Didier
Dumas propune o abordare cu totul nouă a mitologiei biblice, mai precis a
primelor unsprezece capitole ale Genezei – de la Facere și până la Turnul
Babel, de la Adam și până la Noe. Ȋn viziunea sa, Biblia constituie fundamentul
patriarhatului transgenerațional. Analiza autorului clarifică în acest fel cel
de-al cincilea verset din Cele Zece Porunci, unde aflăm că păstrarea secretului
greșelilor părinților se transmite de-a lungul a trei-patru generații. Astfel,
se face că experiența lui Cain și a lui Abel prefigurează teoria lacaniană
despre Numele Tatălui, iar condamnarea lui Cain – teoria fantomei, elaborată de
Nicolas Abraham. Mitul lui Ham și al lui Canaan nu este altceva decât o teorie
a constituirii claselor sociale, iar Turnul Babel – o exemplificare a
impulsurilor gregare. Didier Dumas analizează aceste corespondențe, utilizând o
tălmăcire mult mai apropiată de originalul ebraic al Vechiului Testament, pe
care o compară critic cu traducerile mai larg răspândite, pe care le moștenim
astăzi, dar mult depărtate de sensurile inițiale. Și iată cum teoriile elaborate
de autor timp de un deceniu, lucrând cu copii nevrotici, erau deja schițate în
Geneză...
„Mitologia culturii în care se întrupează copilul
joacă un rol fundamental în formarea lui mentală. Ea îi oferă răspunsuri la
întrebările legate de moarte și de viața de apoi. Îi explică apariția ființei
umane. Stabilește granițe între universul în care trăiește el și cel al
strămoșilor săi. Și, nu în ultimul rând, prefigurează cadrul cosmologic în care
copilul se construiește și dă sens propriei vieți. Această mitologie îi
marchează așadar atât sistemul de reprezentare, cât și edificarea idealurilor.“
Didier Dumas, Biblia și fantomele
sale
Didier Dumas continuă linia teoretică deschisă de Françoise Dolto. Psihanalist,
acupunctor, neoșamanist, autorul are la activ numeroase publicații printre care se numără și L’ange et le fantôme, La sexualité masculine, Et l’enfant créa
le Père, Chamanisme et psychothérapie. Ambiția sa a fost să folosească tot
ce s-a scris în ultimul secol despre psihoză și nevroză, pentru a ajuta
sexualitatea occidentală să se maturizeze și, astfel, să ofere o alternativă
spirituală materialismului care, după părerea lui, nu a reușit să explice cum
anume ajunge copilul să înțeleagă sexualitatea și moartea. Utilizând în special
conceptul de „fantomă“, elaborat de Nicolas Abraham și Maria Torok, și pe cel
de „proces originar“, propus de Piera Aulagnier, Didier Dumas își fundamentează
abordarea în cunoașterea limbajului, a corpului și a rezonanței lor
transgeneraționale – un domeniu de care Freud a decis să se debaraseze, în
vreme ce taoiștii chinezi măsurau destinul pe durata a nouă generații, iar
Biblia – pe durata a trei-patru.
|
Adevăr Divin
