Trinitatea ființei și prezența nemărginirii

În fiecare moment al vieții noastre complexe regăsim o răscruce, iar în funcție de deciziile noastre, progresăm sau regresăm. Găsim oare soluțiile potrivite, oricât de bune considerăm noi că sunt la vremea respectivă? Putem oare să ne îndreptăm totdeauna pe cărarea potrivită? Există oare răspunsuri general valabile sau fiecare trebuie să găsească propriul adevăr al ființei noastre? Răspunsurile la aceste întrebări existențiale pentru evoluția noastră intelectuală și spirituală le-a transpus psihologul Steluța Todea în cartea Trinitatea ființei și prezența nemărginită.

Volumul, în viziunea autorului, reprezintă un drum sau o schimbare de drum, de înțelegere și de asumare, de descoperire și de împlinire și lasă libertatea cititorului de a alege modalitățile prin care își va desăvârși viața. Autorul, în argumentația sa, folosește o varietate de concepte, din diferite domenii – unele spirituale, din aria credințelor religioase, altele științifice și culturale, din aria filosofiei, psihologiei ori sociologiei, a înțelepciunii populare și a maeștrilor spirituali. De asemenea, veți întâlni concepte vehiculate în literature de specialitate – de dezvoltare spirituală sau în tehnicile psihoterapeutice, iar diversitatea lor are menirea de ajuta cititorul să înțeleagă mecanismele vieții din mai multe perspective, și nu doar prin prisma rigorilor științifice.

“Această carte doresc să fie utilă și interesantă pentru fiecare cititor, să contribuie la înțelegerea și explicarea vieții imediate și viitoare. Dar cuvintele sunt destul de limitate și viața atât de complexă, iar această carte, cum veți constata, își propune să aprecieze și să respecte lumea și ființarea în toate formele de manifestare, deoarece există mult mai multă substanță și trăire în fiecare formă de existență decât se poate extrage din toate cuvintele și scrierile realizate vreodată”, afirmă psihologul Steluța Todea.

CALEA SPRE ILUMINARE

TRINITATEA FIINȚEI

FIINȚAREA ȘI ETERNITATEA

CONȘTIINȚA, CONȘTIENȚA ȘI CONȘTIENTIZAREA

SCINDAREA EXISTENȚIALÃ. Dualitatea și dualistul

NEMANIFESTAREA ȘI MANIFESTAREA

COINCIDENȚÃ SAU DESTIN

AUTOR SAU EXPERIMENTATOR AL VIEȚII

SINELE DIVIN ȘI SINELE UMAN

ACUMULARE ȘI ATAȘAMENT

RENUNȚAREA ȘI NON-ATAȘAMENTUL

PRECONDIȚIONAREA ȘI CONDIȚIONAREA

ACTIUNEA ȘI REACTIUNEA.

ASUMARE, ACCEPTARE ȘI EXPERIMENTARE

PREZENȚA NEMÃRGINITÃ

CALEA SPRE ILUMINARE

Așa cum a spus Buddha: „Rar este să te naști ca ființă umană, încă și mai rar este să auzi de Iluminare și cel mai rar este să o urmezi.”

Dragă cititorule, dacă - din acest moment - țelul tău în viață este căutarea adevărului, atunci ești pe calea aleasă de tine, cu tărie, cu convingere. Aceasta nu este mai bună sau mai rea decât alta, este doar diferită și necesită disponibilitatea de a renunța la lumea în felul în care o percepeai pană în acest moment. Te-ai angajat astfel pe o cale îngustă, foarte puțin bătătorită până acum, dar călătoria pe această cale este foarte incitantă și plină de mister, la capătul căreia vei descoperii Prezența nemărginirii.

Ce fel de om ești? Ce fel de ființă gânditoare ai fost până acum? Dacă te numeri printre aceia care au căutat să acumuleze cunoaștere, au încercat și au experimentat în viață diete sănătoase, exerciții fizice pentru menținerea sănătății, Qigong, exerciții tibetane, kundalini yoga, șamanism, au urmărit pauza dintre gânduri, conștiența, conștientizarea, care au fost când observator, când martor, când căutător, obiectul căutat, sau căutarea, etc., această carte este scrisă pentru voi, toți. Dacă nu ai auzit și nu ai experimentat nimic din toate acestea atunci această carte este scrisă sigur pentru tine, deoarece vei afla acum de toate acestea și de metoda pe care ar fi indicat să o pui în practică pentru a obține tot ceea ce-ți dorești.

în momentul în care ești dispus să renunți la tot ceea ce ai crezut pană în acest moment, ești dispus să renunți la toate preconceptele tale, la toate obișnuințele tale, la poziționalitățile tale, la îndoie1ile tale, la toate atașamentele tale, la tot ceea ce a constituit pană în prezent universul tău, când ești dispus să renunți la ceea ce credeai că ești, doar în momentul în care abandonezi totul, relațiile, rolurile sociale, titlurile, pozițiile sociale, doar atunci când renunți total la povestea personală, când renunți la tine, doar în acel moment vei fi pregătit să faci marea trecere, de la mintea lineară la non-linear, la prezența nemărgmirii.

Prin ceea ce viața ne aduce în întâmpinare, în momentul în care am ales ca țel al vieții aflarea adevărului, adică a ceea ce suntem cu adevărat și a ceea ce este viața cu adevărat, am ales drumul vieții, iar fiecare experiență pe care viața o va aduce în îndeplinire, prin crearea potențialității de manifestare a acelui adevăr, devine realitate manifestată.

Prin abandonare totală înțelegem că suntem dispuși, în acest punct, să abandonăm însăși viața lui Dumnezeu, cu tot ceea ce însemna această viață pentru noi până în acel moment.

Doar atunci când ești dispus să pierzi totul, să nu mai exiști în acel mod în care ai existat până în acel moment, doar atunci ți se va revela totul, simplu și ușor, fără efort din partea ta sau a minți, deoarece mintea a fost redusă la tăcere în fața miracolului Prezențej nemărgImrii.

În momentul în care mintea este redusă la tăcere, se manifestă înțelepciunea Divină, care a fost întotdeauna prezentă, dar a fost obturată de către voalul țesut de către minte, care nu ne-a lăsat să vedem adevărata natură a Sinelui.

Djspariția rațjunii: este înlocuită de Totaljtate, iar Conștiința/conștientizarea, care presupun acelașj întreg, rămân o condiție șj o caJitate autonome, de sine stătătoare, care funcționează de la sine, fără efortul constant al minții.

Pentru aceasta nu este nevoie decât să se renunțe la orice identificare cu corpul sau cu mintea, sau la orice crede individul că ar fi. Conștiința conștientă este conștientă de Sine însăși, fără a avea nevoie de minte sau de iluziile minții. Conștiința este ca Lumina primordială, care luminează totul, fără a avea nevoie de altceva, decât de Sine însăși. în acest moment, faptul de „a fi” nu are nevoie de nici un fel de gând, tu ști că ești, că exiști, datorită conștiinței care este conștientă de Sine însăși.

Așadar, ar fi foarte util să înceteze pălăvrăgeala mentală inutilă, pentru a rămâne o părticică infinitezimală, in care să strălucească focul adevărului.

Angajamentul iluminării necesită statornicie și perseverență totală, dar fiecare stadiu al evoluției spirituale este întreg prin sine însăși și conține în el propria recompensă, care nu se compară cu perioadele de angoasă și teamă de supraviețuire trăite înainte, ceea ce arată că orice efort făcut pe calea de până acum a fost prea mic față de satisfacțiile oferite de evoluția spirituală.

Satisfacția interioară devine în acest moment, mai importantă decât câștigurile lumești bazate pe controlul celorlalți, iar intenția interioară este pură și dezinteresată. Focalizarea este bazată pe evoluția spirituală, pe descoperirea miraculosului, indiferent ce ar însemna aceasta; te avânți înainte în necunoscut, părăsind ceea ce este cunoscut, care iți oferea cumva confort și siguranță, nu se mai caută susținere din partea egoului, se caută susținere din partea Sinelui, care te aduce la atingerea propriului potențial al evoluției. în momentul în care te abandonezi Sinelui, evoluția spirituală nu se mai află sub control personal, ceea ce poate înregistra salturi bruște în evoluție, ție rămânându-ți doar recunoștința față de însăși desfășurarea procesului interior.

În acest context iluminarea înseamnă cunoașterea adevărului, revelarea adevărului de către Sine, acum ști că există doar Conștiința conștientă de Sine însăși.

Ignoranța înseamnă necunoașterea sau evitarea adevărului și identificarea cu sinele mic cu egoul, care reprezintă eul individual. Egoul este obișnuit să impună întotdeauna un sentiment personal, un punct de vedere, sau o poziționalitate asupra a tot ce. se întâmplă, pentru a-și afirma propria importanță, care este, în mod firesc și imediat, esențială pentru simțul realității și identitatea individuală.

În schimb, Sinele mare recunoaște că desfășurarea treptată a fenomenelor este impersonală și autonomă, în virtute a potențialității existente la un moment dat.

Așadar, încetarea identificării experimentatorului cu propria sa realitate creează tranziția majoră de la conținutul dualist, la contextul non-dualist și totodată de la sine (în mic) la Sine (în mare).

Diferența este enormă, ca de la vreme de ploaie la cer senin. Se trece de la percepția cauză-efect, adică linearitatea conținutului, care exprimă ideea că orice efect are o cauză, la non-dualitate, unde orice se manifestă fără o cauză prealabilă. Manifestarea aceasta se produce datorită potențialității contextului. în non-dualitate, percepția este mutată de la conținut spre context. Conținutul linear nu este atât de . important, deoarece ceea ce se experimentează este uitat în mod obișnuit de către experimentator, iar experiența este subiectivă.

Plăcerea experimentatorului asupra conținutului linear este dată și evidențiată ca fiind importantă și specială pentru sine: „eu am făcut”, „eu am câștigat”, „eu am avut dreptate” etc. De fapt, această importanță și plăcerea de a face ca orice experimentare să fie specială este baza de supraviețuire a egoului. În momentul în care disponibilitatea de a renunța la răsplata primită din negativitate se manifestă și se eliberează, doar atunci când nu mai obții plăcere din suferință, când nu mai obții plăcere din a avea dreptate, când vezi că toată lumea dă maxim de potențial și face într-adevăr ceea ce poate, atunci vine în mod evident eliberarea. Eliberarea vine din înțelegerea faptului că nimeni nu este prost sau răuvoitor, ci face și dă doar ceea ce poate, fiind limitat de nivelul de conștiință pe care se află și la care s-a aliniat.

Acum, nici un nivel nu este mai bun sau mai rău decât celalalt, să nu cazi în extrema mândriei spirituale, deoarece această mândrie ar putea să-ți scadă nivelul de conștiință. Fiecare nivel de conștiință este complet prin sine însăși și conține toate elementele necesare experimentării ființării pe acel nivel. Așadar, mai bine arată compasiune și devotament pentru întreaga creație din spectacolul omenesc, deoarece fiecare își experientizează propria existență în funcție de potențialitatea existentă în viața sa.

Exercițiile experimentale ne arată că nu suntem victimele pasive ale proceselor de gândire, ci suntem în schimb chiar punctul lor de origine, datorită plăcerii noastre de a obține valoarea proiectată asupra experienței. Dacă înțelegem acest fapt ne dăm seama că singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne eliberăm de „intenția obținerii plăcerii” din orice experimentare, scăpând totodată de sub dominația falsului „eu” al experimentatorului.

Intenția obținerii plăcerii din orice ne ține cap tivi în propriul eu, în sine, făcându-ne prizonierii propriilor credințe eronate.

Ce multă muncă doar pentru a obține o plăcere de moment, care este uitată în următoarea secundă, iar egoul dorește pe urmă o altă plăcere, și tot așa la nesfârșit!?

Așa cum a spus Ramana Maharshi, non-dualitate înseamnă să transcenzi toate potențialitățile și să vezi că „Totul Este ceea ce Este”. Punct. Nu mai există nimic după acest punct, dar mintea tocmai acest punct nu îl acceptă.

Adevărul nu este ascuns, adevărul ni se revelează înaintea ochilor, trebuie doar să fie privit și observat.

Sinele nu este limitat și nici supus de către experimentator, calitatea sa nu este secvențială sau lineară, Sinele este independent de săvârșirea experienței sau de fenomene, Sinele este în același moment și Cunoscătorul și Cunoscutul.

În Sine - Cunoscătorul, Cunoscutul și Experiența au devenit Unul.

Astfel spus: Experimentatorul cu Obiectul Experimentat și cu Experiența au devenit Unul.

Sursa a tot ce există se află în interior ca rezultat al existenței. Astfel, o floare conține în sine întreaga potențialitate de a deveni ceea ce trebuie să devină. O floare îmbobocită nu este mai puțin decât o floare înflorită, iar o floare ofilită nu este mai puțin decât floarea înflorită care își răspândește parfumul în lume. Tot drumul de la boboc la floarea înflorită și până la floarea ofilită este sursa a tot ceea ce există în floare, potențialitatea deveniri a ceea ce a fost definit în manifestare. Dar floarea, pe tot parcursul devenirii, nu este nici mai bună, nici mai rea, nu este nici mândră că este mai frumoasă sau mai înaltă decât alte flori. Floarea doar există și își continuă drumul de la o perfecțiune la altă perfecțiune, în fiecare stadiu al devenirii ei.

Tot așa și la animal, animalul are în interiorul său întreaga sursă, ca rezultat al existenței, de a devenii ceea ce trebuie să devină: să crească, să aibă pui, să-i îngrijească, să-și ducă tot stadiul de devenire la potențialitatea maximă, atunci când condițiile contextuale de mediu sunt disponibile.

Așa ar urma și drumul omului care trăiește în Sine.

Omul deține întreaga sursă în interiorul lui, ca rezultat al existenței.

Ceea ce ar trebui omul să știe este că dacă existența a făcut posibilă această manifestare în această viață, în acest mecanism formă corp-minte, deține automat toate sursele disponibile date de către existență, spre a duce evoluția din propria viață la maximul de potențial posibil, atunci când există potențialitate din partea contextului, atingând perfecțiunea sa și frumusețea intrinsecă, ca expresie a ceea ce este.

Acest proces dezvăluie prezența esenței din interiorul formei manifestate. Sinele ne conduce astfel fără efort îndrăgind tot ceea ce este, doar pentru că „ este’; nu Pentru vreo plăcere personală.

Esența din interiorul ființei este însăși natura noastră, este Conștiința trează și forța vitală care există deja ca fapt, înnăscute. Este însăși principiul vieții.

Acum, dacă limităm și confundăm acest principiu și esența din interiorul ființei doar la identificarea cu corpul, atunci sărăcim această esență și o facem să funcționeze doar la nivel de corp, nedându-i posibilitateasă se desfășoare pentru maxim de potențial, ci o facem să funcționeze conform corpului, limitat.

În schimb, dacă ridic această esență și acest principiu al viețiii la nivel de Sine sau la statut Divin, și îl tratez ca atare, atunci principiul și esența vieții se vor desfășura aducându-ne cunoașterea spirituală necesară devenirii maximului de potențial pentru această viață în

Pag. 12 – 17