Adevăr Divin
Cele 12 chei ale filosofiei
| În Cele douăsprezece chei ale filosofiei sunt amplu reproduse diferite operații alchimice, codificate alegoric, în cuvinte la care au fost adăugate imagini. Fiecare capitol sau „cheie” descrie alegoric o etapă distinctă din procesul complex în urma căruia poate fi creată piatra filozofală. |
25.00 2.50 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
| În Cele douăsprezece chei ale filosofiei sunt amplu reproduse diferite operații alchimice, codificate alegoric, în cuvinte la care au fost adăugate imagini. Fiecare capitol sau „cheie” descrie alegoric o etapă distinctă din procesul complex în urma căruia poate fi creată piatra filozofală. Descrierea etapelor e făcută în așa fel încât să reveleze și deopotrivă să ascundă „€žmetoda”€ folosită; e nevoie de un maestru alchimist priceput care să interpreteze corect limba voalată a textului alegoric și imaginea afiliată. Tratatul a fost comentat în repetate rânduri de alchimiștii din secolul XX. În special Fulcanelli și Eugène Canseliet se referă adesea la această lucrare. Știm că Jung, Chevreul, Berhelot și Newton au citit tratatele lui Basile Valentin – bineînțeles, apocrife. Georges Cuvier, în Istoria științelor naturale, de la origine și până în zilele noastre, notează: „€žÎn concluzie, se poate spune că... toate metodele utilizate în chimie până la Boerhaave sunt expuse în lucrările lui Valentin. El a realizat o aplicare a chimiei pe organismul omenesc; a căutat să stabilească dacă trupul omenesc prezenta, la scara mica, aceleași fenomene pe care lumea le prezintă la scară mare, și în acest fel a creat denumirile de microcosmos și de macrocosmos, prima dintre ele referindu-se la corpul omenesc, iar cea de-a doua la marele corp al naturii.” |
Cuprins:
Introducere PRIMA CARTE A CLAVICULEI PIETREI PREȚIOASE A VECHILOR FILOSOFI Cuvânt înainte CARTEA A DOUA A CLAVICULEI PIETREI PREȚIOASE A VECHILOR FILOSOFI Capitolul întâi Capitolul al doilea Capitolul al treilea Capitolul al patrulea Capitolul al cincelea Capitolul al șaselea Capitolul al șaptelea Capitolul al optulea Capitolul al nouălea Capitolul al zecelea Capitolul al unsprezecelea Capitolul al doisprezecelea Despre materia primă a filosofilor Discuția Spiritului Mercurului cu fratele Albert Explicația Spiritului cu privire la calitățile Materiei Prime Cele douăsprezece semne ale Zodiacului care sunt citate în această lucrare Catrenele autorului Alte
catrene, sub formă de jurăminte |
Fragment:
CUVÂNT ÎNAINTE Dragă cititorule, în prefața pe care am scris-o (la Tratatul despre apariția Planetelor) m-am angajat în fața celor interesați de știință și doritori să cerceteze secretele Naturii să îi învăț (în felul în care Dumnezeu mi-a hărăzit lucrul acesta) de unde și în ce mod au extras și apoi au pregătit strămoșii noștri piatra triunghiulară, dată cu voia Domnului Dumnezeu (și pe care au folosit-o pentru a-și păstra sănătatea în timpul acestei vieți pământești și pentru a îndulci suferințele acestei lumi cu o adevărată sare celestă). Și, pentru a-mi putea ține această promisiune fără să o învelesc în artificii înșelătoare, ci pentru a arăta izvorul tuturor bunătăților, așa cum am spus, de la un capăt la celălalt, fii cu luare aminte, cititorule, și ia seama de îndată la ceea ce urmează să îți spun (dacă ești însetat de cunoaștere), căci nu îmi place să vorbesc în zadar și nu caut să folosesc vorbe ușuratice în acest scop, din moment ce ele nu sunt de nici un folos și nu pot să ne învețe decât prea puține; dimpotrivă, scopul meu este să arăt în cât mai puține cuvinte lucruri temeinice, cu un fundament de valoare și întemeiate pe experiențe pe care se poate pune temei. Mai trebuie știut că, deși sunt mulți cei care se prefac că ar putea să cunoască această Piatră, prea puțini dintre ei reușesc totuși să își atingă țelul, căci Dumnezeu nu a transmis decât la foarte puțini cunoașterea acestei operațiuni, si mai ales celor care urăsc minciuna, care îmbrățișează întotdeauna adevărul și care se dedică artelor și științelor, și mai ales acelora care îl iubesc mult și care îi cer acest dar prețios cu multă ardoare și cu rugăciuni. De aceea, dacă vrei să găsești Piatra noastră, te îndemn să îmi urmezi sfatul: în primul rând, roagă-l pe Dumnezeu să îți sprijine lucrarea; iar dacă ai cumva conștiința încărcată de păcate, te sfătuiesc să o eliberezi și să o cureți prin regrete sincere și prin spovedanie și să te silești să păstrezi întotdeauna adevărul, astfel încât inima ta să fie întru totul curată, iar spiritul tău să fie curățit cu lumina adevărului; în afară de asta, cugetă în sinea ta că, din moment ce vei avea o mare onoare după ce vei fi primit acest dar divin, vei începe să le întinzi o mână de ajutor celor cufundați în mlaștina sărăciei, îi vei ajuta să se refacă pe cei copleșiți de nevoi și vei folosi aceste bogății pentru a-i ajuta pe cei care trăiesc în mizerie, astfel încât să ai parte cu mai mare ușurință de binecuvântarea divină, iar credința să îți fie Întărită de faptele tale bune, pentru a te putea bucura, în cele din urmă, de fericirea veșnică! Pe lângă aceasta, nu disprețui cărțile vechilor Filosofi, căci unii dintre aceștia au dobândit Piatra înaintea noastră, ci citește-le pe de-a-ntregul, pentru că, după Dumnezeu, lor le datorez faptul că am obținut-o și eu; citește-le de mai multe ori, ca să nu uiți principiile, să le înțelegi temelia, iar lumina adevărului să nu se stingă. În plus, arată râvnă în căutarea acelor lucruri care se dovedesc în acord cu rațiunea și cu cărțile celor din vechime; nu arăta deloc nehotărâre, ci țintește neîncetat scopul tău, pe care îl au și cu care sunt de acord toți înțelepții, și amintește-ți că un spirit nehotărât nu are nici o bază stabilă și că un Arhitect ușuratic va întâmpina mari greutăți când va încerca să construiască un edificiu puternic și trainic. În plus, nu lua piatra noastră, ființa și nașterea sa din lucruri combustibile (căci trebuie ca ea să poată lupta chiar și cu focul și să îi suporte, rară vreo pagubă de un fel sau altul, toate zbaterile și capcanele), și nu o scoate din astfel de materiale, din care atotputernica natură nu o poate produce. De pildă, dacă cineva ar spune că ea e de natură vegetală, ceea ce nici nu e cu putință, chiar dacă apare în ea si ceva de natură vegetală’; căci trebuie să știi că dacă Lunarul nostru/ ar fi fost de aceeași natură cu celelalte plante, ar fi produs, la fel ca acestea, materii care ar fi ars în foc și nu ar fi produs altceva decât sare moartă; și dacă, în pofida faptului că înaintașii noștri au scris pe larg despre Piatra vegetală, tu nu ești totuși cu nimic mai clarvăzător decât Linceu (amintit în Atafanta Fugiens), crede-mă că ea va depăși puterea de înțelegere a spiritului tău, căci a fost numită vegetală doar pentru că ea crește și se multiplică la fel ca ceva vegetal. Pe scurt, află că nici un animal nu poate să-și perpetueze specia și să dea naștere unui seamăn al său decât prin intermediul unor lucruri asemănătoare și de aceeași natură; iată de ce nu vreau nicidecum ca tu să te străduiești căutând Piatra noastră altfel si altundeva decât în sămânța propriei sale naturi, din care chiar natura a produs-o pentru prima dată. Pornind de aici trebuie să mai tragi încă o concluzie sigură, și anume că nu trebuie nicidecum să alegi în acest scop o natură animală, căci tot așa cum carnea și sângele le-au fost oferite de Dumnezeu numai animalelor, la fel și sângele singur, propriu numai lor, doar pe ele le poate naște și doar lor le va da naștere pentru totdeauna. Dar Piatra noastră, pe care eu am avut-o la fel ca vechii Filosofi, este făcută și compusă din două lucruri și din încă unul, în care e ascuns al treilea, și ea este adevărul adevărat, arătat rară cusur sau înșelătorie, căci soțul și soția nu erau considerați de vechii Filosofi decât un singur corp, nu din cauza vreunor accidente exterioare, ci datorită iubirii lor reciproce si a virtuții uniforme produse de seamănul lor, născut și apărut atât dintr-unul, cât și din celălalt, de la prima lor naștere. Și, tot așa cum au o virtute de conservare și de propagare a speciei lor, la fel și materia din care este produsă Piatra noastră poate să se înmulțească și să se întindă datorită virtuții sale seminale. De aceea, dacă ești într-adevăr interesat de știința noastră, nu vei neglija ceea ce tocmai am spus, ci vei lua aminte la acestea, de teamă să nu te lași atras, alături de alți sofiști, orbi cu privire la acest lucru, în groapa neștiinței, să ajungi repede în acest abis, iar apoi să nu mai poți să te întorci din el niciodată. Ori, prietene, ca să te învăț de unde este luată această sămânță și această materie, cugetă în sine a ta în ce scop vrei să faci Piatra și la ce vrei să o folosești, iar atunci vei ști că ea nu este extrasă decât din rădăcină metalică, ordonată de Creator numai la generarea Metalelor. Sau înțelege în puține cuvinte cum se face acest lucru. La început, pe când duhul lui Dumnezeu se preumbla pe deasupra apelor, iar toate lucrurile erau învăluite de întunericul tenebros al Haosului, în vremea aceea Dumnezeu cel puternic și veșnic, început fără sfârșit, din înțelepciunea sa care a existat de la început și va exista pentru veșnicie, prin sfaturile sale de nepătruns și providențiale a creat din nimic Cerul și pământul și tot ce se află pe acestea, văzute și nevăzute, indiferent de felul în care tu le numești sau le-ai putea numi. Căci Dumnezeu a făcut toate lucrurile din nimic. Și cred că nu este acesta locul potrivit pentru a ne preocupa de modul în care a fost realizată această creație minunată, căci astfel de lucruri trebuie mai degrabă să fie confirmate de credință și de către Sfânta Scriptură. În timpul acestei creații, Dumnezeu a oferit fiecărei naturi atât frica de a nu pieri, supusă stricăciunii, cât și sămânța sa fiecăreia dintre ele, astfel încât, printr-o astfel de virtute seminală să poată să se ferească de moarte, iar oamenii, animalele, plantele și metalele să poată fi păstrate pentru totdeauna; însă omului nu i-a fost oferită o asemenea virtute, de a putea să facă noi semințe, după propria sa plăcere și împotriva voinței lui Dumnezeu, ci i s-a îngăduit numai să poată perpetua și înmulți propria lui specie. Iar Dumnezeu a păstrat pentru sine puterea de a face semințe noi, căci altfel creația ar fi fost posibilă și pentru om, care este cea mai nobilă dintre creaturi, însă acest lucru nu îl Pag. 25 – 29 |