Există totuși un alt aspect pe care nu putem să nu-l abordăm, legat de chakrele la care ne-am referit mai devreme. Cei care studiază teozofia sunt familiarizați cu ideea că există, deopotrivă în corpul astral și în corpul eteric ale omului, anumiți centri de forță care trebuie să fie vitalizați pe rând de șarpele sacru de foc pe măsură ce omul avansează pe calea evoluției. Deși acești centri nu pot fi descriși ca organe în sensul obișnuit al cuvântului, întrucât nu prin ei vede și aude omul, așa cum face în viața fizică folosindu-și ochii și urechile, se pare că de vitalizarea lor depinde în mare măsură puterea de a exercita aceste simțuri astrale; fiecare dintre acești centri, pe măsură ce se dezvoltă, conferă întregului corp astral puterea de a reacționa la un nou set de vibrații.
Acești centri nu au însă nicio cantitate permanentă de materie astrală care să fie conectată cu ei. Sunt pur și simplu vortexuri în materia corpului - vortexuri prin care trec, pe rând, toate particulele - probabil puncte în care forța superioară din planurile de sus influențează corpul astral. Chiar și această descriere nu ne dă decât o idee parțială despre felul în care arată, întrucât în realitate sunt vortexuri cvadridimensionale, astfel încât forța care vine prin ele și reprezintă cauza existenței lor pare să erupă de nicăieri. însă, în orice caz, cum toate particulele trec succesiv prin fiecare dintre aceste puncte, e clar că astfel e posibil ca fiecare, pe rând, să evoce în toate particulele din corp putere de receptivitate la un anumit set de vibrații, astfel încât toate simțurile astrale sunt în egală măsură active în toate părțile corpului.
Vederea din planul mental este total diferită, pentru că în acest caz nu mai vorbim de simțuri separate, cum sunt văzul și auzul, ci trebuie să postulăm un singur sens general care reacționează atât de amplu la vibrațiile ce ajung la el încât, în momentul în care un obiect ajunge să fie perceput de el, îl înțelege pe deplin, cu alte cuvinte îl vede, îl aude, îl simte și știe tot ce e de știut despre el, totul printr-o singură operație instantanee. Totuși, chiar și această facultate uluitoare diferă doar ca grad, nu și ca natură de cele de care dispunem în prezent; în planul mental, exact ca în planul fizic, impresiile sunt transmise prin intermediul vibrațiilor care ajung de la obiectul văzut la persoana care îl vede.
În planul buddhic ne întâlnim pentru prima oară cu o facultate complet nouă, care nu are nimic în comun cu cele despre care am vorbit, întrucât acolo omul cunoaște orice obiect printr-o cu totul altă metodă, în care vibrațiile externe nu intervin în niciun fel. Obiectul devine o parte din om, iar el îl cercetează din interior, nu din exterior. Clarvederea obișnuită nu are însă nicio legătură cu această putere.
Dezvoltarea, fie totală, fie parțială, a oricăreia dintre aceste facultăți, se încadrează în definiția pe care o dăm noi clarvederii – puterea de a vedea ce este ascuns vederii fizice obișnuite. însă aceste facultăți pot fi dezvoltate în diverse moduri și e bine să spunem câteva cuvinte în acest sens.
Putem presupune că dacă ar fi posibil ca un om să fie izolat pe durata evoluției sale de toate influențele exterioare, cu excepția celor foarte slabe, și să se dezvolte de la început într-o manieră perfect armonioasă și normală, probabil că și-ar dezvolta și simțurile într-o ordine normală. Ar constata că simțurile lui fizice își extind treptat sfera de cuprindere, până când ajung să reacționeze la toate vibrațiile fizice, deopotrivă ale materiei eterice și ale materiei mai dense; apoi, într-o succesiune ordonată, ar veni receptivitatea față de partea mai grosieră a planului astral și imediat ar fi inclusă și partea mai diafană până când, la momentul potrivit, ar veni rândul facultății planului mental să se manifeste.
În viața reală însă, o dezvoltare atât de ordonată se întâlnește extrem de rar și adesea un om are din când în când flash-uri de conștiință astrală fără să-și fi trezit deloc vederea eterică. Această dezvoltare dezordonată este una dintre cauzele principale ale frecvenței cu care oamenii greșesc în chestiuni ce țin de clarvedere – aceste greșeli nu pot fi evitate decât dacă fac cursuri de lungă durată sub îndrumarea atentă a unui profesor calificat.
Cei care studiază literatura teozofică știu foarte bine că astfel de profesori există și pot fi găsiți – că și în acest materialist secol al XIX-lea este adevărată vechea zicală conform căreia „când elevul e pregătit, apare maestrul“ și că „în amfiteatrul învățăturii,... |
Adevăr Divin
