În secolul IV se dezvoltă în Asia Mică, în Mesopotamia și Siria o serie de mișcări ascetice cu caracter rigorist și harismatic și manifestări adeseori radicale, cum a fost eustațianismul și mesalianismul, condamnate de Biserica oficială. În formele ei extreme, această mișcare de înviorare duhovnicească ne este cunoscută din câteva liste cu propoziții eretice condamnate de o serie de sinoade din intervalul 340 (Sinodul de la Gangra) și 430 (Sinodul III Ecumenic de la Efes). Forma moderată, ortodoxa a acestei mișcări este cea pe care ne-o atestă un bogat corpus de literatură duhovnicească, cunoscut sub numele de Corpusul Macarian, și a cărui cea mai cunoscută formă e cuprinsă în cele 50 de Omilii duhovnicești care au circulat sub numele Sfântului Macarie Egipteanul.
Patrologii occidentali au demonstrat, dincolo de orice îndoială, apartenența Corpusului Macarian la spațiul siro-occidental dintre Mesopotamia, Capadocia și Armenia, precum și faptul că autorul lor, un „fericit“ bătrân fără nume, nu numai că nu a fost eretic mesalian, dar a fost un critic al mesalianismului, însă din interiorul acelei ample mișcări de înviorare ascetico-harismatică a vieții creștine din Siria occidentală, răspândită de aici în Mesopotamia, Armenia și în Asia Mică.
Întreaga această complexă problematică se impunea să-și găsească reflectarea și în teologia românească. Spre bucuria noastră, preotul Cătălin Pălimaru, interesat de problematica experienței duhovnicești, a acceptat acestă provocare, rezlutatul investigației sale exemplare, atente la detaliu și stăpână pe întreaga stufoasă literatură științifică a chestiunii, reprezentându-l remarcabila lucrare prezentată ca teză de doctorat în teologie.
Scrisă într-un stil științific agreabil și incitant, trădând o capacitate de analiză a detaliilor, dar și putere de sinteză, pătrundere și maturitate teologică, acestă lucrare reunește în chip fericit atributele excelenței. Vine totodată să umple un gol de multă vreme resimțit în literatura teologică românescă, contribuind astfel în chip binevenit la substanța și calitatea demersurilor acesteia. • Arhid.Prof. dr. Ioan I. Ică jr.
|
Adevăr Divin
