc oi.
Cum din lutul trupului ș-al oaselor
clădesc, clădesc miraculosul relicvar,
n-am timp să făuresc imagini sfinte.
Cum în vârful triunghiului inimii mele
înalț, înalț flacăra albă ca untul a luminii curate,
n-am timp să aprind focul sacru. pag. 11-12 |
Adevăr Divin
