Voiculescu concepe o serie de povestiri despre întâmplări stranii, extraordinare, care să capteze atenția, interesul, participarea cititorului, transmițându-i concomitent acestuia și mesajul ascuns. Pentru cititorul contemporan obișnuit, acestea sunt povestiri fantastice, omul ezitând între explicația rațională și recunoașterea unei forțe deocamdată iraționale; pentru autorul lor, ele sunt povestiri realiste, verosimile, despre felul în care se manifestă energia spirituală în univers.
Receptorul contemporan, înstrăinat prin educație pseudoștiințifică de mentalitatea magică, atribuie actului magic atributele fantasticului. El nu percepe magicul ca pe o realitate, realitatea energiei spirituale, superioară tuturor realităților explicabile prin cauze materiale, ci ca pe o intruziune în real a unei forțe neexplicate încă, dar nu inexplicabile, cândva, la infinit în acest punct, perspectiva autorului și aceea a receptorului cu educație modernă se despart.
Voiculescu scrie din perspectiva cehii pentru care actul magic aparține realului, cititorul care reduce știința la o descriere a cauzalității material determinate percepe descrierea unui act magic ca pe un eveniment fantastic.
Toată istoria receptării operei lui Voiculescu drept fantastică se întemeiază pe ignorarea sau nerecunoașterea de către cititorul contemporan a realității magiei ca manifestare a unei energii spirituale active…
Orice cititor ar trebui să păstreze vie conștiința unității realizate de omul Voiculescu, de medicul și de scriitorul Voiculescu pe toate palierele existenței sale.
Mesajul său este unul arhetipal, ceea ce înseamnă universal, formulat însă personal. Propoziția de bază a mesajului stă la temeiul unor tipuri de activitate diversificate, adesea contradictorii, cărora le furnizează premisa unității: există o energie spirituală universală.
Energia spirituală e prezentă în toate formele limitate, vizibile și invizibile, e atemporală și asigură unitatea lumii.
Pe temeiul ei se poate realiza comunicarea universală, între toate formele ei de manifestare, oricât de îndepărtate ar părea unele de altele. Omul poate conștientiza existența energiei spirituale latente, o poate cultiva amplificând-o, poate pătrunde și acționa ca forță activă, mai mult sau mai puțin conștientă, în fluxul energiei universale.
Pe temeiul acestei premise simple, s-au dezvoltat în toată istoria cunoscută a omenirii atât magia, cât și religia.
Voiculescu își propune, prin activitatea sa de medic și de scriitor, să aducă dovada unei unități care, din perspectiva epistemologiei și a gnoseologiei contemporane, ar părea exclusă, unitatea dintre trei mentalități aparent ireductibile: mentalitatea magică, mentalitatea religioasă și mentalitatea științifică. El coboară spre originea lor comună și spre cauza primă, aceeași.
|
Adevăr Divin
