Tantra și viața cotidiană

Vacuitatea este o experiență binecuvântată, asemeni nectarului. Nu este o călătorie religioasă sau doar mitologic; nu este doar ceva construit. Vacuitatea este realitate științifică, nu ceva în care să crezi pur și simplu. Vacuitatea este incredibilă; este esența fenomenelor universale. Când realizați vacuitatea, toate conceptele concrete ale eului dispar. Sunteți eliberați în mod automat și experimentați beatitudinea veșnică. Tantra se potrivește minții occidentale, care este o minte tehnică, inventivă. Întrucât tantra are metode tehnice, cred că mintea occidentală poate să o digere cu ușurință. Vouă vă plac frumusețea, mirosurile bune, formele și culorile încântătoare, nu-i așa? Vă place să decorați, să aveți lucruri frumoase, să transformați lucruri, să vă decorați casele într-un fel sau în altul. La fel se întâmplă cu tantra, doar că în loc de obiecte folosim mintea, asta-i tot.

• Lama Yeshe

O carte profundă, atât de clară și plină de compasiune, încât știi că asculți vocea de neuitat a unuia dintre cei mai mari învățători ai epocii noastre.

• Sogyal Rinpoche, autorul volumului Cartea tibetană a morții și a vieții

În esență, meditația tantrică este psihologie sofisticată: metode extraordinare și radicale pentru desăvârșirea rapidă a extraordinarului potențial pentru claritate, bucurie, compasiune și alte însușiri pozitive, despre care Buddha spune că sunt înnăscute în noi toți. Totuși, tantra este lesne de răstălmăcit și de mistificat. Geniul lui Lama Yeshe constă în capacitatea sa aparent lipsită de efort de a aduce tantra pe pământ fără a o diminua, de a o face reală, de a ne arăta cum să o aducem în viețile noastre de fiecare zi. Dacă tratăm practica noastră spirituală ca pe un lucru rarefiat – ne spune Lama Yeshe – atunci pierdem în întregime esențialul.

Prolog
Mahamudra: Realitatea absolută

Sigiliul absolut

Există numeroase modalități diferite de a analiza și explica minunatele învățături ale Domnului Buddha asupra realității absolute a vacuității, mahamudra. Aici, totuși, nu vom încerca să înțelegem diversele puncte de vedere filozofice sau să dezvoltăm o simplă înțelegere intelectuală a mahamudrei. Vom încerca să obținem o experiență directă a acesteia.

Buddha a explicat mahamudra din două perspective diferite: una conformă Prajnaparamitei, învățătura sa generală asupra Mahayanei (vezi capitolul 1), cealaltă conformă Vajrayanei, învățăturile sale ezoterice (vezi capitolul 2). Maha înseamnă mare; mudra înseamnă sigiliu; mahamudra înseamnă sigiliul absolut, totalitate, imuabilitate. A sigila ceva implică faptul că nu poți să îl distrugi. Mahamudra nu a fost creată sau inventată de cineva; prin urmare, ea nu poate fi distrusă. Este realitate absolută.

Am văzut învățați occidentali vorbind în termeni filozofici detaliați despre mahamudra și celelalte, însă am o întrebare pentru ei: „Vorbiți despre aceste lucruri, însă voi meditați?” Uneori, mintea noastră este preocupată doar de fantezie, care este asemenea mersului la supermarket cu buzunarele goale, spunând: „Acest lucru este fantastic, acesta este bun. Acesta este sănătos. Acesta este gustos.” În cele din urmă, nu ați obținut nimic.

Lumea intelectuală și cea practică, procesul de învățare bazat pe experiență sunt tot atât de diferite cât este un supermarket față de Muntele Everest. Dacă lăsați Mahamudra la un nivel intelectual’ ea nu vă va atinge niciodată; ea nu va avea nimic de-a face cu voi. Chiar dacă scrieți o carte întreagă despre mahamudra, nimic nu poate pune capăt problemele voastre; nimic nu vă poate înlătura concepțiile greșite.

Dar nu fiți triști, eu nu o să mă apuc să vorbesc despre mahamudra prea intelectual. O voi explica simplu.

Mahamudra cuprinde întreaga lume fenomenală

Domnul Buddha a explicat că mahamudra se referă la natura ne schimbătoare, nenăscută care există în toate fenomenele. Nu este ca și cum mahamudra ar fi ceva special care există doar într-un anumit loc sacru și deloc în cerealele voastre de la micul dejun. Mahamudra există în întreaga lume fenomenală, rară discriminare. Natura ei este natura-realității. Acesta este motivul pentru care Domnul Buddha spune, chonam kungyi rangzhin chaggya chen: natura absolută a întregii lumi fenomenale este marele sigiliu. Acesta caracter al mahamudrei cuprinde întreaga lume fenomenală din samsara și nirvana.

Natura absolută nu este vreo filosofie creată de Domnul Buddha sau de către Nagarjuna, marele maestru indian care a clarificat vacuitatea. Nimeni nu poate inventa natura realității. Dar cu toate că mahamudra este natura întregii fenomenalității universale, mintea noastră conceptuală, amăgitoare, ne împiedică să o vedem. În loc să vedem totalitatea, suntem prinși în idei relative despre realitate. Avem un punct de vedere dualist, fanatic, despre modul în care există lucrurile.

Acesta este motivul pentru care concepția, proiecția concretă a sinelui, „eul”, apare minții noastre; iar ea apare ca fiind total independentă, ca un sine. Prin urmare, chiar dacă știm despre mahamudra, nu știm de fapt câtuși de puțin; nu realizăm natura interdependentă a lumii fenomenale.

Examinați punctul de vedere al ego ului în raport cu eul atunci când vă este foame. De fapt, foamea voastră depinde de o serie de fenomene interdependente: printre acestea se numără bucătăria... hrana ... propriul corp și propria minte ... toate aceste lucruri sunt dependente unele de altele. Dacă realizați că eul vostru flămând este total dependent, veți fi capabil să vă controlați foamea, iar după ce mâncați, veți avea de asemenea o înțelegere mai profundă.

Atunci când o parte a unei combinații interdependente dispare, combinația însăși dispare la rândul ei. De exemplu, în grupul nostru de șaptezeci persoane prezente aici, atunci când o persoană dispare, grupul de șaptezeci dispare de asemenea; grupul celor șaptezeci nu mai există. Sunteți de acord sau nu? Este atât de simplu, atât de logic. Dacă îndepărtați una dintre cele o sută de lămpi cu unt, grupul celor o sută a dispărut de asemenea, deoarece grupul celor o sută este combinația fiecărei unități.

Privind lucrurile în alt mod, chiar în timp ce vă mâncați cerealele, pe măsură ce stomacul vostru se umple, vă gândiți, „Oh, ce foame mi-a fost, mă simt mai bine acum’: Dar chiar și aceasta este o concepție greșită. Sunteți încă atașați de eul flămând anterior, chiar dacă acesta a dispărut. Poate că este dificil de înțeles. Nu e surprinzător faptul că numeroși profesori buddhiști interpretează eronat punctul de vedere al lui Nagarjuna și consideră că acesta este nihilist, că distruge totul.

Verificați. Cel care ați fost „voi” în această dimineață a dispărut, însă voi îl considerați existent și în această seară. În mod asemănător, voi considerați că acei „voi” care erați copii există și astăzi. Dar chiar și numai după o secundă, cei care erați „voi” în acea secundă anterioară au dispărut deja. Totul – voi înșivă, percepțiile simțurilor voastre, toate obiectele simțurilor voastre, totul - are natura schimbării; putem spune, de fapt, că totul dispare.

De exemplu, egoul idealist crede: „Am construit această sală de meditație.” Însă acei voi care au construit gompa (sala de meditație) au dispărut deja. Gompa, realizarea gompei și persoanele care a făcut-o – această relație – au dispărut toate.

Iată un alt exemplu. Când se face întuneric, vedeți un furtun făcut sul și credeți că este un șarpe. Dintr-odată vă speriați, .Oh!” Acesta este un exemplu bun. Datorită condițiilor – întunericul și furtunul făcut sul – ajungeți la ideea că se află un șarpe acolo. Combinația factorilor determină concepția eronată și simțiți teamă, probabil chiar mai multă teamă decât dacă ați fi văzut un șarpe adevărat la depărtare. De astă dată, întrucât este atât de aproape, aveți această halucinație.

Acesta este un bun exemplu al modului în care halucinăm.

Acest șarpe nici măcar nu există, însă mintea voastră zugrăvește o imagine, creează o fantezie, îl născocește. Totuși, există o relație interdependentă între mediu, obiect și multe alte lucruri.

Același lucru se întâmplă cu eul flămând, eul concret: el este tot o proiecție a egoului așa cum este șarpele. Deși eul nu există în cele cinci agregate ale voastre – corpul și mintea voastră – e ca și cum ar exista; el pare să existe în mod concret. Eul pare să existe undeva în organele voastre de simț, însă apare percepției simțurilor voastre și minții voastre conceptuale în exact aceeași manieră în care apare halucinația sau proiecția șarpelui.

Folosind înțelepciunea pătrunzătoare pentru a privi cu atenție situația, nu veți găsi niciodată nimic spre care să puteți arăta și spune, „Acesta este șarpele’: Nu îl veți găsi niciodată. Nu puteți. La fel se întâmplă cu eul, cu ideea concretă amăgitoare a unui eu de sine stătător, Când înțelepciunea pătrunzătoare cercetează, ea nu poate găsi eul nicăieri în corpul vostru – nici în inima voastră, nici în creierul vostru, nici în piciorul vostru, nici în mâna voastră, nici oriunde altundeva.

Afară, lângă această gompa, există câțiva bușteni. Dacă ne uităm cu înțelepciunea pătrunzătoare, nu-l putem găsi pe „Tom” în energia acestui lemn. Exact același lucru se întâmplă când ne uităm la cele cinci agregate ale energiei lui Tom: corpul și mintea sa. Indiferent cât de mult căutăm, de la creștet la tălpi și de la tălpi la creștet, nu putem spune niciodată, „Acesta este Tom; aici este el”. Nu puteți găsi niciodată vreun „Tom“.

Întotdeauna credeți că sunteți ceva; voi nu sunteți satisfăcuți doar cu numele vostru. Căutați o realitate, o identitate, dincolo de nume. Totuși, realitatea este că dincolo de numele „Tom” nu există altceva.

Nu există prea mare diferență între bușteni și agregatele lui Tom. Desigur, agregatele au un anumit soi de relație interdependentă cu Tom pe care ele nu o au cu lemnele de-afară, dar în definitiv, „Tom” și „lemnul” sunt simple nume.

Iată un alt exemplu: înainte ca numele „Peter” să fie dat unui copil, nimeni nu spune „Acolo e Peter” atunci când se uită la corpul copilului. Însă, odată ce v-ați numit copilul „Peter” în mod automat, atunci când vă uitați la corpul lui, vă gândiți, „Peter” Nu vă amintiți că voi i-ați dat numele „Peter” Dimpotrivă vă gândiți că .Peter” vine din partea persoanei, de undeva de-acolo. O atașare atât de concretă față de un obiect atât de concret!

Este la fel atunci când o anumită situație vă necăjește. Vă gândiți, „Asta e rău’: De fapt, voi ați făcut acea situație rea; voi ați creat-o numind-o „rea“. Nicio astfel de situație în mod concret „rea” nu există. Ați numit situația „rea” în același fel în care ați numit copilul „Peter”

Toate judecățile noastre sunt foarte grosiere. Vedem lucrurile ca având o natură foarte grosieră; nu le vedem niciodată în natura totalității lor. Prin urmare, trebuie să medităm pentru a investiga caracterul de totalitate al întregii lumi fenomenale.

Pag. 37 – 41