... După cum se vede din Vechiul Testament, numele primit la naștere de
un copil poate fi un indiciu care vorbește despre starea socială din țară la
momentul nașterii...
Teologia numelor divine din Vechiul Testament
34.00RON
(Stoc 0)
Indisponibil
×
Anunță-mă când „Teologia numelor divine din Vechiul Testament” e disponibil(ă)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Numele face trimitere la persoană. În cultul creștin ortodox, la fiecare dintre cele șapte
Sfinte Taine, credinciosul este prezent fizic și îi este pronunțat numele. De
asemenea, numele se pomenește și în cadrul sfintelor ierurgii și la rugăciunile
personale. După cum se vede din Vechiul Testament, numele primit la naștere de
un copil poate fi un indiciu care vorbește despre starea socială din țară la
momentul nașterii (Icabod înseamnă „s-a dus slava lui Israel” – I Reg. 1, 21),
de un eveniment semnificativ din viața pruncului (Moise înseamnă „scos din apă”
– Ieș. 2, 10), sau despre altceva.
Perspectiva „profetică” înscrisă în nume era o caracteristică des întâlnită în
timpul biblic, căci numele „vorbea” de menirea pe care copilul avea să o aibă
în Israel (Iosua însemnând „Domnul este salvarea”, iar Ioan, „Dumnezeu S-a
milostivit”).
Serghie Bulgakov scrie că „numele este o putere, o energie, este Cuvântul
întrupat. El ne arată o întrupare cu totul deosebită a Cuvântului, a Cărui
taină este de neînțeles, ca și toată existența ce se naște, împlinind porunca
dumnezeiască: să fie! [...] Întruparea dumnezeiască presupune întruparea
omenească prin nume. Omul primește un nume și se întrupează într-un nume”.
Cultul creștin are în centrul său cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi. De
aceea, fie că este vorba de rugăciunea de laudă, de mulțumire sau de cerere,
Acestea sunt invocate prin intermediul numelor scripturistice. A cunoaște
numele Dumnezeului Căruia ne închinăm înseamnă a cunoaște însușirile cu care El
S-a descoperit și astfel, cunoașterea devine cale spre credință.
Adevăr Divin
