...Citind o carte precum cea propusă acum de Marius-George Cojocaru probabil că nu vom ajunge să intuim viitorul îndepărtat al zonei (nici o carte nu poate garanta aceasta), dar cu siguranță ne va fi mai clar prezentul continuu al zilelor noastre. Pentru că, așa cum sugeram la început, (și) în zona Mării Negre Istoria merge mai departe. Felicitări autorului că ne reamintește acest lucru atât de evident – și atât de ușor trecut cu vederea!
• Adrian Cioroianu
...Provocările secolului XXI – războiul energetic, lupta pentru controlul traseelor conductelor de hidrocarburi, lupta împotriva terorismului dar și oscilanta diplomație a statelor Bazinului Pontic, membre sau nemembre NATO, evidențiază actualitatea temei și demonstrează (sper) utilitatea demersului meu.
***
Limitele cronologice ale acestei cercetări științifice nu sunt definite strict din dorința de a cuprinde cât mai multe aspecte ale subiectului, dar nu putem evita marcarea a două momente cruciale din istoria contemporană, cu efecte majore în geopolitica pontică, folosite ca reper evolutiv pe parcursul redactării lucrării: anul 1949 a însemnat constituirea celei mai importante alianțe politice și militare din epoca contemporană, marcând începutul unei noi ere în rezolvarea problemelor securității colective. NATO se instalează la Marea Neagră prin intermediul Turciei și Greciei, ridică valoarea geostrategică a zonei pontice și a litoralului și deschide noi provocări în coexistența Vest-Est pe parcursul Războiului Rece; anul 2004 a marcat sfârșitul căutărilor pentru securitate a două foste state membre ale Tratatului de la Varșovia, România și Bulgaria, care se alătură Alianței Nord-Atlantice aducând acesteia, prin pozițiile geostrategice deosebite, noi posibilități de abordare a securității în Bazinul Pontic, Caucaz, Orientul Apropiat și Asia Centrală. A fost de asemenea posibilă izolarea focarelor de instabilitate din Balcani și redimensionarea operațiunilor din lupta împotriva terorismului. NATO s-a extins în regiune ca structură de apărare colectivă și securitate, parteneriatelorNATO-Rusia și NATO-Ucraina adăugându-li-se, în 2004, NATO-Russia Action Plan on Terrorism. Tot în acest an, la summit-ul de la Istanbul, Republica Moldova, Georgia și Azerbaidjanul au fost încurajate să se apropie de standardele politice și militare ale Alianței, solicitându-li-se participarea la efortul comun de contracarare a noilor amenințări.
Provocările secolului XXI – războiul energetic, lupta pentru controlul traseelor conductelor de hidrocarburi, lupta împotriva terorismului dar și oscilanta diplomație a statelor Bazinului Pontic, membre sau nemembre NATO, evidențiază actualitatea temei și ne demonstrează (sperăm) utilitatea demersului nostru.
• Marius-George Cojocaru |