Pun această carte la picioarele Tale,
Doamne!
Pentru toți oamenii pe care mi I-ai
Trimis în Cale, pentru toate Gândurile pe care mi Le-ai Insuflat, pentru toate
cuvintele pe care mi Le-ai Rostit, pentru că mi-ai Dat Curajul si Puterea de a
spune lumii întregi Adevăr, eu Îți mulțumesc!
*
Am trecut prin anii vieții, Dumnezeu era
cu mine… Am primit atâtea Daruri fără un cuvânt de mulțumire… și-am primit așa
de multe tot mereu, mereu veneau… și credeam că se cuvin, nu știam de unde vin
și le tot primeam…
Am avut și zile negre, suflet greu și ne-mpăcat…
și Tu cum Stăteai în mine, m-ai Înseninat… și eu nu am fost în stare să îți
spun un “Mulțumesc”…
Doamne, Iartă-mi neștiința, gândul nebunesc! Nu am fost în stare, vezi Tu, să
opresc bătaia-n suflet, să văd cum Tu Ești cel care îmi aduci râsul din
plânset… cum îmi mângâi neputința, cum îmi dai Speranță-n gând, cum
salvezi a mea Credință, să nu mă scufund…
*
Se știe că în Cer e Raiul. Și toți acolo
năzuiesc... și se gândesc că poate-odată vor merita să Îl ajungă dar zic că-i
Cale lungă până Îl primesc... În Rai e liniște și pace. Iubirea curge printre
flori, Lumina cade peste ape, străpunge printre nori, iar sufletele’s
împăcate... Acolo-n Rai e armonie. E Casa celor izbăviți... Acolo Sus sunt cei
care odată s-au mântuit... și tot în Rai e Dumnezeu, e Casa Lui...
Și totuși Raiul e și-n noi. Așa cum Domnul e în oameni. Căci dacă El e
Rai, și eu Îl am pe EL în mine, atunci nu am și eu fărâma Cerului în al meu
sine?
Precum în Cer așa să fie-n noi: Lumină cu Duh Sfânt și Rugăciune. În noi e Rai,
și împrejur va fi la fel, va fi doar bucurie... căci cei ce au pe Domnu”n
suflet se mântuiesc așa ușor... și Raiul vine-n fiecare, pe-o aripă de
Adevăr...
|