...carul e în pericol, structura lui se desface; boii îl trag în direcții diferite, din toate părțile. Poate el să meargă undeva? Poate el să ajungă la vreo destinație? Nu poate exista decât o singură destinație pentru el, un singur destin: va fi dezmembrat, va fi distrus. Când boii îl dezmembrează și fug în direcții opuse cu toate părțile lui componente, nu se poate întâmpla nimic altceva decât distrugerea. Carul nu poate ajunge nicăieri. Conflictul interior dintre gândurile diferite din mintea voastră vă duce la pierzanie. Toate gândurile voastre sunt irelevante și contradictorii, în opoziție unele cu altele. Toți boii gândurilor voastre trag de minte în direcții diferite, iar voi sunteți nefericiți și suferiți în mijlocul tuturor acestora. Nu aveți idee cum a ajuns să existe în voi lupta asta, conflictul ăsta. Eram oaspete în casa unui foarte mare doctor. Dimineața, eu și doctorul ne pregăteam să ieșim din casă când deodată copilul lui a strănutat. Doctorul a zis: ”Asta înseamnă ghinion! Să mai stăm puțin, câteva minute și apoi să ieșim.” I-am zis: ”îmi pari un doctor ciudat. Măcar un doctor ar trebui să știe din ce cauză apare un strănut și că nu există legătură între strănut și dacă cineva ar trebui să stea sau să se ducă undeva. Asta nu e decât o superstiție. E foarte surprinzător că nici măcar unui doctor nu-i e clar lucrul acesta.” I-am spus că nici dacă m-aș îmbolnăvi și-aș fi pe moarte, n-aș vrea să fiu tratat de el. După părerea mea, ar fi trebuit să-i fie retrasă diploma de medic - era greșit să aibă el o astfel de diplomă. Era foarte surprinzător că din cauza unei superstiții din copilărie nu se ducea undeva atunci când strănuta cineva. Ideile dobândite în copilărie încă lucrau chiar dacă omul devenise doctor, membru al FRCS (Fellowship of the Royal College ofSurgeons, în traducere Asociația Colegiului Regal al Chirurgilor) din Londra. în el erau prezente în același timp două gânduri: când cineva strănuta i se opreau picioarele în loc, dar totodată știa foarte bine că era absolut stupid, că nu exista nicio legătură între cele două. Ambele gânduri apăreau împreună și funcționau în mintea lui în același timp. Mii de astfel de gânduri există în voi și vă trag în direcții diferite în același timp. Ați ajuns foarte tulburați, e cât se poate de evident lucrul acesta. De aceea omul pare că e absolut nebun. Cum altfel ar putea fi? Nebunia e o consecință evidentă. Un număr infinit de gânduri contradictorii venite din mii si mii de ani s-au adunat în mintea unui singur om. Mii de generații, mii de secole trăiesc concomitent într-un singur om. Un gând vechi de cinci mii de ani și un gând ultramodern din timpul prezent există simultan în el și nu poate exista comparație sau vreo urmă de armonie între aceste două gânduri. Gânduri care vin din mii de direcții diferite s-au adunat într-un singur om. Ideile a mii de tirthankarași și digamba-rași, avatarași și guruși locuiesc în el, iar toți aceștia au făcut un lucru unic: deși nu s-au pus de acord asupra a nimic altceva, toate religiile, toți învățătorii, toți predicatorii din lume au fost întotdeauna de acord cu privire la o strategie - aceea de a le spune oamenilor să creadă în ceea ce spun ei. Toți spun: ”Să crezi în ce spunem noi” - în nicio altă privință nu sunt de acord unii cu alții. Un hindus spune un lucru, un mahomedan spune altceva, un jainist spune și el altceva, iar un creștin spune cu tonii altceva, dar asupra acestei singure chestiuni sunt cu toții de acord: ”Să crezi în ce spunem noi.” Toți spun lucruri contradictorii și toate spusele lor contradictorii aterizează pe ființa omului și toate strigă la el să creadă în ceea ce spun ele. Omul e slab: el crede orice spun toți oamenii aceștia. Ei râd toți de ce spun alții, dar nimeni nu râde de propriile sale stupidități. Creștinii spun că Iisus s-a născut dintr-o fecioară și că cel care nu acceptă asta se va duce în iad. Bietul om care... pag. 138-139 |