Mătura sistemului
O carte minunată […], o experiență cathartică plină de faze amuzante și de semnificații profunde.The Washington Post Book World |
Detalii:
49.00
RON
O carte minunată […], o experiență cathartică plină de faze amuzante și de semnificații profunde.The Washington Post Book World |
Stocurile se epuizează rapid, rezervă acest produs și hai la
librăria Adevăr Divin din Brașov, Str. Zizinului, nr. 48, pentru a-l prelua personal.
(Unele produse pot avea discount suplimentar în librărie.)
Vei fi contactat(ă) telefonic de un reprezentant divin.ro pentru confirmarea disponibilității, în intervalul Luni-Vineri orele 9:00 - 17:00, deci te rugăm să introduci un număr de telefon corect și actual.
Cleveland,
Ohio, 1990. Fiica CEO-ului imperiului Stonecipheco – jucător-cheie pe piața
produselor alimentare pentru bebeluși, gata să dea lovitura cu un preparat care
accelerează dobândirea limbajului – și centralistă a unei edituri-fantomă,
Lenore Beadsman nu știe prea bine cine este. Captivă într-un sistem de relații
și discursuri care o construiesc, Lenore este subiectul îndoctrinării
străbunicii Lenore – fostă studentă și discipol al lui Wittgenstein –,
ședințelor dubioase de psihoterapie ale nevroticului doctor Jay, avansurilor
lui Norman Bombardini – gigantul ingineriei genetice hotărât să îngurgiteze
întreaga lume – și geloziei și poveștilor macabre narate cu obstinație de șeful
și iubitul ei, Rick Vigorous, editor cu ambiții literare și complexe pe măsură.
Dispariția străbunicii din căminul de bătrâni împreună cu alți rezidenți
decrepiți și transformarea papagalului său, Vlad Țepeș – care începe din senin
să rostească, în combinații hilare, cuvinte vulgare, versuri de Auden și
versete din Biblie –, în vedetă TV la un post creștin îi accentuează
anxietățile, iar căutarea celeilalte Lenore devine o aventură picarescă în
căutarea propriei identități. Cu o ironie savuroasă, Wallace explorează
implicațiile filosofice, sociale și politice ale acestei căutări, punând în
dialog discursuri teoretice fundamentale și construind astfel un „mare roman
american”, o critică a autoritarismului și a ideologiei societății americane
post-moderne. Wallace, ca și Nabokov, autorul cu care seamănă cel mai mult, pare să aibă o tolbă inepuizabilă de trucuri literare. • Chicago Tribune Un vizionar, un artist, un comediant. […] [Wallance] e într-un alt continuum spațiu-timp decât noi ceilalți. Al naibii să fie el! • Zadie Smith Acum îl vedem ca pe un scriitor curajos, care a luptat cu forța care îl împingea să scape de sine. Vor trece ani, și tot vom simți fiorul care ne-a cuprins la aflarea veștii morții lui. […] Tinerețe și pierdere. Asta e vocea lui Dave, America. • Don DeLillo |
1981
Majoritatea fetelor drăguțe au labele picioarelor urâțele, și la fel le are și Mindy Metalman, observă, deodată, Lenore. Sunt lungi și subțiri și cu degete rășchirate, cu bumbi galbeni de calus pe degetele mici și cu un strat gros pe călcâi, și câteva fire lungi și negre se cârlionțează pe dosul labelor picioarelor, iar oja roșie e crăpată și se cojește în fâșii și e neîngrijită și vărgată ca dropsurile. Dar Lenore nu ar fi observat toate acestea dacă Mindy nu s-ar fi ghemuit în scaunul ei de lângă frigider ca să-și cojească oja de pe degetele mariș halatul de baie i s-a lăsat puțin, așa că i se vede un pic din decolteu și așa mai departe, un decolteu mult mai generos decât al lui Lenore, iar prosopul alb și gros înfășurat în jurul capului ud și spălat al lui Mindy se desface și o șuviță lucioasă de păr negru se desprinde și se cârlionțează coborând de-a lungul feței, până sub bărbie. În cameră miroase a șampon Flex și, totodată, a iarbă, de vreme ce Clarice și Sue Shaw fumează o papiroasă babană, pe care Lenore o are de la Ed Creamer, de pe vremea când era încă la Shaker School, și pe care a adus-o la școală aici, împreună cu alte lucruri pentru Clarice. Ideea e că Lenore Beadsman, care are cincisprezece ani, a bătut tot drumul de acasă, din Shaker Heights, Ohio, până aproape de Cleveland ca să-și viziteze sora mai mare, pe Clarice 11 Beadsman, care e boboc la acest colegiu de fete numit Mount Holyokeș iar Lenore s-a cazat cu sacul ei de dormit în această cameră de la etajul doi, pe care Clarice o împarte cu colegele ei de cameră, Mindy Metalman și Sue Shaw. Lenore a venit și să vadă colegiul un pic. Asta pentru că, deși are doar cincisprezece ani, se presupune că e foarte inteligentă și, prin urmare, precoce și deja e boboc la Shaker School și, prin urmare, se gândește la colegiu, la cererea de înscriere de anul viitor. Așa că e în vizită. Acum e o vineri seară de martie. Sue Shaw, care nu e nici pe departe la fel de drăguță ca Mindy sau Clarice, a adus papiroasa la Mindy și Lenore, iar Mindy o ia și își lasă în pace pentru o clipă degetul mare de la picior și trage cu sete din țigară, care începe să strălucească incandescent, și o sămânță pocnește zgomotos, și bucăți de scrum de hârtie zboară și plutesc în aer, ceea ce lui Clarice și lui Sue li se pare superamuzant și încep să râdă foarte tare, hohotind și ținându-se una de alta, iar Mindy trage adânc în piept și ține fumul și îi dă țigara lui Lenore, dar Lenore spune „nu, mulțumesc“. – Nu, mulțumesc, spune Lenore. – Dă-i bătaie, tu ai adus-o, de ce să nu… cârâie Mindy Metalman, vorbind așa cum vorbesc oamenii când nu respiră, ținând fumul. – Știu, dar la școală a început sezonul de atletism și sunt în echipă și nu fumez în timpul sezonului, nu pot, mă termină, spune Lenore. Așa că Mindy dă din umeri și, în cele din urmă, expiră un nor de fum palid, obosit, și tușește scurt și adânc și se ridică cu țigară cu tot și-o dă mai departe în partea cealaltă a camerei lui Clarice și Sue Shaw, care stau lângă o boxă mare de lemn ascultând un cântec de Cat Stevens iar și iar, pentru a zecea oară, sau cam așa ceva, în noaptea asta. Halatul lui Mindy e desfăcut mai mult sau mai puțin acum, iar Lenore poate să vadă niște chestii 12 ca lumea, dar Mindy traversează camera fără să se oprească. Lenore poate să împartă în acest moment toate fetele pe care le cunoaște bine în fete care cred în sinea lor că sunt drăguțe și fete care cred că nu sunt. Fetelor care se cred drăguțe nu le pasă prea mult de halatele care se desfac și sunt bune la machiaj și le place să defileze când oamenii se uită la ele și se poartă altfel când sunt băieți prin preajmăș și fetele ca Lenore, care nu se cred drăguțe, au tendința să nu se machieze și fac atletism și poartă bascheți negri Converse și își țin halatul bine legat tot timpul. Mindy chiar e drăguță, mai puțin labele picioarelor. Melodia lui Cat Stevens s-a terminat iar și acul se ridică singur și, evident, niciuna dintre cele trei nu are chef să se ducă până acolo să pună piesa din nou, așa că se lasă pe spate în scaunele lor de lemn, Mindy în halat roz, cu un picior fin și lucios dezgolit, care îi iese de sub halatș Clarice, cu ghete Desert și blugi albaștri-închis, pe care Lenore îi numește blugii ei ștreang, și cămașa albă de cowboy pe care o purta la târg atunci când i s-a furat poșeta, și părul blond i se revarsă peste cămașă și are ochii foarte albaștri acumș Sue Shaw, cu părul ei roșu și un cardigan verde și o fustă ecosez verde și picioare albe și grase, cu un coș roșu aprins deasupra unui genunchi, picior peste picior, de unul atârnând unul dintre pantofii ei marinărești, cu tălpi albe și scârboase – lui Lenore nu-i place deloc acest gen de pantofi. Clarice, după o tăcere scurtă, scoate un oftat și spune, șoptind: – Cat… e… Dumnezeu, chicotește ea scurt la sfârșit. Celelalte două chicotesc și ele. – Dumnezeu? Cum poate să fie Cat Dumnezeu? Cat există. Mindy are ochii roșii. – Asta e o ofensă și o ditamai blafemia, spune Sue Shaw, cu ochii căscați, pufnind indignată. – Blafemie? întreabă Clarice, privind-o pe Lenore. Blasfemie, zice ea.
Pag. 11 – 13 |
Sugestie: Rotiți telefonul pentru a vedea mai multe detalii