2 ani în America... după 15 ani

Cu cât i se face unui lucru mai multă reclamă/marketing, cu atât acel lucru sau ce se întâmplă în spatele acestuia (și scopul indirect al acelui lucru) este mai dubios, ascunzând o formă perversă de control, o minciună, o sursă de întuneric.

Tot ce marketează/promovează Sistemul este menit să te inducă în eroare, pe calea greșită.

Se face, în mod evident, un supermarketing banilor, întunericului, controlului și fricii, și aproape deloc iubirii, luminii, libertății și curajului.

Marketing-ul înseamnă, de fapt, ispita. Este doar o altă formă de sclipici atrăgător, transformator al minților umane, călăuzitor pe drumul greșit.

Totul este doar un joc … pe care chiar tu l-ai creat în scopul de a învăța niște lecții.

Tot ce se întâmplă în acest joc (în această simulare ca în jocurile pe computer) este exact cum trebuie să fie ca tu să înveți cu adevărat aceste lecții.

Însă, odată intrat în joc, ai uitat total care era scopul acestuia.

Este momentul să-ți reamintești cine ești cu adevărat, că tu ești creatorul jocului în care te afli.

Capitolul 1 – America înainte de a o vedea, sau lupta pentru a ajunge pe tărâmul tuturor posibilităților 9

Capitolul 2 – Drumul spre ”victorie” 12

Capitolul 3 – Prima zi de New York 18

Capitolul 4 – Următoarele zile de New York 24

Capitolul 5 – America și americanii puțin mai pe-ndelete 34

Capitolul 6 – Simplitatea și ignoranța americanului 46

Capitolul 7 – America, o super-reclamă 60

Capitolul 8 – Învățământul american – o altă sursă de îndobitocire 81

Capitolul 9 – Oamenii și relațiile interumane 95

Capitolul 10 – Cărți de credit and so on 126

Capitolul 11 – The End 150

Capitolul 12 – ... după 15 ani 154

Bănuțul.

Vânzător: ”Restul vă rog, 5 lei și 50 de bănuți.”

De ce oare oamenii alintă bănuțul, asupritorul lor, cel pentru care au o viață de câini hăituiți, de sclavi? La fel fac și cu „șefu”, îl perie, îl lingușesc, chiar îl respectă și admiră sincer pe cel care îi ține ca pe niște sclavi, la limita supraviețuirii, cu două grăunțe/lună, făcând 2-3 operațiuni repetitive de maimuță dresată la nesfârșit. E, aparent … incredibil!

Majoritatea oamenilor încă caută/scormonesc disperați prin tomberoane și-și dau viața pentru gunoaiele din ele, dar n-au înțeles încă nici pe departe care-i jocul real, cum se pune de fapt problema, care-i scopul existenței ”tomberonului” în viața lor.

Oamenii adesea își aleg tot felul de scopuri în viață și luptă din greu pentru ele … însă, în cele mai multe cazuri, ei nu înțeleg ce înseamnă cu adevărat obiectivele lor, cum îi vor transforma toate gândurile și acțiunile pe care le iau în scopul realizării țelurilor lor.

Vrei bani? Ok, dar știi exact ce înseamnă banii? Normal că nu știi, că altfel nu ai fi atras de ei!

Oamenii sunt atrași de bani (în general de zonele neînțelegerilor lor, de fricile lor), de nevoia lor de control, tocmai pentru a învăța ce se ascunde, de fapt, după aceștia.

Banul reprezintă doar o lecție. N-ai cum să te uiți la stele și la Cer, să-ți pui întrebările fundamentale ale omului pe Pământ, ”de unde venim?”, ”care e rostul omului pe Pământ?”, atâta timp cât n-ai depășit cu adevărat această lecție. Banul reprezintă lecția nevoii tale de control. De aceea ești mereu în cursa asta disperată după bani (tu = agresatul la

nivelul acestei frici, banul = agresorul), fiind legat fedeleș de mâini, de picioare, de ochi, de gât … de inimă.

Omul sărac, dar disperat să facă bani (agresatul), și cel bogat, lacom și controlator prin bani (agresorul) sunt la același nivel de frică în raport cu banii.

După ce înveți cu adevărat această lecție, după ce-ți va dispărea această atracție turbată și, implicit, frică de bani, vei intra în alt plan vibrațional în care banii nu-ți vor mai crea nicio problemă, vor veni ușor spre tine prin tot felul de căi (nu-ți bate tu capul cu ele), permițându-ți să faci ce vrei, ca atunci când aceștia nu ar fi existat deloc în societate –

constrângerile/mărginirile create de bani dispar instantaneu.

În loc să te gândești câte lucruri bune poți face cu bănuții, mai bine gândește-te câte lucruri bune ai putea face dacă nu ar exista deloc bănuții.

Aceasta este una din vicleniile manipulării bănuțului, pentru a te integra mai bine în Sistemul întunecat.

Teoretic, în lipsa banilor și a diferențelor create între oameni prin intermediul acestora, toți oamenii ar putea trăi ca niște ”milionari” din punctul de vedere al lucrurilor materiale.

Însă, la acel nivel de conștiință al umanității la care resursele ar fi distribuite în mod egal la toți, n-ai mai avea nevoie/atracție spre lucrurile materiale. Banii ar dispărea complet, n-ar mai avea niciun sens, nemaiexistând pentru oameni frica/neînțelegerea din spatele acestora.

Deci, această inegalitate imensă între oameni creată de bani (sub 1% din populație deține peste 95% din resurse) este absolut normală la nivelul scăzut de conștiință la care s-a aflat umanitatea până în prezent. Este o consecință firească a dualității minții din această zonă jos vibrațională, a conceptului ”agresorul vs. agresatul” în raport cu frica/neînțelegerea legată de bani.

Adaptarea. Obișnuirea.

Mulți m-au întrebat de ce nu am rămas în State. Nu m-am adaptat, nu m-am obișnuit? Poți să te obișnuiești și în Lagăr la job, chiar și în Iad … are întunericul din tine grijă de asta, cuprinzându-te și mai mult – nu-ți bate tu capul. Mai greu este să nu-ți formezi noi obișnuințe/programe mentale (FP-uri – frici programate) în câmpul infuențator, transformator și manipulator al societății/Sistemului.

Am refuzat să mă acomodez, să mă obișnuiesc în întunericul american. Sufletul m-a tras puternic înapoi pe direcția bună.

Ca să înțelegi mai bine cum este cu adaptarea, cu obișnuirea într-un mediu nou,

pune un om să facă zilnic, timp de 1 an, doar două operațiuni pe zi, pe care nu le făcea înainte, și apoi, peste un an, când va putea să facă din nou ceea ce vrea, îi va fi frică și să ia o pâine de la colțul blocului.

Viața este o înșiruire de alegeri pe care le luăm în diferite momente ale vieții, în diferite răscruci de drumuri. Fiecare alegere posibilă ne va transforma într-un fel sau altul. Vezi filmul ”The Matrix” – ”take the red pill or the blue pill.” Neo avea de făcut alegerea: rămâi în continuare în interiorul matrixului sau faci alegerea să ieși din matrix și să înțelegi unde te-ai aflat până acum.

Dificultatea, marea provocare, nu este să te obișnuiești cu noua situație (cu noul context de viață care te va fi virusat în momentul în care tu te vei fi obișnuit cu el), ci să nu te obișnuiești cu ea, să nu te lași și mai mult invadat de întuneric, să nu te lași murdărit și mai mult. Poți să te obișnuiești și în Iad, după cum am mai zis, dar nu asta este problema. Asta-i partea simplă, care ți se întâmplă ușor, fără să îți dai seama.

Tocmai pe această obișnuire a turmei, din aproape în aproape, se bazează tehnica întunecată a Sistemului de înlănțuire a turmei ”totalitarium by tip toe”. Nu orice ieșire în afara zonei tale de confort este benefică pentru tine. Majoritatea ieșirilor din zona ta de confort, în interacția cu controlorii/agresorii, NU SUNT, ci te trag pe un plan vibrațional mai jos și, în cele din urmă, te virusează cu un nou virus al minții, un nou program mental, o nouă sursă de întuneric. Numai cele care te-au tras peste zona ta de confort, făcându-te să-ți înfrunți anumite

frici/obișnuințe, sunt cu adevarat benefice pentru tine și te fac, în final, să te simți mai liber.

Orice scoatere din zona ta de confort în care te simți stânjenit, constrâns, că te poți manifesta mai puțin decât înainte, este periculoasă dacă nu identifici rapid fricile care te fac să accepți pasiv acele noi constrângeri.