Totul despre Reiki

Reiki este o tehnică holistică neinvazivă ce permite receptarea și transmisia energiei vitale naturale. Această carte exhaustivă conține tot ce trebuie să știi despre acest subiect, inclusiv informații referitoare la istoria și dezvoltarea acestui sistem, o privire de ansamblu aruncată diferitelor școli și tradiții de Reiki, instrucțiuni pas cu pas pentru aplicarea exercițiilor de manipulare a energiei și a celor terapeutice, precum și pozițiile cu mâna pentru cele trei grade ale sistemului Reiki. La toate acestea se adaugă informații referitoare la autotratament și la vindecarea altor persoane, precum și tratamentele necesare pentru alinarea unei game largi de simptome ale celor mai comune afecțiuni și probleme emoționale. Dacă vei citi această carte, nu vei mai avea vreodată nevoie de un alt ghid pentru a practica Reiki.

Introducere

Reiki este o practică extrem de personală. Experiența ta legată de Reiki nu va fi identică cu a mea. Dacă ai învățat deja să practici Reiki, este posibil ca metodele învățate să fie diferite de cele descrise în această carte. Și totuși, cu toții practicăm folosirea aceleiași energii universale cunoscute sub numele de Reiki. După părerea mea, aceste diferențe pot întări comunitatea Reiki, atât timp cât vom rămâne deschiși în fața ideii că există mai multe modalități de a utiliza această energie universală, dar că fundamentul sistemului este același și că putem învăța cu toții unii de la ceilalți.

Fiecare om trăiește o experiență unică legată de Reiki, dar cu toții ne folosim de aceeași energie universală.

Personal, practic Reiki de 16 ani, și mă simt profund recunoscătoare pentru că l-am descoperit, sau pentru că el m-a descoperit pe mine, precum și pentru schimbările pe care le-a produs în viața mea și oportunitățile pe care mi le-a furnizat de a fi de folos altor oameni minunați. De aceea, consider o plăcere și o onoare să pot scrie această carte, împărtășindu-mi cunoașterea și experiențele cu cititorii mei. Mă simt la fel de recunoscătoare celorlalți oameni care s-au dedicat cercetării și amplificării înțelegerii noastre legate de Reiki și promovării acestui sistem terapeutic incredibil, a cărui frumusețe constă în primul rând în simplitatea sa. Din punctul meu de vedere, Reiki este o întruchipare a principiului „mai puțin înseamnă mai mult.”

Nu voi insista foarte mult asupra regulilor și tradițiilor, cărora nu le acord o importanță foarte mare. Personal, am fost inițiată în primele două grade de instructori ai tradiției Usui Shiki Ryoho, dar când am simțit impulsul de a a-mi lua și gradul al treilea, m-am simțit atrasă de învățăturile lui Diane Stein. Neputând-o contacta personal, am intrat în legătură cu o adeptă a ei, care mi-a făcut acordajele necesare. Le sunt recunoscătoare amândurora. Prin urmare, nu mă consider o maestră sau o practicantă a unei tradiții particulare, fapt care se regăsește în stilul acestei cărți. Ceea ce mi se pare cu adevărat important este energia Reiki propriu-zisă și intenția noastră de a o folosi în beneficiul nostru și al altora. Acesta este principalul mesaj al cărții de față, care ne unește pe toți, indiferent din ce tradiție facem parte.

Despre această carte

Această carte descrie o modalitate de folosire a energiei prin aplicarea sistemului Reiki. Unii se vor simți atrași de această tehnică și vor dori să o integreze în practica lor spirituală personală, în timp ce alții vor fi interesați mai degrabă de aspectele terapeutice ale sistemului. Există tot atâtea căi către iluminare câți oameni sunt pe pământ. Reiki este o astfel de cale și fiecare om care o practică o va parcurge în maniera sa personală. Un lucru rămâne însă sigur: oricine va practica Reiki va avea un acces nelimitat la forța vitală universală pentru a se vindeca, devenind inclusiv un canal de transmisie al acestei energii către alte persoane.

Cartea își propune să fie cât mai cuprinzătoare cu putință, oferind în acest scop cât mai multe informații. În această direcție, am încercat să rămân obiectivă și să prezint Reiki într-o manieră care să mulțumească toate școlile și tradițiile. Speranța mea este că această carte le va fi utilă în egală măsură celor care nu au mai practicat până acum Reiki și celor care sunt practicanți cu experiență.

Reiki ne oferă un acces nelimitat la forța universală a vieții, cu ajutorul căreia ne putem vindeca pe noi înșine, dar și pe alții.

Partea întâi

Originile Reiki

Energia

Universul este alcătuit din energie. Tot ce există este alcătuit din energie. Energia din care este creat corpul tău este identică cu cea din care este creat un munte. Poate ți se pare de neînțeles că un obiect inert (lipsit de viață) și neschimbător are aceeași sursă ca și o plantă vie, care crește și se dezvoltă constant, dar care rămâne foarte fragilă. Această energie comună unifică întregul univers.

Forța universală a vieții

Conceptul de forță universală a vieții apare în numeroase tradiții orientale. În medicina ayurvedică indiană și în yoga ea este numită prana; în medicina chineză tradițională, bazată pe taoism, este numită chi sau qi, cuvânt care a devenit ki în japoneză. În tradiția creștină, mulți consideră că referințele la Lumină fac trimitere la același concept. Mantak Chia scrie în cartea sa, Trezește-ți lumina vindecătoare a lui Tao, că această forță a vieții poate fi definită ca energie, aer, suflu, vânt și esență vitală. Pe scurt, ea reprezintă energia activă a universului. Atunci când ea dispare dintr-o plantă sau dintr-un corp, acestea devin inerte (lipsite de viață).

Deși alte culturi au acceptat de mult ideea existenței unei energii sau forțe universale a vieții care penetrează totul, cultura occidentală continuă să rămână reticentă în fața acesteia. Pe de o parte, convingerile occidentalilor referitoare la natura universului au fost influențate de religie, în viziunea căreia oamenii sunt superiori restului creației, iar Dumnezeu sau forța creatoare trăiește în afara lumii create. Pe de altă parte, pe măsură ce știința s-a dezvoltat din ce în ce mai mult, iar oamenii au început să se îndoiască de existența lui Dumnezeu, ei au început să solicite dovezi înainte de a accepta vreo idee.

În ultimii 50 de ani, fizicienii au investigat materia și au ajuns la concluzia că la baza tuturor formelor create stă energia. Aceasta vibrează pe frecvențe diferite, ceea ce explică de ce o piatră este mai solidă și mai densă decât corpul uman. Ideea că tot ceea ce există derivă din aceeași sursă de energie este foarte importantă pentru cei care lucrează cu energia, indiferent dacă aplică Reiki, Tai Chi sau alte tipuri de tehnici energetice. Dacă este adevărat că tot ceea ce există în univers este creat din aceeași sursă de energie, înseamnă că toate lucrurile sunt conectate între ele, deopotrivă cele animate și cele neanimate. Cu alte cuvinte, noi interacționăm constant unii cu alții și ne influențăm reciproc, ca și cum am fi un singur corp gigantic.

Una din minunile acestei lumi este faptul că tot ceea ce există este creat din aceeași sursă de energie sau forță universală a vieții: copacii, munții, oceanele, mașinăriile și ființele umane.

Lucrul cu energia

Deși energia universului este nelimitată, în creaturile vii ea este limitată. Adepții chinezi ai Chi Kung (sau Qigong) cred că noi ne naștem cu o abundență de energie. Atunci când suntem tineri, noi ne putem realimenta cu ușurință rezervele de energie, dar pe măsură ce îmbătrânim ne vine tot mai greu să înlocuim energia folosită. În consecință, devenim din ce în ce mai secătuiți și mai bolnavi, nemaifiind capabili să trăim pe măsura potențialului nostru real.

Lucrul cu energia pentru a anihila (sau cel puțin pentru a reduce) acest efect apare în multe practici. Spre exemplu, teoria Chi Kung afirmă că prin practicarea unei suite de mișcări noi putem cultiva energia și ne putem întoarce la starea de echilibru. În yoga, practicile respiratorii numite pranayama produc același rezultat. În cazul Reiki, energia este preluată de la univers și transmisă prin palme pentru reechilibrarea forței vitale a organismului. Această stare de echilibru ne ajută să ne bucurăm mai mult de viață, să ne găsim mulțumirea și să sesizăm conexiunile cu tot ceea ce ne înconjoară.

Așadar, practicile fizice și mentale care ne învață cum să lucrăm cu energia și să ne vindecăm astfel viața (inclusiv viața altor persoane) se găsesc în tradițiile spirituale ale taoismului, budismului și hinduismului. Este paradoxal faptul că deși Iisus este considerat de foarte mulți oameni (și nu numai de către creștini) cel mai mare vindecător care a trăit vreodată pe pământ, timp de aproape 2000 de ani nimeni nu a ascultat ce a avut de spus acesta despre procesul de vindecare, toată lumea fiind convinsă că acesta a fost un dar divin pe care l-a avut numai el. În realitate, Iisus a spus limpede atunci când și-a botezat apostolii cu Sfântul Duh (proces care seamănă în mod remarcabil cu acordajele energetice aplicate în practica Reiki) că orice om poate vindeca la fel ca și el.

Trebuie să precizăm că lucrul cu energia nu are nimic de-a face cu credința în Dumnezeu sau într-o religie anumită, ci doar cu dorința sinceră de a-ți îmbunătăți viața din toate punctele de vedere. El poate fi combinat cu practica spirituală sau poate deveni în sine o astfel de practică.

Starea de echilibru descrisă de simbolul yin-yang ne permite să ne trăim viața plenar.

Un exercițiu energetic de bază

Dacă nu ai mai lucrat niciodată cu energia sau dacă îți dorești să experimentezi realitatea acesteia, iată o modalitate foarte simplă de a o percepe și de a lucra cu ea.

1. Ridică-ți mâinile în față, la înălțimea ochilor, cu palmele față în față, la circa 30 cm distanță.

2. Apropie lent palmele până când acestea ajung la 15 cm distanță una de cealaltă, apoi distanțează-le din nou.

3. Repetă acest proces de mai multe ori, până când ajungi să simți acumularea de energie între palme. Atunci când apropii palmele, ar trebui să simți o rezistență generată de energia acumulată între ele.

Reiki și tradiția orientală

Originile Reiki au rădăcini adânci în tradițiile orientale, de la budism și până la artele marțiale. Reiki reprezintă o distilare a filozofiilor acestor tradiții într-o practică unică.

Cum a apărut Reiki

Originile Reiki sunt complexe. Într-un fel, am putea spune că el reprezintă un sistem în egală măsură străvechi și modern. Este modern în sensul că nu s-a dezvoltat decât în ultima sută de ani, și străvechi în sensul că originile sale par să fie o varietate de filozofii centrate pe spirit vechi de mii de ani, precum Ayurveda, filozofia chineză (îndeosebi budismul), Shinto și Shugendô (vezi paginile 18-21).

Sistemul Reiki a fost creat în Japonia de Mikao Usui, care a fost influențat de mai multe tradiții. Ulterior, el a ajuns în Occident, unde a continuat să evolueze. Sistemul japonez s-a dezvoltat la rândul lui, dar într-o altă direcție. Recent, occidentalii au „redescoperit” sistemul japonez Reiki, astfel încât gama practicilor Reiki este destul de diversă. În această secțiune vom încerca să lămurim această evoluție relativ complicată a sistemului.

Ce înseamnă „Reiki”?

Îți propun să analizăm puțin cuvântul Reiki. Primele cărți în limba engleză despre Reiki au tradus cele două pictograme japoneze (Kanji) ce reprezintă cuvântul prin „energia universală a vieții.” Rei a fost tradus prin „spiritul transcendent universal sau esența nemărginită”, iar Ki prin „energia sau forța vieții”, cuvânt echivalent cu chi sau prana. O traducere mai corectă pare să fie „energie sacră”, cuvântul fiind de fapt o referire respectuoasă la Ki. Reiki nu este o energie separată de Ki-ul elementar și universal, ci este chiar acesta.

Rădăcinile japoneze

Deși există numeroase variante ale practicii originale Reiki, sistemul își trage cu siguranță rădăcinile din Japonia. Energia pe care o folosește el este însă universală, fiind comună multor sisteme care lucrează cu energia. Cu alte cuvinte, Reiki nu reprezintă o energie specială sau diferită. Sistemul său de lucru este însă unic. Pentru a înțelege originile sale, trebuie să analizăm convingerile și filozofiile tradiționale care l-au influențat pe creatorul său, Mikao Usui, și cum a creat el această practică într-o Japonie aflată în schimbări rapide.

Pictograma japoneză (Kanji) a cuvântului Reiki poate fi tradusă prin „energie sacră.” Ki reprezintă energia elementară a universului și nu există nicio altă energie separată de ea.

Convingeri și sisteme tradiționale

Medicina chineză tradițională este cunoscută din antichitatea îndepărtată, din epoca Tratatului Clasic de Medicină Internă al Împăratului Galben, scris între 2697-2598 î.Ch. În mod similar, principiile Ayurvedei – „știința vieții” – au fost descoperite din perioada vedică a Indiei, care datează din epoca dintre primele două milenii î.Ch. Considerată de mulți o revelație divină a Domnului Brahma, filozofia și metodele Ayurvedei sunt descrise în două texte principale: Charaka Samhita și Sushruta Samhita. La fel ca și medicina chineză tradițională, Ayurveda este aplicată pe larg în zilele noastre, la fel cum era cu mii de ani în urmă. Avându-și rădăcinile în filozofiile spirituale ale taoismului și hinduismului, cele două sisteme tratează starea de sănătate a corpului dintr-o perspectivă energetică, oferind o varietate de tehnici pentru restabilirea echilibrului energetic al acestuia.

În Japonia antică, cele trei influențe majore asupra vieții spirituale a oamenilor au fost budismul, Shinto și Shugendô.

Budismul japonez

Practicile budiste variază în funcție de cele două sisteme: Theravada și Mahayana. Toate cultele budiste japoneze derivă din sistemul Mahayana. Deși se bazează pe scripturi diferite, ele împărtășesc de multe ori practici comune, cum ar fi repetiția mantra-elor într-o manieră disciplinată sau respectarea anumitor precepte, care îl ajută pe practicant să își reveleze gradual cunoașterea interioară.

Budismul Tendai a fost adus în Japonia de un călugăr chinez, în secolul VIII e.n. La început nu a fost foarte popular, dar a început să înflorească sub patronajul împăratului, ajungând să fie principala formă de budism practicată de clasele superioare din Japonia o lungă perioadă de timp. Doctrinele sale se bazează pe Lotus-sutra, care este inclusiv principala scriptură a budismului Nichiren Shoshu, practicat astăzi în întreaga lume.

La fel ca multe alte religii, budismul Tendai include o tradiție ezoterică practicată doar de un grup mic de adepți, cum ar fi călugării, fiind în general inaccesibilă majorității credincioșilor. Această tradiție din sistemul Tendai este numită Mikkyô, care înseamnă „învățături secrete.” Acestea sunt transmise în linie directă, ceea ce înseamnă că pe lângă învățături și practici, adeptul Mikkyô trebuie să primească inclusiv Kanj ¯o. Este vorba de o inițiere primită de la un maestru al disciplinei Mikkyô, prin care acesta îi transmite direct discipolului o anumită putere.

Budismul Tendai a fost una din cele mai populare forme de budism în rândul claselor superioare japoneze.

Shinto

Cuvântul shinto poate fi tradus prin „calea zeilor.” Aceasta este religia originală a Japoniei. Ea prezintă similitudini cu sistemele de convingeri ale altor culturi indigene, cum ar fi aborigenii și nativii americani. Nu are un fondator și texte sacre, iar preoțimea este foarte puțin organizată. Shinto este un amestec curios de adorație a naturii, tehnici de divinație, șamanism și venerarea lui Kami, spirite și zei în același timp.

Adorarea naturii și a Kami avea loc în templele șintoiste și a fost folosită pentru cultivarea unității în timpul revoluției culturale din secolul XIX.

Potrivit legendelor despre creație ale Shinto, un cuplu divin a dat naștere insulelor japoneze, iar fiica celor doi, Amaterasu Omikami, a dat naștere familiei imperiale. De aceea, împăratul este considerat un zeu în viață. El a fost forțat de guvernul american abia la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial să renunțe oficial la divinitatea sa.

Kami șintoiști sunt foarte diferiți de divinitățile altor religii. Ei sunt spirite ale naturii, care coexistă cu Amaterasu, Zeița Soarelui. Diferite zone au Kami păzitori. La fel și familiile. Forțele creatoare abstracte fac de asemenea parte integrantă din această categorie a Kami. Practicile shinto au ca scop venerarea acestor spirite, astfel încât să fie fericite. Arta origami își are originea în șintoism, fiind încă vizibilă în multe temple șintoiste. Din respect pentru cei trei Kami care și-au dat viața pentru a produce hârtia origami, aceasta nu este ruptă niciodată.

După Restaurarea Meiji, Shinto a devenit religia de stat în Japonia, în anul 1868. Combinarea șintoismului cu budismul a fost interzisă, în încercarea de a purifica Shinto de toate elementele nejaponeze. Shinto era considerat o forță unificatoare, într-o epocă în care țara trecea printr-o perioadă de schimbări majore, iar influențele străine ar fi destabilizat puritatea culturii japoneze.

Shugendô

Pe scurt, Shugendô a fost o metodă de dezvoltare a puterilor spirituale ce combina elemente din șintoism, șamanism și budism. Deși nu mai este practicată în forma ei pură, rămășițe din Shugendô mai pot fi găsite în budismul Tendai și în cultura japoneză, îndeosebi în venerarea locurilor sacre, mai ales a munților.

Unii numesc Shugendô „budismul munților”, întrucât călugării care îl practicau erau numiți yamabushi, „cei care dorm în munți.” Fondat de En no Gyôja în jurul anului 666 e.n., Shugendô a fost o practică extrem de ascetică, adepții săi petrecând ani de zile izolați în munți, unde își cultivau puterile magice de a vindeca.

Orice om care intra pe calea Shugendô trebuia să renunțe la viața de zi cu zi, retrăgându-se pe un munte izolat. Trebuia de asemenea să țină posturi extreme, inclusiv să urmeze o dietă exclusivă cu ace de brad, și să se supună anumitor încercări fizice, cum ar fi dușurile în apa rece ca gheața a cascadelor de munte perioade lungi de timp. În plus, trebuia să memoreze sutra-e budiste și să repete continuu mantra-e preluate din acestea. La fel ca în cazul Budismului Tendai, Lotus Sutra era principalul text pe care era bazată practica Shugendô.

Mikao Usui și Japonia secolului al XIX-lea

Părintele sistemului Reiki, Mikao Usui, s-a născut în anul 1865, la începutul Restaurării Meiji din Japonia. În ultimii 200 de ani Japonia a fost izolată de restul lumii. Străinii, și îndeosebi misionarii creștini, erau izgoniți, iar țara era condusă de războinicii samurai.

Cel care a pus capăt acestei perioade de izolare care a durat două secole a fost comodorul Matthew Perry, a cărui forță militară superioară i-a permis să negocieze un tratat cu japonezii care le permitea americanilor să facă comerț cu Japonia. Celelalte țări occidentale au urmat rapid exemplul americanilor, iar societatea japoneză a intrat într-un proces de schimbări rapide, acceptând diferite influențe străine. Țara și-a început astfel ascensiunea, devenind în scurt timp una dintre principalele națiuni industriale ale lumii.

Destrămarea societății tradiționale

Înaintea acestei revoluții sociale, culturale și economice, majoritatea japonezilor aveau un sistem de convingeri bazat pe diferite elemente ale religiei indigene, șintoism și elemente preluate din budism și taoism de la țara vecină, China. Când Japonia s-a deschis în fața Occidentului, iar japonezii au început să călătorească, mai mult pentru afaceri și educație decât din plăcere, societatea tradițională japoneză – mai formalistă și mai rigidă decât oricare alta din Europa sau America, a început să se destrame.

Odată cu colapsul gradual al acestei culturi, și implicit al regulilor vieții de zi cu zi (care rămăseseră neschimbate de secole), numeroși japonezi au început să simtă teama ce însoțește de regulă schimbările radicale. Spre exemplu, în zonele rurale, în care oamenii depindeau frecvent de urmașii lor, pentru a-i ajuta să cultive pământul, nu mai exista certitudinea că aceștia vor urma calea trasată pentru ei de părinții lor.

Nevoia unui sistem spiritual

Datorită acestei incertitudini, numeroși japonezi au căutat în religie elemente care să îi ajute să facă față acestei alienări în creștere. Nu este exclus ca tocmai această nevoie a societății japoneze de a găsi un punct de sprijin să îl fi inspirat pe Usui să conceapă un sistem de dezvoltare spirituală accesibil tuturor oamenilor. El nu a lansat însă o nouă religie, ci sistemul Reiki.

Mikao Usui s-a născut într-o epocă a marilor schimbări în Japonia, care a ieșit astfel dintr-o eră a izolării ce a durat 200 de ani.

Viața lui Mikao Usui

Până acum câțiva ani nu se știa aproape nimic despre viața lui Mikao Usui. La ora actuală se știu ceva mai multe lucruri despre el, grație descoperirii plăcii sale memoriale. Aceasta a fost ridicată de câțiva adepți pe mormântul său din templul budist saihôji din Tokyo. Textul a fost tradus în limba engleză de maestrul Reiki japonez Hyakuten Inamoto. În plus, notele personale ale lui Usui au fost traduse recent, deși nu sunt încă suficient de cunoscute. Alte informații despre viața și învățăturile sale au fost oferite de primii săi adepți, deși nu au mai rămas foarte mulți în viață, căci Usui a murit în anul 1926, din cauza unui atac cerebral în timp ce călătorea prin Japonia.

Copilăria

Mikao Usui s-a născut pe 15 august 1865 într-un sat numit astăzi Miyamo cho, în Prefectura Gifu. Familia lui era alcătuită din samurai Hatamoto, având un rang înalt în cadrul sistemului de samurai. Potrivit sanctuarului familiei, se știe că Mikao a avut două frați și o soră. În copilărie, el a studiat cu călugări budiști Tendai, precum și artele marțiale, lucru firesc pentru un copil din clasa sa socială.

Studiile și cariera

Placa memorială de pe mormântul său ne spune că Usui a fost un student foarte bun și un cititor avid. Era interesat de tot ce ținea de medicină, istorie și psihologie, dar și de artele ezoterice ale divinației și incantației. A călătorit în Europa și America, și a studiat în China. Cariera sa a inclus un post de secretar privat al unui politican japonez care a devenit primar al capitalei Tokyo. Potrivit acelorași informații, deși a avut capacități academice de excepție, nu a reușit să avanseze în plan social, având dificultăți care nu sunt precizate în text. Totuși, în pofida acestora, Usui nu și-a pierdut nicio clipă curajul și voința de a merge mai departe și de a-și împlini destinul.

Viața de familie

Usui s-a însurat cu o femeie pe nume Sadako Suzuki. Cuplul a avut doi copii: un fiu pe nume Fuji și o fiică pe nume Toshiko. Din păcate, niciunul nu a trăit foarte mult. Fata a murit în anul 1935 la vârsta de 22 de ani, iar băiatul în 1946 la vârsta de 38 de ani. Deși era căsătorit, Usui a devenit preot Tendai. Acest cult budist le permitea membrilor săi să ducă o viață de familie. În rest nu se știe aproape nimic despre viața personală a lui Usui. Din fericire, notele sale și mărturiile adepților săi ne spun ceva mai multe despre viața sa spirituală și despre elementele care l-au influențat, conducând la crearea sistemului Reiki.

„Universul este una cu mine, iar eu sunt una cu universul. Universul există în mine, iar eu exist în univers. Lumina există în mine, iar eu exist în lumină.”

Mikao Usui, citat de Hiroshi Doi în Iyashino Gendai Reiki-ho

Blazonul familiei Chiba de sub piatra funerară a lui Mikao Usui arată că acesta aparținea uneia din cele mai faimoase familii de samurai.

Elementele care l-au influențat pe Mikao Usui

Mikao Usui, cunoscut sub numele de Usui sensen în Japonia, a creat sistemul Reiki pentru a le oferi oamenilor o metodă simplă de reconectare cu spiritualitatea lor înnăscută, într-o Japonie în care valorile societății tradiționale începuseră să se destrame (vezi paginile 20-21). Intenția sa inițială nu a fost în niciun caz aceea de a crea un sistem terapeutic care să devină faimos la scară mondială. Vindecarea cu mâinile nu reprezenta decât un aspect marginal al ideilor sale originale, influențate în mare măsură de diferite tradiții și filozofii tradiționale.

Marea realizare a lui Mikao Usui a constat în extragerea anumitor elemente de sinteză din aceste tradiții (din care unele necesitau 20 de ani de practică pentru a ajunge la măiestrie) și în crearea unui sistem de folosire a Reiki accesibil tuturor oamenilor. Se pare de asemenea că Usui nu și-a propus să creeze și să predea un sistem de vindecare, ci unul holistic, care să îl poată conduce pe practicant la iluminare fără constrângerile religiei organizate.

Budismul Tendai

Familia lui Mikao Usui aparținea cultului budismului Tendai (vezi pagina 24), iar tânărul Mikao a fost educat în templul Tendai local. Mai târziu, el a devenit preot Tendai, fapt care confirmă atașamentul său față de această formă a budismului.

Odată devenit preot, este aproape sigur că Usui a fost inițiat în practicile ezoterice sau „secrete” ale Mikkyô. Învățăturile legate de vindecare au fost adăugate mai târziu acestor învățături, alături de anumite elemente din șintoism, cum ar fi practicile spirituale asociate cu munții sacri. Așa s-a născut tradiția ezoterică japoneză în care a fost educat Mikao Usui. În aceste condiții, nu este de mirare că el a primit viziunea supremă a sistemului Reiki pe Muntele Kurama, un loc legendar în această tradiție.

Practicile exoterice (din viața de zi cu zi) ale sistemului Tendai, pe care Usui le cunoștea de asemenea, foloseau mantra-e și mudra-e (poziții simbolice ale mâinilor și corpului), alături de alte tehnici de adorație. Usui a încorporat aceste elemente în sistemul său Reiki. Dacă ținem seama de viziunea sa asupra transmiterii directe (de la maestru la discipol) a inițierii și acordajelor, de învățăturile sale referitoare la vindecare și de folosirea mantra-elor și mudra-elor, pare evident că Usui a aplicat această formă de budism ca fundament al sistemului său Reiki și că și-a propus să permită accesul unui număr mai mare de oameni la aceste tehnici secrete.

Înțelegerea relevanței acestei forme de budism adusă în Japonia din China este așadar importantă pentru a realiza că practica Reiki înseamnă mult mai mult decât un sistem de vindecare cu mâinile. Una din convingerile budismului este că orice om deține o cunoaștere înnăscută și completă a naturii sale divine. Din păcate, noi am uitat de această cunoaștere și nu mai suntem conștienți de natura noastră de Buddha. Mai mult, orice om poate deveni un Bodhisattva, adică o ființă iluminată, în timpul acestei existențe terestre, ajutându-i apoi pe alții să realizeze același lucru.

Mantra-ele și mudra-ele din budismul Tendai apar inclusiv în sistemul Reiki al lui Usui.

Șintoismul

Dat fiind că a crescut în Japonia, Usui nu avea cum să evite influența șintoismului (vezi pagina 20). Acesta nu reprezintă atât o religie cât un mod de viață care consideră că toate aspectele mediului sunt impregnate cu spirite sau zeități numite Kami. După toate aparențele, Usui a adaptat la sistemul Reiki principalele concepte din șintoism, potrivit cărora fiecare obiect neanimat sau ființă are un „spirit”, iar contactul cu natura ne apropie de sursa creației. În plus, este posibil ca absența scripturilor sau textelor scrise în șintoism să îl fi inspirat pe Usui să adopte același gen de flexibilitate la sistemul său.

Absența influenței creștine

Deși se știe că Usui era familiarizat cu scripturile creștine, se pare că el nu a adoptat niciodată preceptele acestei religii, nefiind influențat de ele, cel puțin, nu în maniera sugerată de povestea relatată de Hawayo Takata (vezi paginile 40-43). Cu siguranță, toate influențele care au condus la nașterea sistemului Reiki au fost japoneze.

Shugendô

Usui a fost de asemenea influențat de o formă a budismului numită Shugendô (vezi pagina 21). Una din practicile principale ale acestui cult spiritual era retragerea în munți. Viziunea maestrului asupra sistemului Reiki s-a născut în timpul unei astfel de retrageri. Muntele Kurama este unul din munții sacri în Shugendô. Aici s-a retras Mikao Usui. El a postit și a creat aici sistemul Reiki. Placa sa memorială afirmă că el a primit „inspirația divină” pe munte, deși cercetările de dată recentă arată că această inspirație nu i-a parvenit chiar în forma descrisă în legenda răspândită în Occident de Hawayo Takata (vezi paginile 40-43).

Shugendô include două elemente cheie încorporate în Reiki: aplicarea palmelor pe corp pentru vindecare și repetiția mantra-elor. În Occident, mantra-ele nu sunt aplicate în practica Reiki, dar la ora actuală devine din ce în ce mai evident că intenția lui Usui a fost ca cele cinci principii sau precepte spirituale (vezi paginile 60-61) să fie aplicate în acest fel, căci repetarea regulată facilitează integrarea lor în viața de zi cu zi și conferă focalizare.

Muntele Kurama era considerat sacru de budismul Shugendô (în cadrul căruia adepții se retrăgeau în munți). Aici și-a formulat Usui sistemul Reiki.

Artele marțiale

Împreună cu educația primită ca samurai, antrenamentul lui Usui în artele marțiale trebuie să fi adăugat o dimensiune nouă (chiar dacă nu foarte evidentă pentru gândirea occidentală) înțelegerii sale referitoare la felul în care operează energia, căci în forma lor tradițională, aproape toate artele marțiale includ elemente nefizice. Toți copii samurailor erau învățați artele marțiale, de la cele mai fragede vârste. Dacă s-ar fi născut într-o familie de țărani, Usui nu ar fi putut integra aceste influențe în sistemul său. De fapt, ce elemente noi poate aduce o artă asociată de mulți mai degrabă cu disciplina fizică și cu tehnicile de luptă decât cu vindecarea sau cu artele spirituale?

Usui s-a antrenat în arta numită Aiki Jujutsu, care i-a fost predată chiar de fondatorul acesteia, Takeda Sokaku, spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Takeda a creat această variantă a artelor marțiale sintetizând practicile acumulate de familia sa de-a lungul multor secole și s-a decis să o popularizeze inclusiv în afara familiei. Unul din adepții cei mai iluștri ai lui Takeda a fost Ueshiba Morihei, cel care avea să fondeze mai târziu sistemul Aikido.

Aiki este alcătuită în principal din mai multe mișcări fizice, fiind descrisă ca „o metodă ce îi permite adeptului să își domine mental adversarul cu o simplă privire și să câștige fără să se lupte.” Practica Aiki presupune însă învățarea unor tehnici de armonizare a energiei Ki într-o manieră care să îi inducă adeptului o stare de calm, ajutându-l să experimenteze mai mult autocontrol și să își folosească puterea voinței astfel încât să își îmbunătățească viața de zi cu zi. Potrivit primilor adepți ai lui Usui cu care cercetătorii au putut discuta, maestrul a inclus într-adevăr elemente din artele marțiale la începutul învățăturilor sale.

Se știe de asemenea că Mikkyô și artele marțiale s-au intersectat adeseori în Japonia. Călugării obișnuiau să le predea tehnici de Mikkyô adepților artelor marțiale și chiar ninja (luptători neortodocși antrenați în toate aspectele artelor marțiale, care au devenit foarte populari în ultima vreme în cultura de masă). La rândul lor, ei erau învățați tehnici de arte marțiale. Prin urmare, ideea de a combina aceste două abordări aparent contrastante de lucru cu energia trebuie să li se fi părut firească lui Usui și contemporanilor săi. Dacă ne gândim că artele marțiale se referă în primul rând la autodisciplină și la capacitatea de a-ți învinge adversarul lucrând cu Ki-ul lui, pare logic ca Usui să fi folosit elemente preluate din acestea. Acest lucru indică faptul că intenția lui a fost ca adepții Reiki să aplice același tip de autodisciplină ca și practicanții artelor marțiale.

Deși artele marțiale sunt privite înainte de toate ca niște discipline fizice, ele își învață adepții să își armonizeze energia și să înțeleagă felul în care operează aceasta.

Usui Reiki Ryôhô Gakkai

Usui Reiki Ryôhô Gakkai înseamnă „metoda de vindecare cu ajutorul energiei spirituale a lui Usui.” Este vorba de o societate ai cărei membri au fost la început în principal ofițeri de marină. Este posibil ca la acea vreme majoritatea celor capabili să adere la o astfel de societate să fi făcut parte din armată. Unii sugerează chiar că faptul că primii membri ai societății au fost militari a influențat aspectele pragmatice, mai puțin ezoterice, ale sistemului, cum ar fi rutina fixă de plasare a palmelor pe corp.

Societatea avea la acea vreme trei nivele de predare: shoden, okuden și shinpoden, ultimul fiind nivelul maestrului. Fiecare nivel este alcătuit din șase sub-nivele. Pe fiecare din aceste nivele adeptul primește informații noi. Acest lucru pare să indice un anumit grad de dedicație din partea adepților, similar celui necesar pentru a progresa de-a lungul nivelelor unei arte marțiale.

Primul lucru pe care îl preda Usui adepților săi erau cele cinci principii spirituale, urmate de meditație și de mantra-e.

Interviurile cu primii adepți ai lui Usui ne-au permis să aflăm că primul lucru pe care îl preda maestrul erau cele cinci principii sau precepte spirituale (vezi paginile 60-61). Mai târziu, el îi învăța să mediteze și să aplice mantra-ele, inclusiv Waka japoneză (vezi paginile 90-91). Focalizarea modernă a Reiki asupra lucrului cu palmele nu seamănă prea mult cu ceea ce preda Usui când a fondat Usui Reiki Ryôhô Gakkai în anul 1922. Maestrul nu a adăugat lucrul cu palmele pe corp decât în ultimii ani de dinainte de moartea sa în anul 1926.

Usui Reiki Ryôhô Gakkai continuă să existe în Japonia, dar numărul adepților săi este mult mai mic decât în trecut, căci cel de-al Doilea Război Mondial a afectat existența acestor societăți în Japonia. Membrii societății le-au împărtășit occidentalilor o parte din învățăturile originale, cu mențiunea că în cultura japoneză astfel de învățături sunt considerate sacre și nu trebuie împărtășite într-o manieră lipsită de respect. Prin urmare, este posibil să nu aflăm niciodată toate învățăturile predate la origini de Usui în Japonia. Pe de altă parte, putem fi absolut siguri că el însuși ar fi surprins dacă ar afla în ce fel au evoluat învățăturile sale.

În cartea lor, Arta japoneză Reiki, Bronwen și Frans Stiene povestesc că în interviurile luate unei călugărițe budiste Tendai pe nume Suzuki san, o discipolă directă a lui Mikao Usui, aceasta le-a declarat că singurul numitor comun între învățătura primită de ea și cea predată la ora actuală în Occident este numele lui Mikao Usui.

Reiki și tradiția occidentală

Reiki și-a făcut apariția în Occident datorită dedicației unei femei, Hawayo Takata, care a descoperit Reiki la Tokyo în anul 1935 și a făcut din el menirea sa în viață.

Cum a ajuns Reiki în Occident

Chujiro Hayashi s-a născut la Tokyo în anul 1880. După ce și-a luat diploma de medic și chirurg, el s-a alăturat Marinei japoneze, iar până în anul 1918 a avansat la rangul de comandant. Când s-a înscris în școala lui Mikao Usui în anul 1825, el se retrăsese din Marină. Usui avea să moară peste mai puțin de un an. Hayashi nu s-a înscris singur în școala lui Usui, ci însoțit de mai mulți ofițeri de marină pensionați. Acest mic grup a fost cel care a dus mai departe Usui Reiki Ryôhô Gakkai după moartea maestrului. Hayashi a preferat să meargă însă pe propria sa cale.

La cinci ani după moarta lui Usui, Hayashi s-a desprins de societatea din care făcea parte și și-a format propria sa clinică și școală, numită Hayashi Reiki Kenkyu Kai, care înseamnă Societatea Hayashi de Cercetare a Energiei Spirituale. Unele cercetări indică faptul că este posibil ca Usui să îi fi cerut personal lui Hayashi, datorită pregătirii medicale a acestuia, să scrie un ghid despre sistemul de vindecare Reiki, o versiune mai extinsă a propriului său ghid de tratare a diferitor boli. Aproape sigur, Hawayo Takata (vezi paginile 38-39) a folosit ca fundament al învățăturii sale ghidul lui Hayashi.

Chujiro Hayashi și Hawayo Takata

Oamenii au început să vină la clinica lui Hayashi pentru a fi tratați de el și de adepții săi. Una din persoanele care au venit la tratament în anul 1935 a fost Hawayo Takata. Inițial, ea a rămas șase luni la tratament, după care a prelungit perioada cu încă un an, după ce l-a convins pe Hayashi să îi predea sistemul. Inițial, acesta a fost reticent, căci deși avea părinți japonezi, Hawayo era născută în Statele Unite, iar sistemul nu ar fi trebuit să părăsească Japonia (conform „regulilor” nescrise ale culturii japoneze izolate mult timp de Occident și de tradițiile misterelor religioase ale acestuia). Mai târziu, Hayashi a ajutat-o pe Hawayo să își creeze o clinică în Hawaii, în anul 1938.

Moștenirea lui Chujiro Hayashi a ajuns în Occident prin intermediul lui Hawayo Takata, care a înființat prima clinică de Reiki în exteriorul Japoniei. Dacă nu ar fi fost Hawayo, este posibil ca Reiki să nu fi ajuns niciodată în Occident. Din câte povestește Takata, Usui nu l-a numit pe Hayashi ca succesor al său (vezi paginile 40-43). Tot din aceeași sursă rezultă că Hayashi s-a sinucis într-adevăr în anul 1940. versiunea lui Takata este că el și-a autoindus un atac cerebral. Pare mult mai probabil totuși ca el să fi comis seppuku ritual (tăierea abdomenului cu o sabie), întrucât nu dorea să prindă cel de-al Doilea Război Mondial. Cu această ocazie, el a lăsat pe umerii unei femei singure responsabilitatea de a aduce în Occident Reiki.

Chujiro Hayashi nu numai că a dus mai departe munca lui Usui după moartea maestrului, dar a jucat un rol decisiv în transmiterea acesteia către Occident.

Hawayo Takasha

Născută în Hawaii din părinți japonezi în anul 1900, destinul lui Hawayo Takata a fost practic acela de a populariza Reiki în întreaga lume. Deși sistemul predat de ea diferă de învățăturile inițiale ale lui Usui, sutele de mii de oameni care practică Reiki în întreaga lume nu ar putea face acest lucru dacă ea nu s-ar fi decis să se întoarcă în Statele Unite după ce a fost pregătită de Chujiro Hayashi.

Hawayo Takata a ajuns la Tokyo în anul 1935 pentru o operație. Ea rămăsese văduvă după puțini ani de căsnicie și suferea de mai multe afecțiuni precum astmul și pietrele la vezica biliară. Pe când stătea întinsă pe masa de operație, ea a auzit o voce care i-a spus că operația nu era necesară. După ce a discutat cu chirurgul și cu un alt medic, ea a ajuns la clinica lui Chujiro Hayashi (vezi paginile 36-37), unde a fost tratată, iar starea ei de sănătate s-a îmbunătățit rapid.

Predarea sistemului Reiki

Hawayo Takata și-a propus să popularizeze Reiki cu hotărâre, dar și într-o manieră inteligentă, în afara Japoniei, generând un adevărat fenomen la scară mondială.

După perioada de pregătire de la Tokyo, Hawayo s-a întors în Hawaii, unde a înființat o clinică ce a devenit în scurt timp foarte populară. Hayashi a vizitat-o aici, și se pare că în timpul acestei vizite a ridicat-o la rangul de maestru (vezi paginile 186-197). Hawayo a fost cel de-al 13-lea maestru (și ultimul) inițiat de Hayashi. Ea și-a continuat apoi munca în Hawaii, neaducând Reiki pe continentul american decât prin anii 70.

După ce a început să predea în Statele Unite și Canada, ea s-a decis să îi învețe pe alții cum să predea mai departe sistemul, inițiind în rangul de maestru prima sa adeptă, pe Virginia Samdahl, în anul 1976. Înainte de moartea ei din anul 1980, Hawayo a inițiat 21 de maeștri, prin care Reiki a continuat să se răspândească. Ceea ce a urmat a fost o veritabilă explozie la nivel mondial a fenomenului Reiki.

„Occidentalizarea” sistemului Reiki

Informațiile de ultimă oră referitoare la originile sistemului Reiki ne îndreptățesc să credem că Hawayo Takata și-a propus să popularizeze Reiki cu hotărâre, dar și într-o manieră inteligentă. În acest scop, ea a eliminat multe elemente pur japoneze, îndeosebi cele spirituale derivate din budism, conștientă că occidentalii ar avea dificultăți în aplicarea acestora. De asemenea, se pare că ea a adaptat în mod deliberat povestea lui Mikao Usui, dându-i conotații creștine (vezi paginile 40-43), din aceleași considerente. Din câte povestesc adepții ei, ea era o povestitoare înnăscută, căreia îi plăcea să adapteze adevărul la condițiile epocii în care trăia.

Povestea lui Takata despre Mikao Usui

Doresc să redau aici povestea descoperirii sistemului Reiki așa cum a fost povestită ea de Hawayo Takata deoarece aceasta este versiunea pe care o cunosc cei mai mulți dintre oameni. Este interesant însă să comparăm această poveste cu informațiile de ultimă oră și să remarcăm inteligența cu care Hawayo Takata a reușit să creeze un basm ce combina adevărul cu magia și imaginația pură, pe care l-am putea compara cu legenda despre căutarea Sfântului Graal.

La cursurile de Reiki, povestea este relatată de maestru, întrucât face parte integrantă din tradiția orală, încurajată de Takata. De aceea, povestea nu este spusă niciodată la fel, căci fiecare maestru insistă asupra anumitor elemente, în detrimentul altora.

Când am auzit pentru prima dată povestea, am considerat-o un basm ce combină realitatea istorică cu anumite elemente spirituale simbolice. La ora actuală știu cu siguranță că așa-zisa „realitate” istorică nu a fost adevărată. Mikao Usui nu a fost niciodată un învățător creștin, și nici medic. Această deraiere de la adevărul istoric nu mă deranjează însă, considerând-o un instrument necesar pentru epoca respectivă. Spre exemplu, titlul de „medic” i-a conferit lui Usui în Occident un respect similar cu cel acordat în Japonia titlului de „sensei.” Takata a înțeles foarte bine că respectul acordat titlului de „sensei” nu avea să însemne nimic pentru occidentali, spre deosebire de titlul de „medic.”

Ceea ce urmează este varianta prescurtată a poveștii originale transmise de Hawayo Takata prin intermediul lui Usui shiki Ryôhô.

Povestea descoperirii sistemului Reiki

Dr. Usui a fost profesor la colegiul creștin din Tokyo. Într-o zi, studenții l-au întrebat dacă credea într-adevăr în Biblie. El le-a răspuns că da. Atunci, studenții l-au întrebat cum putea explica miracolele vindecătoare ale lui Iisus. Dr. Usui nu le-a putut explica, așa că și-a propus să afle adevărul în această privință.

În acest scop, el a plecat în Occident, căci aici era practicat cel mai intensiv creștinismul. Dr. Usui a studiat la colegiul teologic din Chicago, dar nu a găsit răspunsurile dorite. Cu această ocazie, el a învățat însă sanscrita, limba scripturilor antice ale Indiei și Tibetului.

În versiunea lui Takata asupra poveștii lui Usui, acesta a fost inspirat de vindecările făcute de Iisus să descopere misterul procesului de vindecare.

S-a întors apoi în Japonia și a vizitat diferite mânăstiri budiste, convins că ar putea afla răspunsurile dorite studiind Lotus Sutra. Călugării pe care i-a întâlnit nu erau însă interesați de vindecarea corpului fizic, fiind focalizați exclusiv asupra vindecării spiritului. În sfârșit, a ajuns la o mânăstire zen, unde starețul a fost de acord că trupul fizic poate fi vindecat, lucru pe care l-a făcut chiar Buddha. Din păcate, i-a spus el, această cunoaștere s-a pierdut de mult. Încurajat de răspunsul starețului, dr. Usui a rămas la mânăstire, citind sutra-ele în limba lor originală, sanscrita. Deși a găsit texte ce descriau metoda de vindecare, lui îi lipseau încă o serie de informații care i-ar fi permis să activeze energia și să o aplice personal.

În consecință, a plecat în Tibet, pentru a citi manuscrisele ce documentau călătoria Sfântului Isa, considerat de unii a fi chiar Iisus, dar s-a întors la mânăstirea zen fără să fi găsit răspunsurile pe care le căuta. Starețul l-a încurajat să își continue căutarea și i-a recomandat să se izoleze pe un munte, să țină post și să mediteze timp de 21 de zile, o practică obișnuită în rândul călugărilor.

Dr. Usui a ales Muntele Kurama și a adunat 21 de pietre, pentru a-i servi drept calendar. În zorii celei de-a 21-a zile, el a luat ultima piatră și s-a rugat să primească răspunsul căutat. În acel moment a văzut o lumină care cobora asupra lui din cer. Aceasta l-a lovit în punctul din mijlocul frunții, locul corespondent al celui de-al treilea ochi. Dr. Usui a văzut o lumină colorată în toate nuanțele curcubeului, iar în mijlocul ei i-au apărut simbolurile Reiki. Cu această ocazie, el a primit informații despre fiecare în parte, inclusiv cum pot fi folosite ele pentru activarea energiei Reiki.

Lotus Sutra și alte cărți în limba sanscrită descriu procesul de vindecare cu ajutorul energiei, dar nu oferă informații referitoare la activarea acesteia și la modalitățile de folosire corectă a ei.

Fericit că și-a primit în sfârșit răspunsul, dr. Usui a coborât de pe munte, dar s-a înțepat la un deget. Spre uimirea lui, sângerarea a încetat după numai câteva minute, iar rana i s-a vindecat.

Scopul poveștii

În continuare, legenda descrie alte miracole vindecătoare, dar și lucrul lui Mikao Usui în Cartierul Cerșetorilor din Tokyo. Această parte are un corespondent istoric, căci Usui a lucrat într-adevăr cu oamenii după marele cutremur din Japonia din anul 1923. Takata a creat practic o parabolă pornind de la adevărul istoric, cu scopul de a-și impresiona adepții de care avea nevoie pentru a-i plăti cursurile și tratamentele. De aceea, ea a creat o poveste potrivit căreia cerșetorii care au primit tratament, dar nu au plătit pentru el, nu s-au vindecat. Cu această ocazie, Usui și-a dat seama că trebuia să existe un schimb de energie într-o formă sau alta pentru ca procesul de vindecare să poată avea loc. Societatea în care trăim acceptă pe scară largă banii ca o formă de energie în schimbul serviciilor. Există însă și alte modalități de schimb, cum ar fi barterul. Deși incorectă, povestea lui Takata a atras mii de oameni care au venit să învețe Reiki, și le-a oferit o perspectivă asupra tradiției care nu ar fi fost posibilă fără această poveste. Înainte de toate, povestea ne transmite un crâmpei din „inspirația divină” pe care a avut-o Mikao Usui și care l-a determinat pe acesta să creeze un sistem de vindecare și o practică spirituală ce le oferă practicanților tot ce au nevoie pentru a duce o viață mai împlinită.

Reiki în zilele noastre

Reiki s-a răspândit ca fulgerul de-a lungul și de-a latul globului. De-a lungul acestei călătorii de la est către vest, el a evoluat pentru a satisface din ce în ce mai bine nevoile oamenilor foarte diferiți care îl practicau.

Reiki în Occident, în zilele noastre

Perspectiva asupra sistemului Reiki așa cum îl cunoaștem astăzi s-a schimbat în ultimii 10-15 ani. Acest lucru se datorează în mare măsură cercetărilor făcute de trei oameni: Arjava Petter, Bronwen Stiene și Frans Stiene. Acești trei maeștri de Reiki și-au dedicat viața redescoperirii sistemului Reiki predat la origini de Mikao Usui în Japonia. Alți oameni care au contribuit la lărgirea perspectivei practicanților Reiki din Occident asupra sistemului Reiki au fost o serie de maeștri japonezi, îndeosebi Hiroshi Doi, care au împărtășit principiile practicii Reiki în acord cu sistemul Usui Reiki Ryôhô Gakkai, organizația înființată de Mikao Usui în anul 1922 (vezi pagina 33) cu scopul de a răspândi practica Reiki în Japonia.

Există numeroși maeștri și autori care au scris despre Reiki, în afara celor menționați mai sus, și care au contribuit la rândul lor la mai buna înțelegere a acestui sistem. Fiecare a adăugat o dimensiune nouă perspectivei noastre asupra acestei practici și a potențialului acestui sistem holistic, oferindu-ne informații suplimentare despre viața lui Mikao Usui și despre originile sistemului, motiv pentru care le datorăm recunoștința noastră.

Inaccesibilitatea culturii japoneze în Occident, datorată în parte barierei lingvistice și în parte obiceiurilor culturale extrem de diferite (îndeosebi celor referitoare la practicile considerate sacre) a îngreunat mult obținerea de informații din afară. Cu atât mai mult le datorăm occidentalilor care au locuit în Japonia și japonezilor dispuși să vină în Occident și să ne îmbogățească tuturor cunoașterea.

Cum ne referim la Reiki

Până recent, în Occident s-a vorbit despre Reiki ca despre un sistem, dar în realitate acest termen se referă la energia pe care o transmite practicantul. De aceea, atunci când vorbim despre originile Reiki, noi ne referim de fapt la originile metodelor de folosire a acestei energii. Prin urmare, mai corect ar fi să vorbim despre „sistemul Reiki.” Totuși, pentru a face această carte mai accesibilă și pentru că toată lumea cunoaște acest sistem sub numele de Reiki, îi vom spune și noi la fel în paginile care urmează.

Mai mulți maeștri din Occident și-au dedicat viața îmbogățirii cunoașterii noastre referitoare la practicarea Reiki în Japonia, scop în care au adus în Vest maeștri japonezi pentru a vorbi despre această practică.

Reiki în Japonia, în zilele noastre

Când Reiki a început să se răspândească spre vest, nu se știa aproape nimic despre ceea ce se întâmpla la acea vreme în Japonia. Nimeni nu auzise de vreun maestru japonez, și multă lume a crezut că Reiki a murit odată cu Chujiro Hayashi (maestrul care a contribuit cel mai mult la răspândirea Reiki în Occident), chiar dacă acesta i-a transmis sistemul lui Hawayo Takata.

Din fericire, se știe astăzi că nu a fost cazul. Este adevărat că impactul războiului asupra Japoniei a determinat intrarea Reiki într-un con de penumbră, silindu-i pe maeștrii acestui sistem să păstreze o anumită anonimitate. Acest lucru este de înțeles, căci Japonia se afla în plin proces de transformare într-o națiune industrială, care a condus la un declin al interesului față de spiritualitate în rândul noilor generații, la fel cum s-a întâmplat și în Occident de altfel.

Totuși, pe măsură ce Reiki a început să se răspândească în Occident, era doar o chestiune de timp până când maeștrii din aceste țări aveau să devină curioși să afle ce se întâmplă cu sistemul lor în țara lui de origine. La această curiozitate se adăuga și dorința de a afla mai multe despre învățăturile originale. Toate acestea au condus la o resuscitare a Reiki în Japonia, stilul occidental fiind însă practicat mai mult (în mod ironic) decât învățăturile originale ale Usui Reiki Ryôhô Gakkai, care a rămas în continuare o societate extrem de privată (vezi pagina 33).

Schimbul de informații

Unul din primii maeștri care a început să exploreze ce se întâmpla a fost Mieko Mitsui, o maestră de Reiki japoneză care trăia în Statele Unite. Având avantajul că vorbea limba țării, ea s-a întors în Japonia, aducând cu ea versiunea de Reiki pe care o cunoștea. Alți maeștri au călcat mai târziu pe urmele lui Mieko Mitsui, continuând să impună stilul occidental de a practica Reiki în Japonia, și ceea ce este mai important, continuând să descopere ce se întâmpla în această țară de la moartea lui Mikao Usui. Așa cum era de așteptat, au existat surprize și revelații de ambele părți.

Practicanții japonezi pregătiți de Usui și aflați încă în viață au trăit surpriza de a descoperi că Reiki părăsise Japonia, fiind la ora actuală un sistem practicat pe scară largă de oameni din aproape toate țările globului. La rândul lor, occidentalii au trăit revelația că Reiki era practicat în continuare în Japonia în forma lui originală, predată de Usui.

În Japonia, Reiki este practicat în forma lui originală, predată de Usui. Cu toate acestea, stilul occidental devine din ce în ce mai popular.

Reiki în secolul XXI

Spre sfârșitul anilor 90, în lumea Reiki a apărut un conflict care a făcut ravagii. La acea vreme mi s-a părut că această practică ce a atras atâția oameni din toate categoriile sociale tocmai datorită simplității ei se transforma într-un câmp de luptă sectar asociat cu religia organizată. Adepții erau instruiți prin scrisori de către maeștrii lor ce să facă, iar Internetul era inundat de argumente pro și contra. Bătălia care s-a dat atunci a fost dusă de tradiționaliști împotriva independenților.

Așa cum se întâmplă frecvent, facțiunea care se identifica drept tradiționalistă a ajuns la concluzia că era singura care preda „adevăratul” Reiki. Orice altă învățătură era greșită. Unul din principalele motive de dispută a fost publicarea cărții lui Diane Stein, Reiki pentru toți, care dezvăluia simbolurile Reiki, lucru anatemizat de membrii Alianței Reiki, organizația condusă de nepoata lui Hawayo Takata, Phyllis Lei Furumoto, care și-a dat demisia din Alianță în anul 1992.

Diversitatea naturală

Privind retrospectiv, ne putem da astăzi seama că au existat dintotdeauna diferențe între metodele de predare a Reiki. În Japonia, sistemul lui Chujiro Hayashi nu era nici pe departe identic cu al lui Usui. La ora actuală au apărut și alte variante alături de sistemul original Usui Reiki Ryôhô Gakkai (vezi pagina 33). În lume există nenumărate școli de Reiki, precum și derivate ale acestora, precum Seichem.

În Occident, când adepții lui Hawayo Takata s-au întâlnit ca să discute ce învățături au primit și cum să predea în continuare Reiki, ei au descoperit că maestra i-a învățat tehnici diferite, inclusiv simboluri diferite. Acest lucru nu este deloc surprinzător dacă ținem seama că a existat o diferență de 30 de ani între momentul în care doamna Takata a devenit maestră și cursurile pe care le-a predat mai târziu, dar și de faptul că niciun maestru nu avea voie să deseneze pe hârtie simbolurile Reiki. Acestea trebuiau desenate exclusiv din memorie.

În anii 90, membrii în viață ai asociației originale au fost surprinși să descopere că Reiki părăsise Japonia și că era practicat în întreaga lume.

Simte energia

Faptul că Mikao Usui a creat o metodă simplă de accesare și de folosire a energiei Reiki nu înseamnă neapărat că nu mai pot exista și alte metode. Orice cale este menită să evolueze. Singurul lucru care contează este accesul la energie, nu metoda folosită. Știu că nu toți oamenii vor fi de acord cu mine, dar experiența ne-a învățat că Reiki funcționează indiferent de forma în care este predat. După părerea mea, afirmația că o metodă sau o învățătură funcționează mai bine decât altele se împotrivește chiar spiritului Reiki. Cine suntem noi ca să facem astfel de afirmații? Fiecare practicant consideră că metoda sa este cea mai adecvată pentru el. Toți oamenii au propria lor cale și dreptul de a fi respectați pentru că au ales-o. lucrul cel mai important este ca Reiki să continue să fie predat și practicat în spiritul toleranței și al iubirii, purtându-i lui Mikao Usui o recunoștință vie pentru că a oferit lumii acest dar.

Introducere 6

Partea întâi

Originile Reiki 8

Reiki și tradiția orientală 14

Reiki și tradiția occidentală 34

Reiki în zilele noastre 44

Partea a doua

Să descoperim împreună Reiki 52

Sistemul energetic și cel fizic al corpului 98

Cum putem aplica Reiki în viața de zi cu zi 126

Partea a treia

Cele trei grade ale Reiki 138

Gradul întâi 140

Gradul al doilea 158

Gradul al treilea 184

Partea a patra

Pozițiile mâinilor în tratamentul Reiki 202

Pozițiile mâinilor pentru autotratament 206

Pozițiile mâinilor pentru tratamentul acordat altor persoane 218

Partea a cincea

Reiki pentru prieteni și familie 248

Partea a șasea

Reiki și etapele vieții 266

Partea a șaptea

Reiki pentru sănătate și starea de bine 286

Partea a opta

Reiki pentru afecțiunile comune 306

Partea a noua

Reiki în asociere cu alte terapii 368

Index 388

Mulțumiri 400

Partea a doua

Să descoperim împreună Reiki

Ce este vindecarea?

Cuvântul englez „heal” (vindecare) derivă din cuvântul anglo-saxon hal, care înseamnă „totalitate”, dar și „sănătos” și „sfânt.” În epoca modernă, aceste cuvinte nu mai sunt asociate, la fel cum cultura occidentală a uitat de conexiunea dintre sănătate și totalitate (integritate).

În medicina occidentală se consideră în general că boala nu are o „dimensiune sufletească.” Ea își are originea în corpul fizic sau în mediul înconjurător, iar tratamentul se focalizează asupra organismului. Mintea joacă un rol mai important decât cred medicii în vindecarea bolii, dar deși s-a ajuns să fie acceptat faptul că o atitudine pozitivă poate influența rezultatele tratamentului, acest proces este considerat mai degrabă aleatoriu, și nu indispensabil procesului de vindecare.

Atunci când corpul, mintea și spirtul sunt deconectate, procesul de vindecare nu poate fi complet. Un suflet bolnav își va manifesta în ultimă instanță dezechilibrul sub forma simptomelor fizice. Terapiile alternative diferă de medicina convențională, în sensul că înțeleg originile bolii. Un terapeut nu își privește pacientul ca pe un simplu corp. El urmărește să îi trateze inclusiv spiritul, principala sursă de dezechilibre la nivelul minții și al corpului.

Reconectarea cu sufletul

Procesul de vindecare nu este altceva decât un proces de reconectare cu sufletul. El nu conduce însă automat la vindecarea corpului fizic, căci persoana are nevoie uneori de anumite lecții de viață, sau chiar să își încheie călătoria în planul terestru și să își accepte moartea iminentă. Prin urmare, nu trebuie să facem o confuzie între vindecare și sănătate fizică.

Esența procesului de vindecare sunt iubirea și compasiunea. Dorința de a te vindeca sau de a vindeca pe altcineva reprezintă un act de iubire și de compasiune. Atunci când suntem deconectați de iubire, noi suntem deconectați inclusiv de ceilalți oameni. Atunci când suntem conectați cu iubirea, noi ne conectăm inclusiv cu ceilalți și cu natura. Iubirea ne ajută să devenim una cu restul creației. Reiki ne permite să ne reconectăm cu iubirea și să manifestăm această stare cu compasiune, atât în propriul nostru corp cât și în cel al altora.

Acest sistem ne poate ajuta să înțelegem cauzele care stau la baza bolii ce ne macină. Gândurile și sentimentele legate de sine și de lumea înconjurătoare sunt principala cauză a suferinței. Noi trebuie să învățăm să explorăm aceste convingeri cu compasiune și fără vinovăție, inclusiv fără să îi judecăm pe cei care ne-au transmis aceste convingeri, de gen: „Nu sunt suficient de bun.”

„Vindecarea părții nu poate fi făcută fără tratarea totalității. Nimeni nu ar trebui să încerce să vindece corpul fără a trata în același timp sufletul… Aceasta este marea greșeală care se face în zilele noastre: faptul că medicii încearcă să separe sufletul de corp.”

Filozoful grec Platon, 427-347 î.Ch.

Ilustrație

Deasupra

Platon credea că vindecarea completă trebuie să aibă o dimensiune sufletească, iar corpul, mintea și spiritul trebuie tratate holistic.

Ilustrație

Deasupra

Meditația este o formă de vindecare ce îi ajută pe oameni să se reconecteze cu spiritul lor.

Spiritualitatea și Reiki

Spiritualitatea și religia nu sunt același lucru. Un om religios poate fi sau nu spiritual. Oamenii tind să se definească drept ființe spirituale atunci când doresc să transmită faptul că cred în spirit ca dimensiune importantă a vieții, chiar dacă nu urmează o religie particulară.

Una din cele mai simple modalități de definire a diferenței dintre religie și spiritualitate constă în faptul că adepții religioși caută puterea divină în exteriorul lor, cerându-i să îi ajute și să îi vindece, în timp ce adepții spiritualității o caută în interior, indiferent dacă o numesc sau nu putere divină.

Vindecarea care îi ajută pe oameni să își dezvolte conexiunea cu spiritul este o vindecare spirituală. Ea poate lua numeroase forme: meditația, yoga și Tai Chi-ul intră în această categorie, dar și metodele prin care terapeutul acționează ca un canal de transmisie a energiei vitale, cum ar fi Reiki. În anumite forme de vindecare, cum este meditația, individul lucrează singur, în timp ce în Reiki el poate colabora cu alte persoane (fără ca acest lucru să fie strict necesar). Ceea ce contează este că toate aceste forme de vindecare au la bază reconectarea cu spiritul. Singura diferență constă în metoda de aplicare a ei.

Așa cum este predat el la ora actuală, Reiki nu reprezintă o practică religioasă, ci o cale spirituală. El nu necesită credința în Dumnezeu sau într-o putere superioară, ci îi încurajează pe oameni să caute singuri adevărul.

Influența lui Mikao Usui

În lumina informațiilor de ultimă oră legate de influențele diferitelor practici budiste asupra lui Mikao Usui (vezi paginile 25-29) și de elementele pe care acesta le-a inclus în sistemul său, putem spune că Reiki are o dimensiune religioasă mai profundă decât s-a crezut anterior. Pe de altă parte, este limpede că Usui nu a avut niciodată intenția de a amesteca Reiki cu dogmele religioase, ci dimpotrivă, de a-i elibera pe oameni de acestea, și în același timp de a le pune la dispoziție o practică spirituală care să nu contravină niciunei convingeri personale legate de Dumnezeu și de univers.

Cei care doresc, au astăzi posibilitatea de a încorpora practicile de Reiki preluate de Usui din Mikkyô, Shugendô și din artele marțiale. După părerea mea, aceste elemente adaugă o dimensiune spirituală sistemului Reiki, transformându-l dintr-un sistem de vindecare „instantanee” ce se focalizează exclusiv asupra transferului de energie prin intermediul mâinilor într-un sistem complet ce poate conduce la iluminarea spirituală. Pentru a aprecia plenar beneficiile sistemului Reiki, noi trebuie să aplicăm toate cele cinci elemente ale sistemului, care au rămas constante indiferent de celelalte schimbări produse.

Cele cinci elemente ale Reiki

Așa cum am afirmat mai sus, Reiki s-a transformat și a evoluat în multe direcții de când a început să fie predat de Mikao Usui. El a fost adaptat la cultura occidentală de Hawayo Takata, dar nici chiar adepții acesteia nu au căzut de acord asupra unui singur sistem. Mulți dintre ei și-au adăugat propriile lor idei personale.

Doar cinci idei originale au rămas valabile indiferent în ce context este practicat Reiki. Consider foarte important să identificăm aceste elemente, pentru a avea un sentiment al unității în această diversitate. De altfel, aceste elemente sunt cele care diferențiază Reiki de alte forme de vindecare spirituală. Cele cinci elemente sunt: Gokai, Kokyû Hô, Tenohira, Jumon și Shirushi, Reiju. Dintre acestea, tehnicile respiratorii nu sunt în general predate la cursurile de Reiki occidentale, dar cei care sunt familiarizați cu Chi Kung-ul sau cu yoga cunosc beneficiile exercițiilor de respirație în lucrul cu energia. De aceea, am inclus în această secțiune aceste exerciții, pentru ca doritorii să le poată aplica.

Adeseori, practicanții Reiki nu sunt învățați importanța conectării tuturor acestor elemente într-o singură practică completă. Așa cum am mai spus, la cursurile „rapide” de învățare a Reiki se pune accentul pe tehnicile de vindecare prin plasarea mâinilor pe corp. Altor elemente (cum sunt preceptele) li se acordă o importanță minoră sau sunt predate ca și cum nu ar avea nicio legătură cu pozițiile palmelor.

Numele japonez

Numele occidental

Gokai

Cele cinci principii sau precepte spirituale

Kokyû Hô

Tehnici de respirație

Tenohira

Procesul de vindecare cu palmele

Jumon și Shirushi

Simboluri și mantra-e

Reiju

Acordaje

În cartea lor, Arta japoneză a Reiki, Bronwen și Frans Stiene afirmă că: „Nu energia în sine face ca acest sistem să fie unic, ci calea urmată.” Majoritatea celor cinci elemente pot fi aplicate separat, dar ele nu funcționează la apogeu decât dacă adeptul lucrează singur. Singura excepție o constituie vindecarea cu palmele, care poate fi aplicată inclusiv asupra altor persoane. Este evident că Usui a avut intenția de a-și învăța adepții să aplice sistematic aceste elemente, creându-și o practică de zi cu zi care să le combine pe toate. Fiecare element îi predă adeptului anumite lecții. Prin urmare, prin practicarea tuturor, acesta are la dispoziție o cale completă către iluminarea spirituală.

Ilustrație

Deasupra

Prin aplicarea unei practici zilnice care să includă mai multe elemente integrate în mod armonios, calea către iluminare devine mult mai ușoară.

Cele cinci principii spirituale

Îmi amintesc că atunci când am învățat Reiki cu mulți ani în urmă, mi s-a spus că Mikao Usui a scris un set de principii sau de precepte spirituale (Gokai), după ce a lucrat în Cartierul Cerșetorilor (vezi paginile 40-43), conform versiunii lui Hawayo Takata a poveștii lui Usui. Instructorul ne-a spus că Usui a preluat cel mai probabil aceste precepte pentru o viață echilibrată și împlinită dintr-un text scris de Împăratul Meiji, deși unii maeștri cred că ele au derivat din convingerile sale creștine. Dat fiind că la ora actuală se știe că Usui nu a fost deloc creștin, putem renunța din start la această variantă. Deși este foarte posibil ca preceptele să fi fost preluate într-adevăr din scrierile Împăratului Meiji, adevărul este că ele reprezintă o formă nereligioasă a preceptelor budiste, cum ar fi cele ale Căii cu Opt Etape. În sine, preceptele nu sunt altceva decât niște linii directoare simple pentru o viață trăită frumos.

Oricare ar fi sursa lor, îmi amintesc că instructorul nostru a pus un accent minimal pe respectarea acestor precepte în cadrul practicii Reiki. Ni s-a spus că recitarea zilnică a preceptelor și aplicarea lor în viața de zi cu zi va avea efecte remarcabile asupra conștiinței noastre, dar nu ni s-a predat nicio metodă de meditație asupra lor. Așa se preda la acea vreme Reiki, iar instructorul nostru nu avea habar (cum nu avea nimeni) că Usui își bazase întregul sistem pe aceste principii spirituale.

Importanța principiilor

Preceptele spirituale stau la baza întregului sistem Reiki. Mikao Usui a scris aceste principii ca un ghid al călătoriei spirituale a adeptului. Toate celelalte elemente ale sistemului Reiki susțin aceste principii. Practicantul trebuie să mediteze zilnic asupra lor dacă dorește să înțeleagă cu adevărat ce este Reiki și să rămână focalizat asupra acestei energii.

Există o serie de variante ale principiilor predate, dar traducerea care urmează, făcută chiar după notele lui Mikao Usui de Chris Marsh (traducerea apare în cartea Arta japoneză a Reiki, de Bronwen și Frans Stiene) este după părerea mea cea mai frumoasă prin simplitatea ei și cea mai apropiată de spiritul lui Usui. Acesta a lăsat următoarele instrucțiuni:

Secretul atragerii fericirii și a multor binecuvântări, remediul spiritual al tuturor bolilor

Aplică astăzi:

Nu te enerva.

Nu-ți face griji.

Fii smerit.

Fii onest în ceea ce faci.

Dă dovadă de compasiune față de tine însuți.

Aplică Gasshô în fiecare dimineață și în fiecare seară. Focalizează-te asupra lui și recită-l. Perfecționează-ți mintea și corpul.

Usui insistă mai întâi de toate asupra beneficiilor de care putem avea parte prin aplicarea meditației asupra preceptelor, și anume fericirea și eliberarea de suferință mentală, corporală și spirituală. El recomandă în continuare o serie de sfaturi practice legate de postura de meditație (Gasshô) și sugerează că aceste principii trebuie învățate pe dinafară și repetate de două ori pe zi. În final, Usui descrie scopul suprem al recitării preceptelor, care este „perfecționarea minții și corpului.”

Ilustrație

Deasupra

Această ilustrație a celor cinci principii spirituale scrise în japoneză poate fi folosită ca ajutor vizual pentru focalizarea asupra lor.

Posturile de meditație

În scurtele directive pe care le-a lăsat (vezi pagina 60), Usui afirmă că meditația asupra celor cinci principii spirituale și aplicarea sistemului Reiki conferă mari beneficii. El își instruiește discipolii să recite de două ori pe zi preceptele, stând de preferință în postura japoneză tradițională Seiza (vezi paginile 78-79), cu mâinile în poziția Gasshô. Ambele vor fi explicate și ilustrate în această secțiune.

Aproape orice practică spirituală are un număr de posturi adoptate de adepți. Cel mai probabil, Usui trebuie să fi fost influențat de pregătirea sa budistă și de cultura japoneză, care are o etichetă foarte precisă a corpului, focalizată asupra acordării respectului. Dacă postura Seiza ți se pare prea dificilă, poți aplica alte posturi de meditație (cum ar fi șezutul pe un scaun cu spătar sau cu picioarele încrucișate la sol). Singurul lucru de care nu trebuie să uiți este poziția Gasshô.

Poziția Gasshô

Poziția Gasshô constă în „împreunarea palmelor” (chiar asta înseamnă cuvântul Gasshô în traducere). În acest fel, cele două laturi ale corpului se unifică. Păstrarea palmelor în aceeași poziție liniștește mintea și o focalizează. În plus, poziția reflectă respectul față de ceea ce faci. Aplică postura Gasshô ori de câte ori meditezi asupra preceptelor, conform instrucțiunilor lăsate de Usui.

1. Stai în genunchi, așezat sau în picioare, și ridică-ți mâinile la nivelul inimii, apropiind palmele, ca și cum te-ai ruga.

2. Nu apăsa strâns palmele una de cealaltă, ci lasă un mic spațiu între ele. Relaxează-ți mâinile.

Principiile pregătirii

Aceste principii trebuie aplicate atunci când meditezi asupra principiilor spirituale și când aplici exercițiile de respirație.

· Cunoaște tehnica sau principiul spiritual pe care intenționezi să le aplici.

· Așează-te în Seiza (vezi paginile 78-79).

· Relaxează-ți corpul și eliberează-te de tensiuni.

· Focalizează-te asupra punctului Hara (vezi paginile 104-105).

· Plasează-și palmele în poziția Gasshô.

Principiul spiritual nr. 1

Înainte de a medita asupra fiecărui principiu sau precept, este foarte important să îți amintești că Usui ne instruiește să aplicăm „astăzi” acest lucru. În acest fel, el ne invită să ne focalizăm asupra momentului prezent. Occidentalii sunt familiarizați cu acest concept din „Programul celor 12 Pași” de tratare a dependențelor. Această instrucțiune nu numai că ne ajută să ne focalizăm mai bine asupra momentului prezent, dar ne și facilitează acest lucru, căci este întotdeauna mai ușor să faci ceva pe moment decât să te angajezi să faci lucrul respectiv o perioadă lungă de timp.

O autoare care ne oferă o explicație ușor diferită a acestei idei este Louise Hay, care ne spune în cartea ei, Tu îți poți vindeca singur viața, că „punctul de putere este situat întotdeauna în momentul prezent.” Evenimentele din viața noastră sunt create de gândurile și de convingerile pe care le-am nutrit de-a lungul timpului, dar ele există în trecut, iar astăzi le putem înlocui cu gânduri și convingeri diferite, prin care ne putem crea o viață mai fericită.

Nu te enerva

Respectă întotdeauna principiile pregătirii (vezi pagina 60) atunci când meditezi asupra principiilor spirituale și când practici exercițiile de respirație.

Aplică astăzi:

Nu te enerva.

Ca să putem medita asupra acestui precept, trebuie mai întâi de toate să înțelegem natura mâniei. Cu siguranță, în timpul meditației vor ieși la suprafață amintiri dureroase din perioadele când ți-ai pierdut cumpătul sau când altcineva s-a enervat pe tine, iar corpul tău s-a tensionat sub impactul furiei sale. Noi încercăm de regulă să evităm furia altor oameni, dar nu suntem la fel de grijulii cu propria noastră iritare, acordându-ne libertatea de a ne descătușa cum dorim furia.

Mânia tinde să apară atunci când trăim senzația că am pierdut controlul asupra unei persoane sau a unei situații. Atunci când ne enervăm pe o altă persoană, noi simțim că ne recâștigăm controlul asupra ei. De bună seamă, este vorba de o percepție greșită. În realitate, noi ne pierdem controlul asupra noastră.

Dacă îți vei observa mânia chiar în timp ce se manifestă, vei constata că aceasta reflectă un aspect personal care necesită atenția ta, și nu atât un defect al persoanei pe care te enervezi. Oamenii pe care îi atragem în viața noastră acționează ca niște oglinzi. De aceea, privește-i cu atenție pe cei care te irită, căci ei reflectă anumite aspecte personale de care nu ești conștient. Devino observatorul mâniei tale înainte de a-i da curs, și astfel vei înțelege că nu ai niciun motiv să te enervezi.

Ilustrație

Stânga

Atunci când ne descătușăm mânia, noi simțim nevoia de a ne recâștiga controlul asupra altor persoane, dar în realitate ne pierdem autocontrolul.

Principiul spiritual nr. 2

Este o idee bună să plasezi o hârtie pe care ai notat principiile spirituale într-un loc în care să le poți vedea în fiecare zi, spre exemplu pe frigider. Alternativ, le poți nota cu un scris artistic pe o hârtie specială, le poți adăuga ilustrații și le poți înrăma. Le poți plasa de asemenea în mai multe locuri din casă, inclusiv la birou, astfel încât să îți reamintești tot timpul de ele.

Poți rosti preceptele cu voce tare sau în sinea ta. Avantajul rostirii lor cu voce tare constă în faptul că acest lucru te va ajuta să stabilești o conexiune mai puternică cu semnificația lor, la fel cum incantarea mantra-elor cu voce tare te ajută să beneficiezi inclusiv de vibrațiile sonore ale sunetelor lor (vezi paginile 88-89).

Nu-ți face griji

Respectă întotdeauna principiile pregătirii (vezi pagina 60) atunci când meditezi asupra principiilor spirituale și când practici exercițiile de respirație.

Aplică astăzi:

Nu-ți face griji.

Îngrijorarea este o stare de spirit cvasi-permanentă. Toată lumea se teme de ceva, iar unii oameni sunt veritabili campioni ai grijilor, nevăzând decât norii întunecați din zare, indiferent cât de puternic strălucește soarele pe cer. Grijile generează un stres nenecesar, și de multe ori noi confundăm exprimarea grijilor față de altcineva cu interesul nostru față de el. În realitate, grijile nu reprezintă o dovadă de iubire, ci o manifestare a temerilor noastre lăuntrice, orientate către alții.

De asemenea, atunci când ne facem griji, noi nu mai trăim în prezent, ci ne proiectăm în viitor. „Este posibil să nu se întâmple niciodată”, spune pe bună dreptate zicala, dar atunci când ne facem griji, noi ne temem că o să se întâmple exact acest lucru. Grijile ne privează astfel de pacea interioară și reprezintă o pierdere de timp și de energie.

Ele arată că ne-am pierdut credința și nu mai putem vedea „imaginea de ansamblu” sau adevărul din fața nasului nostru. Noi ne facem griji legate de viitor și încercăm să îl controlăm pentru a ne proteja de durere, în loc să îl lăsăm să se desfășoare în mod natural, aducându-ne experiențe noi, mai presus de tot ce ne putem imagina la ora actuală.

Dar cel mai mult ne facem griji deoarece ne temem că această lume nu este caracterizată de abundență și suntem convinși că trebuie să luptăm pentru orice ne dorim. Alege un motiv de îngrijorare și practică astăzi detașarea de el. Cere-i Universului să te ajute și ai încredere că acesta îți va răspunde oferindu-ți ce i-ai cerut. Nu-ți mai pierde timpul făcându-ți griji.

Ilustrație

Dreapta

Atunci când ne facem griji, noi trăim mai degrabă în viitor decât în prezent. Ai încredere că Universul te va sprijini în tot ceea ce îți propui.

Principiul spiritual nr. 3

Scopul acestor principii este de a te ajuta să îți trăiești viața adoptând o atitudine corectă. Oamenii avansați din punct de vedere spiritual au integrat deja aceste principii în viața lor. Ei le aplică la fel de natural cum respiră. Celor mai mulți dintre oameni trebuie să li se reamintească însă de ele, căci nu au tendința naturală de a le transpune în practică. Unele din aceste principii vor rezona mai mult cu tine decât altele, și merită să analizezi de care te simți mai atras și de care nu. Întreabă-te dacă nu cumva principiile care te atrag cel mai puțin sunt chiar cele care necesită cea mai mare atenție din partea ta.

Fii smerit

Respectă întotdeauna principiile pregătirii (vezi pagina 60) atunci când meditezi asupra principiilor spirituale și când practici exercițiile de respirație.

Aplică astăzi:

Fii smerit.

Din păcate, smerenia sau umilința a ajuns să capete conotații negative în limbile occidentale. De aceea, atunci când meditezi asupra acestui precept, este posibil ca acestea să fie primele care îți trec prin minte. Un om smerit este considerat a fi modest, blând și o persoană care îi pune pe ceilalți mai presus decât pe sine. Unii asociază chiar umilința cu sărăcia și lipsa de privilegii, sau și mai rău, cu servitutea. Noi am ajuns să trăim într-o societate care îi prețuiește mai presus de orice pe cei care se realizează în detrimentul altora, și aproape deloc pe cei care se pun în slujba semenilor lor.

Ilustrație

Stânga

Esența smereniei este recunoștința. În fiecare zi, la trezire, exprimă-ți recunoștința pentru toate lucrurile bune din viața ta.

De aceea, noi preferăm să nu ne asociem în niciun fel cu smerenia, pe care o echivalăm cu ratarea sau eșecul. Pe de altă parte, dacă analizăm viața liderilor spirituali, a marilor filozofi și oameni de știință, sau a tuturor celor care lucrează în favoarea binelui suprem al umanității, constatăm inevitabil că aceștia împărtășesc harul smereniei, care îi face să strălucească cu atâta putere.

A fi smerit nu înseamnă a cultiva falsa modestie sau a te forța să devii invizibil. Acest tip de comportament este mai degrabă egocentric. Esența smereniei este recunoștința.

De aceea, atunci când te trezești, spune „mulțumesc” pentru viața care ți-a fost dăruită, cu tot ce conține ea, și pentru oportunitatea de a mai trăi încă o zi. Recunoștința față de Univers pentru tot ce îți oferă (lucruri bune și rele), inclusiv pentru persoanele din viața ta, îți va conferi o stare de pace interioară și va atrage în viața ta abundența. A fi smerit înseamnă a-ți accepta adevărul sinelui interior și a trăi la unison cu acest adevăr.

Principiul spiritual nr. 4

Dacă ți-ai propus să introduci preceptele Reiki în viața ta, gândește-te pe care dintre ele le aplici deja. Ești conștient de acestea? Le poți nota în scris? Acest exercițiu este interesant, căci marea majoritate a oamenilor cred că se conduc după anumite principii directoare, dar nu le este foarte clar ce rol joacă acestea în viața lor de zi cu zi, iar uneori nu sunt tocmai sinceri cu ei înșiși în privința regulilor pe care le aplică în viața lor.

Fii onest în ceea ce faci.

Respectă întotdeauna principiile pregătirii (vezi pagina 60) atunci când meditezi asupra principiilor spirituale și când practici exercițiile de respirație.

Aplică astăzi:

Fii onest în ceea ce faci.

Acesta este principiul pe care îl înțeleg cel mai puțin oamenii. La prima vedere, el pare să se refere la atitudinea față de muncă, de pildă față de serviciu. Personal, înclin să cred însă că îi putem da o interpretare mult mai largă, principiul sugerându-ne să ne analizăm comportamentul în toate domeniile vieții de zi cu zi.

Dacă reflectezi asupra semnificației acestui principiu, întreabă-te ce calități asociate cu onestitatea sunt cele mai importante pentru tine. Propune-ți să aplici această calitate în tot ceea ce spui și ce faci, indiferent de felul în care i-ar putea afecta ea pe alții. Întreabă-te dacă onestitatea ta nu ia uneori o formă de orgoliu egotic.

Dar mai presus de orice, acest principiu ne cere să fim onești cu noi înșine. De multe ori, noi nu facem acest lucru. Spre exemplu, ne tratăm cu indulgență atunci când facem lucruri pe care nu le tolerăm la alții. Atunci când neglijăm practica Reiki, noi ne înșelăm și ne mințim singuri. La fel și atunci când nu ne urmărim pasiunile, ci facem ceea ce credem că așteaptă alții de la noi. Fii onest în tot ceea ce faci în viață, nu doar la serviciu, și gândește-te la domeniile în care ai putea fi mai cinstit cu tine însuți și la ceea ce trebuie să faci în acest scop.

Lucrul cu oglinda

O metodă practică de a lucra cu onestitatea este lucrul cu oglinda. Privește-te în oglindă și spune cu voce tare un lucru pe care îl admiri la tine. Spre exemplu, spune: „Merit să fiu iubit.” Cum te simți? Ai simțit vreun disconfort atunci când ai rostit aceste cuvinte? Fii onest cu tine însuți, acceptă ceea ce simți și schimbă-ți atitudinea dacă este cazul.

Ilustrație

Dreapta

Este foarte important să învățăm să fim onești cu noi înșine înainte de a fi onești cu ceilalți.

Principiul spiritual nr. 5

Integrarea celor cinci principii spirituale în viața ta necesită autodisciplină în cultivarea unei practici zilnice. Între altele, înseamnă de asemenea să te accepți așa cum ești cu iubire. Dacă îți sesizezi un defect, nu reacționa prin vinovăție și rușine. În orice om există o „umbră”, după cum o numesc psihologii, care trebuie să fie recunoscută. Din păcate, cei mai mulți dintre oameni preferă să o ignore sau să o trateze ca pe un inamic. Cu cât ne luptăm însă mai abitir cu acest aspect al ființei noastre, cu atât mai slabe sunt șansele de a ne iubi pe noi înșine, și implicit de a-i iubi pe alții. Notează-ți convingerile negative legate de sine și întreabă-te cine ți le-a inoculat și dacă ai vreun motiv real să continui să te cramponezi de ele.

Dă dovadă de compasiune față de tine însuți.

Respectă întotdeauna principiile pregătirii (vezi pagina 60) atunci când meditezi asupra principiilor spirituale și când practici exercițiile de respirație.

Aplică astăzi:

Dă dovadă de compasiune față de tine însuți.

Observă faptul că noi suntem instruiți mai întâi de toate să dăm dovadă de compasiune față de noi înșine. Noi nu putem iubi cu adevărat pe altcineva decât dacă suntem capabili să ne iubim pe noi înșine. Din păcate, de multe ori ne este foarte dificil să ne iubim pe noi înșine, căci există atâtea aspecte care ne displac la noi. Esența stării de compasiune sunt acceptarea și iertarea tuturor acestor aspecte pe care le considerăm imperfecte.

Prețuirea contribuției pe care și-o aduc alți oameni la derularea vieții noastre ne ajută să ne manifestăm compasiunea față de aceștia. În această categorie intră inclusiv cei care ne fac probleme, care ne irită sau care reprezintă o sursă de griji. Meditația asupra scopului divin al durerii și al bucuriei în viață te va ajuta să devii mai plin de compasiune și să te simți una cu tot ceea ce există.

Afirmații

Atunci când repetăm în mod regulat o afirmație, noi dăm dovadă de compasiune și de voința de a ne schimba în bine.

Gândește-te la ceea ce dorești să schimbi în viața ta. Fă o introspecție profundă și descoperă convingerile care te împiedică să efectuezi schimbările dorite. Notează apoi pe o foaie de hârtie afirmațiile care te pot elibera de aceste convingeri. Spre exemplu, dacă te simți nesigur, notează o afirmație de gen: „Universul mă susține și mă protejează întotdeauna.”

Ilustrație

Stânga

Atunci când ne iubim, ne iertăm și ne acceptăm pe noi înșine, ne este mult mai ușor să ne manifestăm compasiunea față de alți oameni.

Tehnici de respirație

Respirația este esențială pentru existența noastră. Noi putem trăi fără apă sau hrană zile la rând, dar nu putem rezista mai mult de câteva minute fără să respirăm. La naștere, prima respirație a copilului coincide cu primul moment în care acesta atrage în corpul său o energie care nu provine de la mamă. Aerul este principala sursă de energie, iar respirația este mecanismul prin care ne aprovizionăm cu aceasta. Și totuși, puțini oameni se gândesc la acest proces, dacă nu au probleme respiratorii. Aproape nimeni nu se gândește la efectul pe care îl are respirația asupra sistemelor sale fiziologice. Pentru el, respirația este ceva natural, un proces pe care îl practică până când moare.

Starea noastră de spirit și starea de sănătate a sistemului nostru nervos influențează dramatic respirația, și viceversa. Atunci când suntem supărați sau îngrijorați, pieptul pare să ni se îngusteze, iar respirația noastră devine superficială și rapidă. Din acest motiv, corpul nu primește suficient oxigen, iar respirația devine încă și mai rapidă, din dorința de a primi într-o mai mare măsură acest element esențial. Apare astfel starea de hiperventilație, care poate cauza amețeală și leșin, fiind asociată frecvent cu atacurile de panică.

Stările de anxietate influențează de asemenea capacitatea energiei Ki de a circula lin prin corp și de a atrage mai multă energie în acesta. Prin folosirea tehnicilor de respirație, noi ne putem încetini respirația, îmbunătățindu-ne astfel circulația energiei Ki prin corp și amplificându-ne cantitatea de energie.

Tehnicile de respirație predate de Usui sunt numite în limba japoneză Kokyu Ho. Respirația controlată este practicată în yoga și în Chi Kung pentru autovindecare, iar în artele marțiale pentru ridicarea energiei pe nivelele superioare.

Expirația

Una prin procedurile de prim ajutor recomandată persoanelor care suferă de un atac de hiperventilație este respirația într-o pungă de hârtie pe care să o umple cu aerul expirat. Explicația este simplă: în timpul hiperventilației trebuie să expirăm mai mult, chiar dacă instinctul ne spune să inspirăm mai adânc. De aceea, exercițiile care urmează vor pune un accent mai mare pe expirație. Unul din aceste exerciții este metoda clasică de respirație practicată în Chi Kung (vezi paginile 76-77). Această expirație prelungită ajută corpul să se relaxeze. De multe ori, noi „oftăm ușurați” atunci când respirația reflectă starea de relaxare mentală pe care o experimentăm.

Ilustrație

Dreapta

Tehnicile de respirație sunt neprețuite, căci ne ajută să ne îmbunătățim circulația energiei Ki și să ne amplificăm energia.

Exercițiul de respirație nr. 1

Acest exercițiu de bază, preluat din Chi Kung, te va ajuta să respiri mai lent și mai adânc. Înainte de a începe, numără de câte ori respiri pe minut. Un om obișnuit respiră în medie de 16 ori pe minut, dar prin practicarea regulată a acestui exercițiu respirația se poate reduce la cinci cicluri (sau chiar mai puține) pe minut. Totuși, începătorii și oamenii care au dificultăți respiratorii nu ar trebui să forțeze aceste schimbări. Continuă să practici în mod regulat și schimbările se vor produce într-un ritm natural. Nu-ți ține niciodată respirația în încercarea de a-ți încetini ritmul respiratoriu.

Este util să îți plasezi mâinile pe abdomen sau pe piept, pentru a simți mai bine mișcarea suflului tău. Poți practica acest exercițiu în picioare sau culcat, ori în postura Seiza (vezi paginile 78-79).

Dacă vei practica în mod regulat această tehnică, vei descoperi că vei respira din ce în ce mai des în această manieră, în mod natural, fără a trebui să te concentrezi sau să faci ceva special în această direcție.

1. Începe prin a expira pe nas. La sfârșitul expirației, contractează-ți mușchii stomacului. Vei simți cum mușchiul diafragmei se ridică în sus, silind și ultimele molecule de aer să iasă din plămâni. Expiră cât de adânc poți fără să forțezi, până când îți simți plămânii complet goi.

2. În continuare, relaxează-ți mușchii stomacului și lasă aerul să îți pătrundă în plămâni. Simte cum abdomenul tău se umflă ca un balon sub palmele tale. Nu forța acest proces pentru a nu genera tensiuni, perturbând astfel efectul benefic al tehnicii. Dacă îți simți plămânii plini la capacitate maximă, expiră din nou, repetând pasul 1.

Avertisment

Nu practica excesiv de mult această tehnică la început. Începe cu trei respirații o dată și crește gradual numărul de repetiții.

Postura pentru respirație

Respirația energiei Ki îmbunătățește distribuția substanțelor nutritive în interiorul corpului și accelerează eliminarea toxinelor. În plus, ea fortifică ficatul, rinichii și sistemul imunitar. Postura afectează în mod semnificativ calitatea respirației. Dacă suferi de astm sau în cazul în care cunoști pe cineva care suferă de această boală, ai remarcat probabil că în timpul unui atac de astm persoana are tendința să își ridice umerii și să își curbeze coloana, fapt care închide pieptului, îngreunându-i și mai mult respirația. De multe ori, corpul tinde să păstreze această postură chiar și după ce atacul de astm a trecut, fapt care contribuie la înrăutățirea condiției.

Deschiderea pieptului (prin coborârea umerilor și tragerea lor în spate, prin practica regulată a poziției Seiza sau a exercițiilor care întind acești mușchi) este fundamentală pentru îmbunătățirea calității respirației și a energiei care circulă prin organism.

Postura Seiza

Această postură ajută energia că circule ascendent de-a lungul coloanei vertebrale și centrul inimii să rămână deschis.

1. Îndoaie-ți ușor picioarele și plasează genunchiul drept la sol.

2. În continuare, coboară-ți și celălalt genunchi, astfel încât degetele mari să se atingă ușor. Genunchii ar trebui să se afle la o distanță de aproximativ 20 cm unul de celălalt.

3. Așează-te pe glezne. Spatele trebuie să fie drept și ochii relaxați, dar focalizați înainte.

O alternativă pentru această postură

Această postură este susținută cu greutate de către occidentali o perioadă mai lungă de timp. De aceea, dacă îți simți mușchii tensionați, plasează o pernă în spatele genunchilor.

Exercițiul de respirație nr. 2

Scopul acestei tehnici este de a focaliza mintea în punctul Hara (vezi paginile 104-105), contribuind astfel la întărirea acestuia. Nu merită să practici doar ocazional aceste exerciții de respirație. Adevăratele lor beneficii sunt realizate numai prin practicarea lor regulată, căci efectele exercițiilor evoluează în timp.

La început este posibil să experimentezi schimbări la nivel fizic și emoțional, urmate de modificări ale percepției energiei. Acestea variază de la om la om; de acea, nu trebuie să te aștepți la anumite efecte precise. Oricum, aceste schimbări nu reprezintă decât vârful aisbergului. Practica regulată te va ajuta să înțelegi ce se ascunde sub această suprafață.

La început îți va fi greu să îți vizualizezi energia dilatându-se în întregul corp. În acest scop, va trebui să îți stabilești intenția mentală clară de a-ți dilata câmpul energetic, astfel încât acesta să umple spațiul fizic din interiorul și chiar din jurul corpului tău. Nu trebuie însă să faci o forțare în această direcție, căci ea va anihila efectele exercițiului.

La fel ca în cazul celorlalte exerciții, avansează lent în practica ta, iar dacă simți o stare de amețeală, fă o pauză de 5-10 minute, iar apoi reia exercițiul.

Înainte de a începe, reamintește-ți principiile pregătirii (vezi pagina 60).

1. După efectuarea posturii Gasshô (vezi pagina 61), plasează-ți mâinile pe genunchi, cu palmele în sus.

2. Începe cu un exercițiu de expirație prelungită, la fel ca cel predat mai sus (vezi paginile 76-77). În acest fel, vei elimina aerul stătut din plămâni. Inspiră pe nas și respiră abdominal (nu toracic sau clavicular), imaginându-ți că îți umpli abdomenul cu energie. Simte cum abdomenul ți se umflă efectiv, la fel ca în timpul exercițiului nr. 1.

3. Atunci când expiri, vizualizează dilatarea câmpului energetic care îți umple întregul corp, inclusiv spațiul din jurul acestuia. În acest scop, nu te focaliza foarte mult asupra aerului care îți iese pe nas, cât asupra punctului Hara, conștientizând sursa de energie de la acest nivel și dilatarea acesteia.

4. Încheie exercițiul readucându-ți palmele în poziția Gasshô.

Exercițiul de respirație nr. 3

Această tehnică de respirație este ceva mai avansată, fiind similară anumitor exerciții pranayama din yoga, cum ar fi respirația pe nări alternative. Scopul tehnicii este de a unifica cele două părți laterale ale corpului și de a crea un simț al identității unificat. În plus, ea îți va dezvolta sensibilitatea la nivelul palmelor, lucru extrem de util atunci când vei lucra cu energia vindecătoare.

Începe prin a aplica principiile pregătirii (vezi pagina 60). Acestea te ajută să te pregătești în vederea exercițiului, ajutându-te să pătrunzi într-un spațiu interior special.

Respirația dificilă

Oamenii care au probleme respiratorii sunt foarte conștienți de respirația lor.

Când eram adolescentă, tata m-a învățat să practic exerciții yoghine de respirație, pentru a-mi ușura astmul. Când am ajuns la anii de adult, această afecțiune mi s-a vindecat, iar după ce am învățat metodele de respirație din Chi Kung, de control și de prelungire a expirației, îmbunătățirea stării mele de sănătate a fost și mai evidentă. În combinație cu Reiki, aceste exerciții îi pot ajuta să respire mai ușor pe cei care au probleme respiratorii.

1. Stai cu spatele drept, fie în postura Seiza (vezi paginile 78-79), fie pe un scaun (cu sau fără spătar), plasează-ți mâinile în postura Gasshô (vezi paginile 62-63) și menține această poziție. Focalizează-ți atenția asupra punctului Hara (vezi paginile 104-105) și rămâi concentrat la acest nivel.

2. Atunci când inspiri, nu urmări traseul aerului prin nări, către abdomen, ci vizualizează cum energia îți intră prin palme, curgând prin brațe și adunându-se în punctul Hara. Pe măsură ce vei avansa cu practica, vei ajunge să simți efectiv energia, nu doar să ți-o imaginezi.

3. Pe expirație, deplasează energia în sens invers, astfel încât să iasă prin palme.

Repetă procesul, crescând gradual numărul de runde, la fel ca în cazul celorlalte exerciții. Dacă nu reușești să simți fluxul energiei, nu-ți bate capul, întrebându-te dacă practici sau nu corect exercițiul. Ai încredere în tine însuți.

Vindecarea cu palmele puse pe corp

Toți oamenii își folosesc instinctiv palmele pentru a se vindeca. Atunci când atingem pe cineva pentru a-l liniști, când îl îmbrățișăm sau îl sărutăm pentru a-i face durerea să-i treacă, noi aplicăm practic confortul atingerii și îi transmitem energia de care are nevoie pentru a se vindeca. Toți cei care lucrează cu energia cunosc acest proces. Cei care nu lucrează nu realizează decât în mică măsură (sau deloc) că în spatele instinctului lor de a atinge persoana sau animalul care suferă se ascunde o forță mai mare decât cred ei.

Foarte mulți oameni știu că dacă își pun palmele pe stomac atunci când îi doare simt o anumită alinare. Uneori, mâinile li se încălzesc, fără ca ei să înțeleagă de ce. Nu se pune problema că au un talent special; orice om poate transmite energie (lui însuși sau altora) prin plasarea palmelor pe corp.

Tehnica plasării palmelor pe corp în scopul vindecării este o tradiție pe care o putem regăsi în aproape toate culturile și societățile lumii. Unii cred că vindecătorii au un har special de la Dumnezeu. Este adevărat că există terapeuți spirituali sau intuitivi capabili să extragă suficientă energie vindecătoare direct de la sursă, fără a se antrena într-o practică de gen Reiki, dar marea majoritate a oamenilor își folosesc propria energie atunci când își plasează palmele pe propriul corp sau pe corpul altor persoane cu scopul de a se/le vindeca. Pe termen lung, acest lucru le secătuiește energia Ki și poate chiar conduce la boală. De aceea, este important să învățăm o practică de gen Reiki.

Racordează-te la fluxul rapid de energie

Tehnica Reiki de vindecare cu palmele, sau mai simplu, „vindecarea cu palmele”, după cum este tradus cuvântul japonez Tenohira, nu reprezintă nici pe departe singurul sistem de transmisie a energiei vindecătoare. Ceea ce o face să fie unică este simplitatea cu care poate fi învățată metoda. Prin comparație cu alte practici, energia Reiki poate fi accesată pe loc de către practicant. În plus, energia curge foarte rapid și foarte abundent, fiind receptată ca atare de către majoritatea oamenilor încă de la primul acordaj (vezi paginile 96-97). De asemenea, ea poate fi accesată instantaneu de către practicant, prin simpla manifestare a intenției. Din acest punct de vedere, ea reprezintă o practică ideală pentru marea majoritate a oamenilor.

Reiki

Stânga

Adeseori, atunci când reconfortăm pe cineva printr-o îmbrățișare sau printr-o simplă atingere, noi ne folosim fără să știm palmele pentru a vindeca.

Vindecarea tradițională cu palmele în sistemul Reiki

Mikao Usui nu a adăugat tehnica de vindecare cu mâinile la sistemul său decât în anii din urmă. La ora actuală, acesta este elementul cel mai răspândit al practicii Reiki. Vindecarea cu mâinile era o practică foarte populară în Japonia în perioada în care Usui și-a creat sistemul, și potrivit cărții Arta japoneză Reiki, a lui Bronwen și Frans Stiene, unul din adepții lui Usui, Eguchi Toshihiro, era implicat într-un grup care lucra cu această formă de vindecare. Mai târziu, el a publicat un ghid al pozițiilor mâinilor pentru vindecare, în anul 1930, cu doar patru ani înainte de moartea lui Usui. La ora actuală se știe că și alți adepți au publicat manuale similare.

Când Usui a început să predea vindecarea cu mâinile, el a recomandat-o ca metodă de prim ajutor. Este posibil ca acest lucru să reflecte o experiență timpurie a sa cu energia, cum ar fi oprirea sângerării degetului când a coborât de pe munte. Informațiile oferite de adepții lui rămași în viață ne sugerează că Usui nu a aplicat o metodă foarte bine structurată de vindecare cu mâinile, care să trateze întregul corp, ci s-a focalizat îndeosebi asupra capului și asupra acelor părți corporale care aveau nevoie de vindecare la momentul respectiv. Acest lucru ne face să credem că primii lui adepți erau avansați și cunoșteau inclusiv alte practici ezoterice, neavând nevoie de o tehnică bine structurată.

Pozițiile palmelor

Pe măsură ce Usui a început să predea din ce în ce mai mult unor adepți profani, el și-a dat seama că era necesară o metodă mai formală de vindecare, așa că i-a cerut adeptului său Chujiro Hayashi să stabilească un set sistematic de poziții ale palmelor pentru tratarea întregului corp. Cel mai probabil, el i-a cerut lui Hayashi acest lucru datorită profesiei medicale a acestuia.

Nu este exclus ca aceste poziții ale palmelor să fi fost modificate mai târziu de Hawayo Takata, fapt care nu afectează eficacitatea sistemului. Cu siguranță, focalizarea procesului de vindecare asupra chakra-elor, și nu asupra punctului Hara, a fost introdusă abia prin anii 80, fiind o interpretare pur occidentală a lucrului cu sistemul Reiki. Ea nu a fost predată de Takata.

Pozițiile palmelor pot varia de la o școală de Reiki la alta, dar așa cum știu practicanții experimentați, regulile descrise nu reprezintă decât un ghid. Esența practicii constă în permisiunea acordată înțelepciunii energiei să îți călăuzească mâinile. (Vezi Partea a patra a cărții pentru ghidul pas cu pas al pozițiilor palmelor.)

Ilustrație

Dreapta

Vindecarea cu mâinile a fost adăugată târziu sistemului Reiki, dar la ora actuală a devenit elementul cel mai larg răspândit al practicii.

Mantra-ele

O mantra este alcătuită din cuvinte sau sunete repetate în timpul meditației. Mantra-ele sunt asociate îndeosebi cu practicile religioase și spirituale orientale. Una din cele mai faimoase mantra-e, aplicată deopotrivă de oamenii religioși și de cei nereligioși, este Om mane padme hum, principala mantra a budiștilor tibetani.

Repetarea unei mantra-e stă inclusiv la baza Meditației Transcendentale, o practicată foarte larg răspândită în lume. Adepții budismului japonez Nichiren Shoshu, o altă practică ce a devenit foarte populară în Occident, repetă mantra Nam myoho renge kyo în ritualurile lor zilnice. În sufism, ramura mistică a islamului, adepții repetă Allah-hu.

Combinarea puterii cuvântului cu focalizarea asupra incantației și respirației face ca repetiția mantra-elor să genereze efecte foarte puternice asupra practicanților. Dacă practica este regulată, aceștia au acces la revelații spirituale și ajung să se simtă conectați cu universul.

Reiki își are propriile sale mantra-e. De regulă, acestea sunt predate ca fiind numele celor patru simboluri introduse pe nivelele Gradelor Doi și Trei. În realitate, ele nu sunt – strict vorbind – nume. În limba japoneză sunt numite Jumon, care înseamnă „sunet ce invocă o vibrație cosmică foarte specifică.” Mai sunt numite și Kotodama, care înseamnă „cuvinte încărcate cu spirit.”

Mantra-ele Reiki, pe care le voi abrevia folosind indicativele CKR (vezi paginile 166-167), SHK (vezi paginile 168-169), HSZSN (vezi paginile 170-171) și DKM (vezi paginile 190-191), provin dintr-o combinație de origini șintoiste și budiste. Nu voi scrie aceste mantra-e în forma lor neabreviată, căci orice om care a atins nivelul de practică necesar le va recunoaște și va ști să le aplice atunci când vor apărea în exerciții.

Incantațiile

Dacă dorești să practici repetarea mantra-elor, aplică următorul procedeu. mantra-ele au o eficiență maximă atunci când sunt repetate cu voce tare. De aceea, găsește un spațiu în care să nu fi deranjat. Lucrează cu o mantra pe rând timp de 3-6 luni, astfel încât să te familiarizezi cu vibrația și cu efectele sale. Repetă acest exercițiu atât timp cât te simți confortabil, dar nu uita că este nevoie de timp pentru a ajunge să percepi vibrația interioară a mantra-elor.

Exercițiu de aplicare a mantra-elor

Meditația de focalizare asupra unui sunet capătă o eficiență maximă atunci când corpul se află în poziție verticală, cu coloana dreaptă.

1. Așează-te în postura Seiza sau pe un scaun.

2. Plasează-ți palmele pe genunchi și relaxează-te. Dacă preferi, le poți uni în poziția Gasshô.

3. Inspiră pe nas și atrage energia în punctul Hara. Pe expirație, rostește mantra clar și corect.

Poemele Waka japoneze

Chiar dacă la ora actuală Japonia este cunoscută îndeosebi pentru exportul de mașini, de console de jocuri video și de benzi desenate Manga, unul din cele mai durabile exporturi culturale ale sale rămân poemele. Tradiția poeziei și a caligrafiei în rândul claselor superioare există de secole în Japonia. Dat fiind că s-a născut în clasa samurailor, Usui trebuie să fi fost educat de mic în această tradiție a compunerii de poeme pentru exprimarea emoțiilor, comemorarea unui eveniment sau observarea naturii. De aceea, el a recomandat stilul de poezie numit Waka, lucru necunoscut până recent în rândul practicanților Reiki, dar care tinde să devină din ce în ce mai popular.

Pentru a-și ajuta adepții să își accelereze creșterea spirituală, Usui a folosit o selecție de Waka inspiraționale scrise de Împăratul Meiji. Acestea se găsesc în cartea Spiritul Reiki, de Walter Lubeck, Frank Arjava Petter și William Rand. Pe pagina alăturată poți găsi două exemple de Waka scrise de Împăratul Meiji, în traducerea lui Inamoto Hyakuten.

Aceste Waka pot fi folosite în practica meditației, în locul principiilor spirituale, sau pot fi incantate ca o mantra. Usui și-a încurajat adepții să recite sau să cânte Waka până când îi sesizează esența.

O sugestie pentru dezvoltarea practicii tale Reiki ar fi să scrii tu însuți propriile tale Waka. Waka tradiționale nu erau scrise în rime, și nici măcar în versuri, ci foloseau unități și fraze. Structura unui poem este alcătuită de regulă din cinci rânduri de câte 5, 7, 5, 7, și 7 silabe, deși exemplul de pe pagina următoare, un poem intitulat „Cer”, are două rânduri cu câte opt silabe fiecare.

Ținerea unui jurnal Reiki

Timp de foarte mulți ani, mi-am încurajat cursanții să țină un jurnal Reiki, îndeosebi în primele trei săptămâni de după curs. Ținerea unui jurnal poate fi privită ca o formă de meditație. De aceea, nu pot decât să încurajez pe oricine să își descrie gândurile și sentimentele în scris. Metoda este neprețuită pentru eliminarea gândurilor negative și pentru manifestarea creativității sufletului. Deși poți folosi orice caiet ca jurnal Reiki, merită să îți onorezi gândurile alegând unul special, care să îți ofere o anumită desfătare vizuală și să te inspire să scrii în el.

Asamidori sumiwataritaru ohzorano, Hiroki onoga kokoro to mogana (Ten)

Ca un cer senin de culoare verde, mi-aș dori ca inima mea să fie la fel de vastă (Cer)

Akino yono tuskiwa mukashini kawarenedo yoni nakihito no ooku narinuru (Tsuki)

În timp ce luna de pe cerul toamnei rămâne pururi neschimbată, în această lume numărul celor decedați a crescut (Luna)

Traducerea: Inamoto Hyakuten

Folosirea universală a simbolurilor

Simbolurile au fost folosite în toate culturile încă din cele mai vechi timpuri, precedând cuvintele scrise. Ele au o putere ce o surclasează pe cea a cuvintelor, având o multitudine de semnificații ce se adresează intelectului, emoțiilor și sufletului. Multe simboluri care continuă să își exercite influența în zilele noastre își au originea în culturile antice, care le foloseau în artă și în ritualurile religioase.

De multe ori, noi nu putem exprima în cuvinte semnificația unui simbol, dar suntem conștienți că acesta ne vorbește, deși nu îi putem înțelege semnificația decât cu inima, nu cu mintea. Simbolurile ne provoacă să transcendem semnificațiile evidente, și de multe ori cele mai simple dintre ele au semnificațiile cele mai complexe.

Unele simboluri par să aibă o specificitate culturală, dar la fel ca în cazul convingerilor religioase, dacă privim imaginea de ansamblu constatăm că ele se regăsesc inclusiv în alte culturi, având o semnificație universală, chiar dacă forma pe care o iau variază ușor. Un astfel de exemplu este crucea, care poate apărea în diferite forme (vezi ilustrațiile de pe pagina alăturată).

Crucea

Crucea este asociată în principal cu creștinismul, fiind unul din cele mai puternice simboluri universale, inclusiv datorită răspândirii acestei religii. Un alt exemplu de cruce este cea celtică, a cărei formă unifică simbolul crucii cu cel al cercului. Avându-și originea într-o religie mult mai veche, ea simbolizează unitatea dintre principiul masculin și cel feminin. Cercul reprezintă energia procreatoare feminină, iar crucea energia masculină. Ankh-ul egiptean reprezintă cheia dezlegării misterelor cerului și pământului. La fel ca în cazul crucii celtice, forma lui combină energia masculină cu cea feminină. Ambele cruci sunt anterioare apariției crucii creștine.

Spirala

Un alt simbol care apare de-a lungul multor culturi și care prezintă un interes special în Reiki este cel al spiralei. Spiralele și buclele nesfârșite sunt evidente cu deosebire în decorațiunile celtice. Spirala simbolizează mișcarea energiei, iar buclele nesfârșite reprezintă eternitatea. În tradiția yoghină, energia kundalini care conduce la iluminare este simbolizată de un șarpe încolăcit, cu alte cuvinte, de o spirală.

Se crede de asemenea că toate formele de energie curg în spirală, fapt care evocă din nou energia solară și cea lunară, sau masculină și feminină. Conceptul străvechi al spiralei care reprezintă forța vieții este confirmat de descoperirea recentă a ADN-ului uman, care reprezintă tot o spirală.

Ilustrație

CRUCEA LATINÃ

CRUCEA CELTICÃ

ANKH-UL EGIPTEAN

SPIRALA PREISTORICÃ

DECORAȚIUNE CELTICÃ ÎN BUCLE

Simbolurile în Reiki

Simbolurile folosite în Reiki și predate de la Gradul Doi în sus reprezintă un subiect de dezbatere între diferitele școli de Reiki. Publicarea cărții Ghidul esențial al Reiki de către Diane Stein în anul 1995 a reprezentat un punct de cotitură în sistemul Reiki occidental. Unii maeștri le-au recomandat adepților lor să nu citească lucrarea, întrucât aceasta încălca regulile. Această perspectivă deriva din conceptele de secret și de sacralitate asociate cu simbolurile.

Maeștrii tradiționali predau simbolurile folosite în metoda lui Hawayo Takata. Acestea trebuie memorate la curs, la sfârșitul căruia cursanții trebuie să predea hârtiile pe care le-au practicat. Din păcate, această metodă îi face pe mulți să uite simbolurile mai complicate. Ei ezită apoi să le ceară maeștrilor să le arate din nou simbolurile, din teama de a nu fi considerați imperfecți și lipsiți de dedicație.

Nu pot să nu recunosc că în perioada în care simbolurile au fost publicate, în comunitatea Reiki predomina un anumit elitism. După părerea mea, dezbaterea furtunoasă generată de publicarea cărții a forțat comunitatea Reiki să reflecteze mai mult asupra atitudinii sale. Faptul că simbolurile au devenit publice era inevitabil, dacă ținem seama de diversitatea în creștere a formelor de Reiki predate și de apariția Internetului.

Principalele patru simboluri

A urmat apoi descoperirea unor informații de ultimă oră legate de simboluri. Când adepții lui Hawayo Takata s-au întâlnit după moartea acesteia, ei au descoperit că le-au fost predate variante diferite ale simbolurilor. Dacă Takata însăși nu a predat uniform simbolurile, este mai mult ca probabil ca alte variante să fi apărut de-a lungul transmisiunii de la maeștri la adepți. La ora actuală există multe simboluri noi adăugate, dar majoritatea practicanților continuă să le practice îndeosebi pe cele patru principale.

După toată această dezbatere referitoare la simboluri din anii 90, s-a descoperit că Mikao Usui nu a început să predea cele patru simboluri decât spre sfârșitul vieții sale. După toate aparențele, japonezii nu s-au focalizat niciodată asupra acestora, spre deosebire de occidentali. La fel ca în cazul pozițiilor formale ale mâinilor, Usui nu a introdus aceste elemente decât pentru a-și ajuta adepții de-a lungul practicii lor spirituale. În Partea a treia a cărții vei găsi o discuție mai detaliată referitoare la fiecare simbol individual, împreună cu modalitățile de meditație asupra sa ca parte integrantă a procesului de creștere personală și cu aplicațiile specifice pentru vindecare.

Ilustrație

Dreapta

Mikao Usui a introdus folosirea celor patru simboluri spre sfârșitul vieții sale, cu intenția de a fi folosite mai degrabă în meditație.

Acordajele

În sistemul Reiki occidental, acordajele fac parte integrantă din orice curs de Reiki. Numărul de acordaje transmise pe fiecare nivel al Reiki și metodele de transmisie variază în funcție de maestru și de școală, dar nimeni nu predă Reiki fără acest proces de transmisie a puterii.

Nu la fel se petrec lucrurile în sistemul Reiki japonez. Mikao Usui obișnuia să ofere o binecuvântare spirituală numită Reiju. Acesta nu era un eveniment singular, ci era repetat frecvent. Diferența dintre un Reiju și un acordaj în stil occidental este că cel dintâi nu transmite același tip de energie. Este aproape sigur că Usui le putea transfera sau modifica adepților săi starea energetică fără niciun ritual formal. Totuși, când au început să predea la rândul lor, aceștia au avut nevoie de suportul unui ritual structurat, care a devenit cunoscut în timp sub numele de acordaj.

Ce este un acordaj?

Răspunsul cel mai simplu este că acordajul reprezintă o transmisie de putere spirituală de la maestru la discipol, care activează capacitatea de a atrage mai multă energie în funcție de nevoile individuale, dându-i astfel discipolului posibilitatea de a deveni un canal mai eficient al energiei Reiki. Dat fiind că este un proces profund individual, experiența lui diferă de la om la om. Procesul reprezintă de asemenea o modalitate reală și simbolică de inițiere în universul Reiki. El demarchează momentul dintre viața trăită în afara Reiki și renașterea spirituală.

Fiecare maestru are propria sa manieră de a realiza această inițiere. Unii pot iniția mai mulți adepți în același timp, într-o manieră simplă și directă. Alții creează spații sacre elaborate și își inițiază pe rând discipolii. Indiferent cum este realizată, experiența este intensă atât pentru discipol cât și pentru maestru. De multe ori, atunci când țin un curs, nu am nicio idee când voi transmite acordajele. De regulă, sunt călăuzită de energia Reiki însăși, iar când vine momentul simt că întreaga sală se umple cu o energie fantastică, ce curge incredibil de rapid.

Dacă nu ai mai practicat Reiki până acum, este posibil să simți o stare de nervozitate înaintea procesului. Roagă-ți maestrul să îți explice ce face atunci când se plimbă în jurul tău și ce anume așteaptă de la tine, pentru a înțelege plenar semnificația procesului.

Ilustrație

Stânga

Un acordaj este o metodă de transmisie a unei puteri spirituale ce activează capacitatea persoanei de a deveni un canal eficient al energiei Reiki.