Suntem la librărie! Comenzile plasate le expediem în cel mai scurt timp posibil. Transport GRATUIT la comenzile de peste 190 lei prin: curier Cargus sau DPD (sub taxa e 19 lei); EasyBox, FANbox (de preferat) etc. (sub taxa e 21 lei); poșta română (sub taxa e 25 lei). Pentru cărți la prețuri mici vă rugăm scrieți la căutare reducere. Acceptăm și plata cu cardul, inclusiv cardul prima de carieră didactică. Informații la telefon 0725931146 sau direct pe site selectând plata cu cardul. Mulțumim!
O farsă
ravisantă despre barierele dintre castele secolului XXI și cum pot fi
ele încălcate: povestea aventuroasă a unei iubiri imposibile, dintre o
aristocrată și un artist, ale căror fundaluri familiale și culturale nu
ar putea fi mai diferite.
Stocurile se epuizează rapid, rezervă acest produs și hai la
librăria Adevăr Divin din Brașov, Str. Zizinului, nr. 48, pentru a-l prelua personal.
(Unele produse pot avea discount suplimentar în librărie.)
Vei fi contactat(ă) telefonic de un reprezentant divin.ro pentru confirmarea disponibilității,
în intervalul Luni-Vineri orele 9:00 - 17:00,
deci te rugăm să introduci un număr de telefon corect și actual.
Christine
Gräfin von Brühl face parte din familia contelui Heinrich von Brühl,
căruia Dresda îi datorează terasa cu același nume. S-a născut pe 31 decembrie 1962, la Accra, în Ghana, și a crescut ca fiică de diplomați în Ghana, la Londra și Singapore. Tatăl
ei este Dietrich Graf von Brühl și mama ei Maria Octavia Gräfin von
Waldburg zu Wolfegg und Waldsee. În prezent este jurnalistă și autoare
de cărți cu un enorm succes. Să nu uităm, noblesse oblige!
NOBLESSE OBLIGE, ÎNTRE IUBIRE ȘI RENUNȚARE
ISTORIA UNEI CULTURI NECUNOSCUTE
O farsă
ravisantă despre barierele dintre cástele secolului XXI și cum pot fi
ele încălcate: povestea aventuroasă a unei iubiri imposibile, dintre o
aristocrată și un artist, ale căror fundaluri familiale și culturale nu
ar putea fi mai diferite.
„...De fapt, la început, nu avea nici
cea mai mică intenție să se căsătorească, pentru că o aristocrată
catolică ar trebui, firesc, să contracteze un mariaj, pe cât posibil, cu
un nobil de aceeași confesiune, așa cum cere tradiția și impune eternul
Almanah Gotha.“
CHRISTINE GRÄFIN VON BRÜHL
Fragment:
„Unul
dintre efectele secundare ale studiului Almanahului poate fi acela de a
lega relații potrivite statutului social, ce culminează în cel mai
fericit caz cu o căsătorie. Era ceva ce nu am știut când eram mică și
nici nu am prins vreun indiciu din discuțiile de la bunici. Simțeam
acribia, zelul cu care adulții se adânceau în Gotha, îi admiram pentru
cunoștințele lor, dar nu vedeam în spatele acestora sforile secrete ce
se trăgeau ori vreo încercare de a-i manipula pe alții. […] Pe
lângă studiul Almanahului Gotha, bunicul era pasionat de mersul
trenurilor. După ce mai crescusem și se întâmpla să merg cu trenul la
Allgäu în vizită la bunici, nu trebuia decât să dau înainte un telefon,
ca bunicul să-mi găsească pe loc cele mai bune și mai rapide legături.
Era întotdeauna la curent cu ultimul mers al trenurilor și se descurca
uimitor de bine în el, asemenea unui venerabil amiral, care nu uită nici
la bătrânețe să descifreze cele mai complicate hărți și să calculeze
ruta ideală. Aceeași bucurie și sete de cunoaștere le vedeam la bunicul
și atunci când studia Almanahul. Dădea dovadă de o neobosită ambiție
când era vorba să descopere un grad de rudenie cu cine știe cine ori să
stabilească cele mai confortabile și rapide legături de tren pentru
mine. […] Condițiile luxoase de care aveam parte au condus, așa
cum se întâmplă în Est, și la asumarea unor mici servituți făcute celor
din jur. Imediat ce mi s-a instalat telefonul, am fost nevoită să preiau
toate apelurile pentru prietenii din vecini. Când suna, de pildă,
domnul Raabe din Brandenburg ca să vorbească la telefon cu fiul lui care
studia la Dresda și locuia în casa de vizavi, eram nevoită să închid,
să traversez strada și să-l chem. Peste puțin timp, telefonul suna din
nou, iar tatăl și fiul începeau o lungă conversație pe firul meu. După
ce se aflase că la mine exista și un boiler, niciunul dintre prietenii
mei nu se mai ducea să se spele la Nordbad. Nici nu mai știu de câte ori
cada mea a fost ocupată de câte un prieten care se bucura de o baie
completă în condiții de intimitate. Apa nu era scumpă în Est. Așa se
face că atunci când Schrat a pomenit la telefon de Nordbad, i-am răspuns
spontan: – Da’ poți să faci baie la mine!“
Adevăr Divin
