În lucrarea de față, autorul caută să surprindă mai multe aspecte inedite ce compun tabloul de ansamblu al modului în care s-a derulat viața si trăirea creștină în dezbaterile teologice din partea siriana a Bisericii creștine, precum și viața mistică monahală și bisericească din această latură frumoasă tradiție. Dintru începutul preocupărilor sale pentru acest subiect, din studii publicate, Părintele Diacon Ioniță Apostolache a avut o abordare constructivă și ștințifică, reușind să realizeze o cercetare bine documentată și profundă, atât din punct de vedere dogmatic, cât și din perspectivă biblică, istorica, ascetica și filozofică. Lucrarea de față reprezintă o veritabilă sinteză asupra stadiului cercetării temei respective, ce reușește să descrie foarte clar, unde se află acum cercetarea în legătură cu subiectul propus. Osteneala de cercetare a autorului se îndreaptă spre primele secole creștine ale Bisericii și se extinde până către zilele noastre. Din analiza surselor, autorul scoate la iveală frumusețile culturii teologice siriene dar și amplele dispute teologice și ascetice din acest amplu areal creștin. Alături de aceste aspecte, el așează în paralel cultura teologică dogmatică și problematica mistică din cealaltă parte a Imperiului Bizantin, respectiv Cezareea, Constantinopolul, Alexandria, etc. Luând în calcul dimensiunea persuasivă a limbii și originalitatea capacitării ideologice în materie de imagine și simbol, se demonstrează pas cu pas că Siria creștină se recomandă întotdeauna ca un inepuizabil izvor de abordări hristologice și mistice. În sensul acesta, autorul prezintă mai multe personalități siriene care au lăsat lucrări de valoare, prin intermediul cărora, s-a transmis specificul unei tradiții cu totul aparte. În acest context lucrarea de față aduce în actualitate cele mai importante elemente ale hristologiei și misticii siriene. Demersul diaconului nostru este prin urmare justificat de importanța acestei teologii, care are menirea să aducă în prim plan promovarea bogăției teologice și frumusețea valorilor creștine siriene, mai puțin cunoscute în teologia românească. Astfel că pentru a evalua cât mai corect tema respectivă, autorul își propune să cerceteze modalitatea de formare și dezvoltare a creștinismului în această parte a Imperiului Roman și apoi Bizantin. Din acest punct de vedere, el subliniază că limba siriacă a devenit încă din primele secole dialectul literar al creștinismului. În atari caz, limba aramaică în care propovăduise Mântuitorul și Sfinții Săi Apostoli devine mijlocul de propagare pe mai departe a adevărurilor de credință și a valorilor mistice din tradiția monahală. Din acest punct de vedere, limba siriacă poate fi considerată într-o oarecare măsură matricea de formare și dezvoltare a unor autentice lucrări hristologice, cum este cazul operelor Sfinților Afraate, Efrem Sirul și Isaac Sirul. †IPS. Acad. Prof. Univ. Dr. IRINEU ION POPA, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, Decanul Facultății de Teologie din Craiova Teologia siriană poate constitui oricând, prin bogăția ei de sensuri și concepte, un element mai mult decât incitant pentru orice cercetător în domeniu. De la puternica dimensiune persuasivă a limbii, la originalitatea capacitării ideologice în materie de imagine și simbol, acest „al treilea filon al Răsăritului creștin”[1] a dat naștere unor abordări remarcabile din punct de vedere hristologic și mistic. În sensul acesta, considerăm normativ pentru lucrarea noastră evidențierea unor personalități (Părinți și scriitori bisericești) care, fiind mai mult sau mai puțin aureolate de ortodoxia învățăturii ecleziale, au reușit să transmită peste veacuri, prin intermediul operei lor, specificul unei tradiții cu totul aparte. Această moștenire teologică, poziționată de multe ori dincolo de cuvinte, se descoperă și astăzi ca un veritabil testament de mărturisire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, izvorât permanent din prisosul experienței celor care l-au alcătuit. În acest context se încadrează și prezenta cercetare. Menită să aducă în actualitate cele mai importante elemente ale hristologiei și misticii siriene, abordarea noastră se oferă ca o sinteză în domeniu. Demersul ne este justificat prin dorința de a promova bogăția și frumusețea unor valori mai puțin exploatate în teologia românească. Iată de ce, în cele ce urmează, vom recurge la o abordare generală, încadrată contextual, cu numeroase incursiuni și analize asupra principalelor alcătuiri de ordin hristologic sau mistic, și chiar hristologico-mistic, desprinse din gândirea celor mai de seamă Părinți, scriitori bisericești și mistici din arealul sirian. • Ioniță Apostolache
|
Adevăr Divin
