LOCATII ARANJATE PE JUDETE, RESPECTIV LOCALITÃȚI
Jud. Alba
Aiud (M, jud AB) - Biserica Reformat-Calvină (sec. XV) a constituit nucleul cetății Aiudului, inițial o biserică fortificată, căreia ulterior i s-au adăugat elemente defensive suplimentare. Biserica a fost construită în stilul gotic, ulterior adău-gându-se influențe baroce.
In timp, confesiunile de care aparținea s-au schimbat, alternanța grefând mai ales asupra decorațiunilor interioare. La intrările de pe laturile Nord și Sud, se remarcă simbolurile pentagonale (sub ogiva ușii) și hexagonale (deasupra ogivei), ambele casetate radia! și simetric.
De remarcat și rozeta gotică cu Steaua lui David (Magen David), arcuită. Localnicii cred cu tărie în calitatea cocoșului-giruetă metalic (supranumit Vestitorul ploii; amplasat pe acoperișul absidei altarului) de a vesti, prin mișcarea sa într-o anumită direcție, apropierea timpul ploios.
O legendă locală amintește jertfa accidentală a celui care, la finalizarea construcției, a poziționat ornamentul turlei, - un «buzdugan» metalic deasupra căruia, pe o vergea, «străjuia» un soare “.
Căzut și zdrobit de pământ după ce-și finalizase misiunea (a se observa motivul ciclicității jertfei fondatoare, de început și sfârșit al construcției unui edificiu), a fost îngropat „în locul în care a căzut, astfel explicându-se existența pietrei funerare în imediata vecinătate a bisericii“.
Mai apropiat de o legendă urbană este blestemul proferat de familia celui decedat „ca oricine va vrea să facă un rău cât de mic lucrării pentru care meșterul respectiv a murit, să i se întâmple nenorociri asemănătoare“.
In același registru pare a se încadra și soldatul rus, care a plătit cu moartea distrugerea profanatoare a soarelui decorativ din vârful turleI?. Pe latura nordică, în drepta intrării, este plasat un stâlp „totemic“, comemorativ (Szasz Pal; 1881-1954), modem.
……………
Jud. Giurgiu
Giurgiu (M, jud. GR) - O biserică și un cimitir subteran au fost descoperite în anul 2008 de arheologi de la Muzeul Județean Teohari Antonescu (str. Constantin Dobrogeanu Gherea 3), In apropierea Catedralei Episcopale Adormirea Maici Domnului (Bd. București 2; 1852), confirmând astfel existența sa legendară. Între anii 1420 și 1829, cu scurte întreruperi, orașul Giurgiu a fost sub control turcesc.
Aparent, motivația de a construi sub pământ lăcașul de cult face apel la turcii „răi“: perioada de sub ocupația otomană a fost una de restriște, în care creștinii nu mai aveau dreptul să dețină biserici pe suprafața pământului.
Turcii au introdus această lege în speranța ca astfel religia musulmană se va propaga în toate teritoriile cucerite.
Toate cunoștințele actuale despre Imperiul Otoman indică însă o politică aproape liberală privind toleranța și respectarea cultelor religioase;...
Ciocănăi (s., C. Moșoaia, jud. AG)
- Deși despre reprezentări ale Morții pe zidurile exterioare ale unor biserici din Muntenia am mai amintit în această carte, cazul bisericii cu hramurile Sf. Nicolae și Adormirea Maicii Domnului (1840) prezintă anumite particularități.
Supranumele de „Biserica cu Moartea" nu pare a veni de la pictura în sine aflată pe peretele de Sud (nu de Est) al bisericii, ci de la morțile inexplicabile ale unor oameni care au încercat să șteargă (de fapt să acopere) această pictură: „Oamenii povestesc că, în urmă cu 30 de ani, din ordinul mai-marilor Partidului Comunist, parohului i s-a impus să șteargă „caricatura aia" de pe zidul bisericii. Preotul l-a pus pe un sătean să dea cu var peste dracii de pe pereți. După ce a terminat treaba, acesta a murit în mod inexplicabil, în timp ce juca hora, la o nuntă.
Nu a mai trecut mult timp și preotul însuși a murit în mod ciudat. La înmormântarea unei rude a lui, carul mortuar a plecat la vale, iar omul n-a mai apucat să se ferească din calea acestuia Tendința de autoregenerare a unor picturi o mai întâlnim și în alte cazuri prezentate; autentic sau nu, fenomenul nu este singular: „La scurt timp după moartea celor doi, imaginea astupată cu var a reapărut pe perete, puțin estompată". Nu știm dacă acest fenomen a născut legenda potrivit căreia desenul acela cu Moartea nu poate fi șters.
Dacă în alte locuri, reprezentarea Morții are rol moralizator, aici tradiția locală îi atribuie o valență comemorativă (probabil o exagerare locală, menită să întregească latura macabră a monumentului): In timpul unei invazii otomane, în biserică s-au refugiat o parte dintre locuitorii satului, care au ars acolo de vii. Sub impactul evenimentului, unul dintre ctitorii bisericii din Ciocănăi a ținut să redea mai târziu tema morții pe peretele exterior al bisericii, pentru a evoca vremurile de suferință prin care a trecut așezarea.
Bătrânii din sat spun că nimeni nu are curajul să atingă pictura, iar cei care vor să o fotografieze trebuie să aibă mare credință în Dumnezeu, altfel poza va ieși alb-negru, și nu în culori, așa cum ar trebui. Sătenii spun că foarte mulți turiști au vrut să o fotografieze, dar la foarte puțini desenul a ieșit în culori, exact așa cum este pictat…
|
Adevăr Divin
