Pornind de la expoziția-eveniment desfășurată în perioada 3 octombrie – 5 decembrie 2014 la Muzeul de Artă din Timișoara, albumul Ștefan Câlția. Locuri propus de Curtea Veche Publishing adună peste 70 de lucrări ale pictorului, dintre care multe neexpuse până acum publicului larg. Textele incluse în album sunt semnate de Victor Neumann, Dan C. Mihăilescu, cele trei tinere curatoare ale expoziției – Ioana Mandeal, Sandra Demetrescu, Patricia Bădulescu – și Andrei Teleagă. Departe de o abordare clasică, autorii vorbesc despre propriile contacte cu munca artistului, trecând prin câteva dintre motivele esențiale ale universului său ideatic.
„Când Ștefan Câlția m-a invitat întâia oară în atelierul său am fost fascinat de amalgamul de lumini și de umbre al locului în care își petrecea cea mai mare parte a fiecărei zile; am fost impresionat de ferestrele înalte ale imobilului, mângâiate de frunzele și florile grădinii din fața lui. Descopeream misterul pe care artistul știe să-l cultive voluntar ori involuntar, admiram arta etnografică împodobind casa – obiectele de ceramică, vechiul pat al casei țărănești, lăzile de lemn depozitând documente prăfuite ale unor vremuri îndepărtate, fotografii de familie –, toate asociindu-le universului din care descind picturile maestrului.“
• Victor Neumann, directorul Muzeului de Artă din Timișoara
„Suflet răscruce, Ștefan Câlția este un sangvin melancolic – sau, dacă vreți, un coleric fantast, deopotrivă contemplativ și ziditor. Un meșter insuflat de ethosul breslelor de altădată, dar subtil alcătuitor de himere, cultivând cu hâtră sobrietate estetica ambiguității. Himere care vin de niciunde, îndreptându-se către nicăieri. Levitații funambulești cu înscenări de bestiar medieval, încremeniri clovnești și metamorfoze halucinante, pentru care trecerea, călătoria, plutirea, suspendarea în vid, sticla (cu misterioasele ei tăceri vorbitoare), ceața, drumul, norii, luminișul, luntrea, peștele, dealul – figurile evanescenței și ispitele inefabilului, semnele acelui Dincolo ce definesc ființarea ca mister împărtășit – se asociază pieziș cu ambiguitatea carnavalescă și teatralizarea obiectelor.“
• Dan C. Mihăilescu
„Când se așeza o cruce undeva, acel undeva nu era un loc întâmplător – era un Loc. Era locul unde caii oboseau, unde omul oprea căruța. Locul din care, umblând de o parte și de alta a acestor dealuri, cuprindeai totul. Aici găseai, poate, un izvor și era firesc să te așezi, să te odihnești și totodată să privești. Aici așezau crucea, aici se opreau toți. Deci chiar atunci când umblai singur, aici te întâlneai cu toți cei dinaintea ta. Și aici îți lăsai gândurile.“
• Ștefan CâlțiaȘtefan Câlția creează, de câteva decenii, nu doar lucrări de artă, ci și un imaginar. În ultimii ani, caracterul convergent al acestuia a devenit din ce în ce mai evident. Multitudinea de preocupări intelectuale, vizuale și umane ce îl animă, exprimate în tehnici multiple, formează o luxurianță ce nu își iese, însă, niciodată din matcă. Uneori este vorba despre nesfârșitele peisaje transilvane sau despre trupurile fragile care le traversează văzduhul sau care se prăbușesc, tăindu-l, dintr-o dată. Alteori, cortegii de ființe înspăimântate și opace par a înainta implacabil și lumea se strânge în jurul lor, formând un teatru. În desene uriașe, bestiarul vorace devine epură și doar liniile înaintează la nesfârșit și cresc, ca o altfel de ființă. Forfota din iarba încinsă a dealului se liniștește, țintuită pe o bucată de porțelan.
Albumul Ștefan Câlția. Locuri face parte dintr-un proiect mai amplu care include expoziția cu același nume, dar și o serie de conferințe. Carte este editată de Galeria Posibilă în parteneriat cu Muzeul de Arta Timișoara, Curtea Veche Publishing, și cu sprijin din partea Administrației Fondului Cultural Român.
|
Adevăr Divin
