„Câți nu și-au dat sufletul prin peșteri și pustiuri, fără a avea mai mult merit decât lumea din afară!Câți n-au plecat în singurătate și mai stau și astăzi fără a cunoaște măcar sensul exact al cuvântului însuși, fără a mai vorbi despre taina isihiei?!“ • Sf. Simeon Noul Teolog, Țelul vieții creștine
Cuprins:
1. De la isihasmul folcloric la isihasmul niptic2. Despatimirea, vindecarea (psihoterapie isihasta)3. Mestesugul linistirii4. Sinteze si rezumate
Fragment:
Părintele Teofil spunea: „Raiul este o așezare lăuntrică”. Dvoastră ne-ați spus la o prelegere: „Raiul este semenul meu”. Așadar, ce este Raiul?V.A.: „Raiul este o așezare lăuntrică”, firește. Definiția Părintelui Teofil este sumară, percutantă, dar și practică. Asta ar fi definiția „raiului psihologic”. O așezaresufletească: adică rezolvarea conflictelor lăuntrice, starea de eliberare din robia păcatului. Să propunem și termenul „Raiul teologic”, adică abordarea din perspectivă teologică, așa cum rezultă din învățătura despre mântuire. Și aici tot Părintele Teofil ne spune cum stau lucrurile. Ne amintim că Părintele Teofil, de la început, a adâncit acest aspect al Raiului, soteriologic. Teza sa de licență se intitulaSoteriologia Noului Testament, „adică învățătura despre mântuire așa cum se prezintă în Noul Testament”.Întrebare:Oricine poate face practică isihastă?V.A.: Întâi, faceți distincție între „rugăciunea de toată vremea pentru paza minții” și, cazul special, „rugăciunea isihastă” (pentru schimbarea minții, pentru metanoia).Amândouă folosesc același stih, adică aceeași formulă, Rugăciunea lui Iisus. Rugăciunea de toată vremea (pentru paza minții) o poate face oricine, oriunde, oricând. Însă practica isihastă (pentru schimbarea minții, pentru fotisis, kenosis, theosis) nu o face oricine și nu se face oriunde, oricum nici oricând; ea are o destinație mistică și pune probleme speciale. Reamintesc două din condițiile necesare celui care primește îngăduința să practice: angajarea totală pe această cale; și despătimirea. Și totul cu îndrumare.