Alexandru
Lascarov-Moldovanu se înscrie printre intelectualii României uitați sau puțin
cunoscuți. A trăit în perioada 1885-1971, fiind apreciat, la timpul său, ca
slujitor al legii, politician, scriitor, publicist, traducător. În toată viața
sa exemplară și prin toată opera sa, Alexandru Lascarov-Moldovanu s-a
învrednicit a se face Domnului „slavoslovitor”.
Multe
din scrierile sale de meditație patristică, originale, rămase în manuscris,
sunt învăluite în hlamidă literar-moralizatoare ;i se disting printr-un stil
euharistic, specific și inconfundabil; adevărate „mărgăritare”, care-și cer
dreptul spre lumină, spre a fi așezate alături de marea noastră literatură
duhovnicească. Aceste zămisliri sunt „mângâietoare de suflet” și-l recomandă pe
Alexandru Lascarov-Moldovanu ca pe un adevărat mistagog de secol al XX-lea.
•
Livia
Ciupercă
Adesea,
în nopți de nesomn, în nopți de viscole sufletești, am călătorit cu gândul spre
sihăstria din adâncul ascuns de munte, trecând pe la peștera lui Anatolie,
stând de vorbă cu preacuvioșii Nicanor și Agatanghel, pătrunzând în biserica
tăcută și chemătoare sau urcându-mă, pe culme, în lumina atotbiruitoare și
vorbind cu tinerii plini de voie bună, care se duceau în căutarea frumuseții.
Și din toate luam puteri, cu care să birui amenințarea răului.
Și
iată, apele talazului prinzând oarecare potolire, iar inima mea simțind datoria
de recunoștință, am prins în mâna condeiului și am scris, cu ajutorul lui
Dumnezeu, rândurile acestea, ca, poate, și alții citindu-le, să capete și ei
puteri în vâltoarea luptei acestei vieți.
• Alexandru
Lascarov-Moldovanu |
Adevăr Divin
