Adevăr Divin
Teologie și slujire pastorală în viața și opera mitropoliților Firmilian Marin și Nestor Vornicescu
Autor(i):
Editura:
Editura:
Cetatea de Scaun
| Prinosul de recunoștință pe care îl aducem celor doi iluștii înaintași ai noștri, mitropoliți ai Olteniei, Firmilian și Nestor, are ca temei cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care ne spune: „Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința.” |
Teologie și slujire pastorală în viața și opera mitropoliților Firmilian Marin și Nestor Vornicescu
49.00 RON (Stoc 0)
Indisponibil
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
| Prinosul de recunoștință pe care îl aducem celor doi iluștii înaintași ai noștri, mitropoliți ai Olteniei, Firmilian și Nestor, are ca temei cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care ne spune: „Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința”[1]. Exemplul lor de viață pastorală și cultură este cea mai frumoasă imagine prin care ne putem evalua existența noastră creștină în această misiune încredințată nouă de Mântuitorul Hristos, Arhiereul cel veșnic. Chipurile acestor „bărbați iluștri” ai Bisericii Olteniei și neamului nostru au străbat timpul și spațiul, faptele și împlinirile lor fiind vii și luminoase pentru orice cleric și credincios român. Au rămas memorabile până în ziua de astăzi învățăturile și faptele lor pilduitoare, pline de înțelesuri duhovnicești. Rânduiți de Dumnezeu în lucrarea sfântă a Biserici și a patriei noastre, Ei au adus cu prisosință contribuția la împlinirea chemării lor arhierești pentru care au fost investiți de Duhul Sfânt în această treaptă înaltă. Încă de la începutul activității lor pastorale, Ei au lucrat cu iscusință vrednică de laudă, semănând cuvântul lui Dumnezeu, cu timp și fără timp, în inimile preoților, monahilor și credincioșilor olteni. Fără să uite grija față de „casa Domnului”, ei au ridicat biserici și mânăstiri, pecetluindu-le în tradiția ortodoxă a vechilor rânduieli bisericești și monahale. Cu toate că grija de turma încredințată lor a fost o activitate de căpetenie, totuși fericiții noștri înaintași n-au uitat să vegheze la buna rânduială a învățământul teologic din Mitropolia Olteniei. Pe toate le-au făcut și le-au împlinit spre slava lui Dumnezeu, ascultând de sfatul pastoral al Sfântului Apostol Pavel: „Propovăduiește cuvântul, stăruiește cu timp și fără de timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelunga-răbdare și învățătura”[2]. Astăzi, cu ajutorul Milostivului Dumnezeu, toți clericii, monahii și credincioșii din Oltenia se împărtășesc din ostenelile lor, „mulțumind cu bucurie Tatălui celui ce ne-a învrednicit pe noi să luăm parte la moștenirea sfinților, întru lumină”.[3] La ceasul de rugăciune pentru ei și de aducere aminte, se cuvine să facem un popas și să însemnăm, cu alese sentimente de prețuire, elocventele fapte și pilduitoarele învățături ale lor, presărate de-a lungul timpului în Ortodoxia românească.Mitropolitul Firmilian Marin a fost cel care a redeschis activitatea administrativ-bisericească în Mitropolia Olteniei după trista ei desființare din perioada regimului comunist. În această datorie sfântă, înaintașul nostru a știut cel mai bine să valorifice spiritul efervescent al credincioșilor olteni. Cu măiestria unui „țesător al Duhului”, vlădica Firmilian „a ținut seama întotdeauna de fondul sufletesc al păstoriților săi”, știind bine că „evlavia olteană este mai puțin sentimentală, mai puțin înclinată spre reverie și meditații, iar spiritul oltenesc este mai critic și mai liberal”[4]. Alegerea sa în demnitatea de Mitropolit al Olteniei, înfăptuită la data de 20 noiembrie 1947, împlinea arzătoarea dorință a oltenilor de a reactiva în Cetatea Băniei vechiul scaun vlădicesc al Severinului, tocmit pentru prima oară în timpul viteazului voievod muntean Vladislav Vlaicu (16 noiembrie 1364-1377)[5]. Hirotonia sa întru arhiereu, săvârșită la 30 noiembrie 1947, aducea în sufletele oltenilor „mult așteptata primăvară. Un vis de bucurie duhovnicască își afla acum fireasca împlinire. Arhiepiscopia Craiovei era opera unor făurari de vremuri noi. Numele lor, trecute în Cartea de Aur a acestui sfânt așezământ, chezășeau desăvârșita temeinicire: nava Bisericii Oltene putea porni la drum”[6]. Menirea sa ca Arhipăstor al Olteniei a fost una provodențială, fiind permanent îndreptată spre viața credincioșilor săi și pentru statornicia mănăstirilor și bisericilor pe care le avea în grijă. Este adevărat că datorită prigoanei comuniste în vremea lui s-au desfințat multe așezăminte monahale, fiind efectiv golite de viețuitori, însă multe din ele au fost salvate iar altele au fost transformate în parohii. În acești ani de grele încercări, Firmilian, Mitropolitul Olteniei, a purtat apăsarea întregului demers de anti-clerical și anti-monahal care a lovit Biserica întreagă, imputându-i-se încă de la început vina pentru orice fel de nesupunere[7].Deci, sub opresiunea nedreaptă, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei Firmilian a păstrat dincolo de toate neczurile nădejdea în Dumnezeu, împodobindu-o și mai mult cu florile suferinței. În aceaste clipe de grea încercare, mitropolitul era întărit de dragostea în Mântuitorul Hristos, reușind să apere mulți monahi, monahii și preoți, scăpându-i de pedeapsa întemnițării. Prin aceasta el s-a făcut tuturor toate, ca pe toți să-i dobândească pentru Împărăția cerurilor. Mitropolitul Nestor Vornicescu, pe care l-am avut ca părinte duhovnicesc, îndrumător și mijlocitor înaintea lui Dumnezeu, a avut o activitate bogată în domeniul scrisului, lăsând în urmă o moștenire de neegalat[8]. Prezența sa, plină de noblețe și spirit pastoral, face astăzi imaginea autentică a omului de Biserică, iubitor de neam și de țară, fidel păstrător al valorilor culturale românești. Printr-o neobosită și inepuizabilă activitate, mitropolitul Nestor „a ridicat propria activitate bisericească și cărturărească la o multivastă treaptă de apoteoză creatoare”[9]. El s-a regăsit într-o preocupare permanentă pentru istorie, artă, patristică, literatură, pentru problemele de actualitate socială și nu în cele din urmă pentru dialogul interreligios. Pe fiecare treaptă a cercetărilor sale nu s-a găsit niciodată singur, fiind mereu încredințat de pilda înaintașilor săi în scaunul vlădicesc, care „de-a lungul veacurilor, și-au dedicat viața, cugetarea, sufletul, taletul, neobositele diurne, truda și orizonturile unei întregi existențe, cauzei slujirii Bisericii și neamului”[10]. În felul acesta, mânat de permanenta dorință de a pune în lumină valorile Sfintei noastre Biserici, păstrate sub taina istoriei, vlădica Nestor a împletit cel mai bine cercetarea cu scrisul. Cunosc îndeaproape cum iscodea arhivele, scoțând la iveală informații și date pe care mai apoi le așeza cu delicatețe și competență în paginile lucrărilor sale. De fiecare dată însă cele scrise erau citite și recitite pentru a avea cea mai bună calitate și ținută academică. Geamantane întregi de documente, de xerocopii și alte piese originale, toate erau în mintea și preocuparea mitropolitului, care apoi deveneau cărți, studii, articole de revistă pentru îmbogățirea patrimoniului nostru cultural. O lucrare foarte importantă este diortosirea Proloagelor[11], lucrare începută în stăreția de la Neamț și împlinită în scaunul arhieresc de la Craiova, constituie, printre multe altele, o altă realizare notabilă a mitropolitului Nestor. În aceste lucrări, părintele nostru vedea un mijloc de redescoperire a etosului românesc, ascuns de vreme și timp în „limba sfântă a vechilor cazanii”. El vedea astfel „factorul social-cultural al epocii mai vechi de evoluție a limbii române literare, concretizat în limba scrierilor bisericești... cu particularitățile de conținut și expresie, constituind stilul propriu al limbii noastre bisericești”. Mai mult, pătrunderea acestor scrieri în tradiția noastră monahală pe filiera paisiană în mănăstirea sa de metanie, la Neamțu[12]. a făcut din ele o permanentă preocupare, de care s-a îngrijit cu cea mai mare acribie. Ajutat de evlaviosul și eruditul părinte arhimandrit Benedict Ghiuș, care le-a diortosit în anul 1970, mitropolitul Olteniei a reușit să le publice integral la Craiova în 1991. Strădania sa a fost cinstită în timpul arhipăstoriei noastre, când am reușit să retipărim o parte a acestor inestimabile mărgăritare duhovnicești. Mitropolitul Nestor a fost de asemenea un mare iubitor al sfinților români. În calitate de președinte al „Comisiei sinodale pentru canonizarea Sfinților Români”[13], s-a arătat neobosit în demersurile de canonizare a multor sfinți, printre care menționăm pe Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului. A împlinit această frumoasă rânduială în ziua de 15 decembrie 1996[14]. Despre realizarea sa, academicianul Virgil Cândea spunea: „Ca și Pentru Movilă, Înaltpreasfințitul Nestor Vornicescu, mitropolitul Olteniei, este moldovean de obârșie și bun cunoscător al culturilor religioase române și slavo-ruse. Devotat prin vocație studiului spiritualității ortodoxe, dar și prin opțiune, cercetării trecutului Bisericilor creștine, membru de onoare al Academiei Române și președinte al Comisiei naționale de istorie eclesiastică, istoricul-hagiograf a adunat cu venerație, acribie și neprecupețite strădanii mărturiile privitoare la viața și opera marelui ierarh al Bisericii Răsăritului”[15]. Așadar, pilda vieții acestor doi mari înaintași ai noștri este cu siguranță una vrednică de urmat, noi împlinind cu prisosință frumoasa sintagmă „a fi pe urmele sfinților”. Ei sunt ca pilde vrednice de urmat pentru fiecăre credincios, fiecare student teolog și fiecare preot în parte. Amintirea vieții lor reprezintă o comemorare și o memorare sfântă deopotrivă. Despre ei ne reamintim cu pioșenie, așezându-i la loc de cinste în actualitatea existenței noastre. Și astăzi mitropoliții Firmilian și Nestor sunt vii și lucrători în Biserica noastră din Oltenia, prin faptele și cuvintele lor. După măsura sfințeniei dobândită de la Milostivul Dumnezeu, ei lucrează în viața preoților, monahilor și credincioșilor noștri, fiindu-ne ajutători și protectori, îndrumători și călăuzitori în vremelnica și pământeasca noastră existență. Evocarea lor este o mare bucurie pentru noi și un prilej potrivit de a mulțumi lui Dumnezeu pentru asemenea Arhipăstori. Avem așadar sperața și certitudinea că viața și activitatea lor va fi mereu rememorată și analizată, fiind un modele spre mântuirea noastră și a credincioșilor noștri. Se înțelege de la sine că vorbind despre ei, vorbim despre Biserică, despre virtute și despre lucrarea lui Dumnezeu în ogorul Bisericii lui Hristos. † Dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei |
Caracteristici:
Numărul de pagini
Numărul de pagini
346
Formatul în cm. (l x L)
Formatul în cm. (l x L)
18 x 25
I.S.B.N.
I.S.B.N.
978-606-537-253-5
Publicat online
2014-10-04
Stoc
Stoc
Stoc 0
Preț
Preț
49.00
RON
Discount
Discount
0%
Preț final
Preț final
49 RON
I.S.B.N.
I.S.B.N.
978-606-537-253-5