„Această carte a apărut întâmplător” ne spune Părintele Eugen „dar nu din întâmplare” și autorul vine cu o explicație frumoasă arătând etimologia și mai ales semnificația termenului „întâmplare”: latinescul in/templare care are o legătură intrinsecă cu noțiunile de: templu, tâmpla templului (catapeteasma bisericii); tâmplele cărunte ale capului, ca semn de înțelepciune, con/templația… „În viața spirituală nimic nu este ne/întâmplător” subliniază autorul. Adesea tindem să confundăm termenii: „pro/vidența” cu „co/incidența”. Ambele, cuvinte latinești, în aparență asemănătoare, au totuși semnificații diferite, primul, pro/videntia însemnând previziune, prevedere, iar cel de-al doilea co-incido/ere având sensul de a da/cădea pe neașteptate peste cineva sau ceva. Porind de la aceste explicații, părintele Eugen punctează faptul că pentru noi întâmplarea nu e deloc întâmplătoare, co/incidența se pare că da. Dumnezeu doar ne scoate în cale „întâmplările”: ocaziile, oportunitățile, persoanele, întâlnirile pro/vidențiale, de care noi să ne folosim sau din care să învățăm ceva sau nu, dar ultimul cuvânt în propriile decizii ne aparține tot nouă. „Una din aceste «întâmplări» a făcut să apară acest volum, dintr-o simplă întâlnire pro/vidențială cu un prieten …” spune Părintele Eugen. Autorul cărții mulțumește acestui prieten pentru că a acceptat să se facă „instrument” al proniei divine. Îi mulțumește pentru că i-a oferit oportunitatea de a aduce la lumină câteva gânduri, peste care exista riscul de a se așterne praful bibliotecilor, fără ca cineva să mai știe ce să caute, prin nu știu ce revistă îngălbenită de vreme, că s-ar afla vreun articolaș sau vreun studiu disparat, pe care ar fi vrut să-l împărtășească unor oameni mai mult sau mai puțin interesați de rândurile sale răzlețite. Părintele Eugen mai mulțumește „în numele cititorilor, cu speranța că aceștia se vor folosi de gândurile sale împărtășite cu ei, care izvorăsc mai mult din inimă și din experiențele personale (pastorale, terapeutice, de confesional etc.), decât din simpla consultare teoretică a unor «surse bibliografice»”. Autorul lucrării este conferențiar la Departamentul de Asistență Socială al Facultății de Sociologie și Psihologie din cadrul Universității de Vest din Timișoara, doctor în teologie (specialitatea Catehetică și Omiletică), preot greco-catolic în parohia Timișoara IV și psihoterapeut (cu formare în analiză Existențială și Logoterapie), licențiat în psihologie. Părintele Eugen este un bun colaborator al publicației „Reînvierea”, revista oficială a Eparhiei de Lugoj, nu mai puțin de șapte articole din cartea de față scriindu-le pentru această revistă, între anii 2010-2013. |