Acționăm fără să înțelegem și justificăm principiul lui Durkheim: tratarea faptelor sociale ca pe niște lucruri; cunoaștem utilitatea unor conduite sau comportamente, știm despre anumite fapte și evenimente care au influențat pe contemporanii perioadei, însă nu avem imagine de ansamblu. În acest context lucrarea de față încearcă să deslușească, fie și parțial, anumite structuri ale cotidianului. Inventarierea unui summum de date și interpretarea lor au rolul de a stârni lectorului imaginația, dar și potențialului cercetător semnalarea unor surse viabile în recompunerea trecutului istoric prin prisma vieții de zi cu zi.
...Eșafodajul întregii construcții permite decriptarea unui ansamblu de interrelaționări, și totodată prilejuiește stabilirea unei evoluții a individului pornind de la câteva premise generale...
***
Lucrarea Viața cotidiană a românilor între anii 1941-1965 și-a propus evidențierea unor fapte, evenimente și relații cu anumite recurențe, dar și elemente specifice epocii; de asemenea, nu și-a propus abstractizarea unei teme, îndeobște, nesupuse unui scris rigid, statistic sau descriptiv. Pe fondul unei abundențe informaționale, a „pitorescului” temei și a unei sensibilități față de unele aspecte de viață socială s-au constituit în suficiente motive pentru redactarea lucrării. Vastitatea fenomenului denumit generic „cotidian” a impus focalizarea investigației pe câteva elemente definitorii. Cum rigurozitatea științifică echivalează cu o condiție sine qua non în demersul istoric au fost restituite lectorului informații cu o rată ridicată de certitudine și utile în întocmirea altor lucrări. Prin configurarea capitolelor și cu minimum de exercițiu de imaginație ori de rememorare, prin experiența individuală, fixăm repere valabile, atunci și acum. Eșafodajul întregii construcții permite decriptarea unui ansamblu de interrelaționări, și totodată prilejuiește stabilirea unei evoluții a individului pornind de la câteva premise generale. Structura lucrării a fost concepută în raport cu direcțiile predilecte în tratarea aspectelor vieții de zi cu zi. Primul capitol a urmărit fixarea câtorva delimitări conceptuale, surse informaționale și metode de abordare a tematicii propuse. A doua parte s-a constituit într-un compozit de date demografice, precizarea mediului de locuire, dar și forme de organizare administrativ-teritorială. Scopul întocmirii acestei părți a avut în vedere evidențierea unor mecanisme funcționale ale „mișcării populației” dublate de cadrul spațial de desfășurare al activităților și efectele implicite asupra celorlalte elemente definitorii ale cotidianului; această proiecție socio-demografică și economico-geografică a asigurat consecuția cu secțiunile următoare. Populația văzută ca un ansamblu omogen de indivizi cu preocupări ce le asigură perenitatea a fost ilustrată atât din perspectivă demografică cât și sociologică. Perspectiva demo-etno-istorică conferă un arc peste timp și tradiții, iar mențiunile referitoare la cadrul geografic, contactele interumane și poziționarea pe un anumit status social întregesc imaginea trăitorilor perioadei. Recompunerea trecutului cotidian face apel, inclusiv, la precizarea mediului de coabitare (familie, locuință). Fie că vorbim de viața cotidiană sau de hotărârile cele mai importante ale existenței, fiecare se supune în mod firesc unor obiceiuri valabile din punct de vedere istoric; felul de a ne îmbrăca sau a mânca, ceremoniile căsătoriei și organizarea familiei, fixate de colectivitate, indiferent dacă este într-un caz de legi, în celălalt de tradiții sau de mode.
• dr. Valentin Vasile |
Adevăr Divin
