Alexandru Mironescu n-a fost un dizident, ci unul din marii Rezistenți
intelectuali români care au traversat cu capul sus o întreagă epocă de
rătăcire ideologică, morală și politică. În acest sens, Jurnalul său
este mărturia unei lupte zilnice de a nu se lăsa zdrobit și devorat de
ambiția dramatică și dezgustătoare a cotidianului socialist românesc...
Admirabila tăcere. Jurnal (2 iulie 1967 – 29 septembrie 1968)
Stocurile se epuizează rapid, rezervă acest produs și hai la
librăria Adevăr Divin din Brașov, Str. Zizinului, nr. 48, pentru a-l prelua personal.
(Unele produse pot avea discount suplimentar în librărie.)
Vei fi contactat(ă) telefonic de un reprezentant divin.ro pentru confirmarea disponibilității,
în intervalul Luni-Vineri orele 9:00 - 17:00,
deci te rugăm să introduci un număr de telefon corect și actual.
Alexandru Mironescu n-a fost un dizident, ci unul din marii Rezistenți intelectuali români care au traversat cu capul sus o întreagă epocă de rătăcire ideologică, morală și politică. În acest sens, Jurnalul său este mărturia unei lupte zilnice de a nu se lăsa zdrobit și devorat de ambiția dramatică și dezgustătoare a cotidianului socialist românesc. Al. Mironescu gândea că demnitatea umană constă înainte de toate în a rămâne fidel principiilor și viziunii la care suntem capabili să aderăm. Jurnalul consemnează tocmai acest efort de zi cu zi de a nu se desprinde, de exemplu, de chipul lui Hristos căruia autorul îi afirmă o fidelitate de nezdruncinat, fiind totodată conștient că o asemenea atitudine, pe deplin asumată, poate perturba o viață de familie, numeroși prieteni și chiar societatea în căutare de repere în care a trăit.
Pare-se, icoana Rugului Aprins agățată între două camere, cântă! L-am crezut pe cuvânt și cred că Alexandru Mironescu a scris poeme și a ținut Jurnal percepându-i sunetele. Poemele filocalice ca și Jurnalul său nu sunt texte literare. Sunt mai întâi și întâi mărturia unui creștin care aude și care se afirmă într-o solidaritate totală cu icoana rugăciunilor sale.
Adevăr Divin
