Astfel practicam eu pentru revelarea Sinelui. Într-una din ultimele meditații din acea serie – fusese un tapas de 3 luni care se încheia – m-am simțit inspirată să mă raportez la Ghidul spiritual și să îl rog să mă ajute să fac mediatția. Aceasta a început cu o viziune.
În acea viziune, prin fața ochilor mei a început să se desfășoare, cu o viteză amețitoare, lanțul reîncarnărilor mele. Nu le distingeam pe fiecare, erau aparent identice, ca niște păpuși de lut, într-o lume a iluziei. Percepeam totodată că sunt dincolo de această lume; simțeam că sunt una cu Esența, cu Adevărul.
Existam de-a pururi, într-un fel de prezent permanent. Aveam sentimentul pregnant al adevăratei existențe, într-un timp care nu avea trecut și viitor, ci numai prezent. Eram uluită, cuprinsă de uimirea existenței veșnice. A urmat apoi ceva ca un fulger iluminator și am înțeles într-o clipă că eram una cu Eternitatea. Eu, prin Esența mea, eram Eternitatea însăși...
Îmi repetam mereu și mereu această revelație zguduitoare. Mă simțeam ca într-o descătușare a bucuriei, îmi venea să strig, să râd, să cânt; trăiam cu frenezie bucuria acestei înțelegeri, cum încă nu mai trăisem până atunci.
La un moment dat, ultima încarnare a mea, aceasta de acum, s-a desprins într-un anume fel de mine și și-a luat locul în lanțul celorlalte, iar eu am fost propulsată fulgerător, prin Brahmarandra, în Infinit, unde prin mine curgeau lumi, planete și sori. În această mediatție nu existam doi - eu și Esența mea - ci eram numai Unul.
„Acolo în infinit, unde am fost propulsată, eu nu mai eram o ființă, ci ceva sau cineva greu de definit în cuvinte... Eram fără margini, fără formă sau culoare, eram transparentă ca aerul și perfect statică. Nu participam la dinamica lumilor ce curgeau prin mine, deși eram perfect conștientă de ea. Totul se petrecea în mine. Eram perfect conștientă de tot ceea ce se derula în mine, de o seninătate perfectă, într-o transcendență totală. Eram ca un fundal pe care se desfășura totul.“, îi scriam eu lui Grieg, relatându-i trăirea din această meditație.
Urmărind să exprim ce trăisem cu săracele cuvinte ale graiului omenesc, am continuat: „Eram ca o stare; nu eram o ființă, totuși eram un Eu conștient“. Încheiam scrisoarea rugându-l pe Ghidul meu spiritual să îmi explice ce stare trăisem în această uluitoare meditație susținută de el. Grieg mi-a răspuns numai atât: „Ai trăit Starea Supremă de Eliberare, a treia și ultima“.
Iar eu adaug acum: am trăit această stare prin Grația Ghidului meu spiritual.
|
Adevăr Divin
