M-a condus aici venerabilul Serge Rabten, de la secretariatul palatului. M-a prezentat, a explicat contextul: că mă aflu în India de câteva luni, graduat al Centrului Sivananda, ca master; că în India am participat la Forumul internațional de spiritualitate organizat de ”World Spiritual University” din Mount Abu - forum la care au participat cercetători și oameni de cultură din 60 de țări... Îi trimisesem lui Dalai Lama, în prealabil, eseul meu ”Tibetanii sunt moștenitorii celor trei comori”, frumos ilustrat cu tanka (reprezentare picturală specifică). Venerabilul Serge Rabten spune: ”Este primul scriitor și cărturar român care vă întâlnește.”
”Ce mai face România?” m-a întrebat cu căldură Dalai Lama, firesc, de parcă ne-am fi cunoscut demult și aștepta vești.
Evident, i-am spus ce face România...
A fost o zi de primire în audiențe la Dalai Lama. Mi s-a îngăduit să stau în preajma sa pe toată durata primirilor. Am spus că sunt bucuros că-l văd pe Dalai Lama într-o zi de lucru, printre oameni și printre răspunderi, cum se manifestă, cum trăiește tripla ipostază, de reîncarnare a unei divinități mitologice, de practician al tradiției inițiatice tibetane și de om greu încercat al istoriei contemporane.
Primirile au început cu venirea câtorva compatrioți tibetani. Unii veneau pentru bucuria de a-l vedea, alții cu necazuri sau boli. Întâmpinare paternă dinspre Dalai Lama, înfățișare devoțională dinspre vizitatori. Mulți asiatici încearcă în preajma sa o emoție religioasă. Cu tibetanii, Dalai Lama vorbea pe limba lor; cu alții, în engleză. O femeie a izbucnit în hohote de plâns.
Dalai Lama are o mobilitate deosebită a expresiei faciale, un metalimbaj puternic, adecvat la fiecare vizitator. Devenea grav și concentrat cu cineva care-i expunea un caz dramatic. Râdea ca un copil lângă un copil. Intra în stare de reculegere când trebuia să aline sau să vindece un bolnav. Atenție foarte distributivă și o excepțională empatizare cu zeci de stări ale vizitatorilor.
Din când în când, brusc, își muta privirea de la vizitator spre mine, mă privea cu ochi pătrunzători, de sub lentila ochelarilor, ca și cum în clipa aceea m-ar fi descoperit.
Unor compatrioți le dădea câte un dar.
Câteva femei au adus copii nou-născuți pentru binecuvântare . I-a binecuvântat, atrăgând asupra lor binele lumilor superioare, printr-o gestică rituală, specifică.
Au venit, în ziua aceea de vineri, și circa 10-12 bolnavi. Unul avea o serioasă afecțiune de coloană dorsală. Dalai Lama i-a ușurat suferința prin atingere și impunerea mâinilor, pe care în prealabil le-a ținut câteva secunde în poziția încărcării. Atingerea a fost mai prelungă în zona vertebrelor lombare.
Un bolnav abia putea vorbi și și-a descris foarte imprecis boala. Dalai Lama i-a luat capul între mâini și l-a ținut strâns un minut, apoi a apăsat ușor în zona cervicală. Apoi a ținut palma în partea stângă a spatelui. Bolnavul a cunoscut o înviorare bruscă.
Un altul a mărturisit dureri continue de cap. Dalai Lama a suflat asupra sa, în direcția ochilor. Iar cu mâna i-a atins mâna stângă, masând-o ușor. Omul a avut o senzație de bine. Eu știam dinainte acest procedeu, care combină două acțiuni: scoaterea de sub legare și deschiderea unui canal energetic. Și eram atent să văd manevrele suple, precise, ale lui Dalai Lama.
Un părinte a venit aducând pe fiul său olog. La acest caz, Dalai Lama a fost asistat de un specialist al său.
Știam că Dalai Lama are cunoștințe de medicină traditională. În același timp, știu că nu disprețuiește medicina europeană. Când cineva a fost mirat că el a recurs, într-o situație, la banalul produs farmaceutic Balsamorhinol, el a răspuns amuzat:
”De ce să recurgem la manevre magice, când efectul acestui Balsamorhinol al vostru este chiar magic!”
pag. 96 - 97
|
Adevăr Divin
