Hayashi. Manual de Reiki (Colecția MISTICA vindecare nr. 21)

MULȚUMIRI

PROFEȚIA

Cum l-am cunoscut pe unul dintre elevii doctorului Hayashi

ISTORIC

I. VIATA LUI CHUJIRO HAYASHI

II. POVESTEA FAMILIEI YAMAGUCHI

Primul contact al familiei mele cu Reiki

Primul seminar Reiki în Daishoji

Al doilea nivel Reiki: Okuden

Pașii lui Chiyoko Yamaguchi pe calea Reiki

Inițierea lui Chiyoko

Cursurile Reiki

Byosen – cum să simți zonele afectate

Cum a practicat Reiki după primul seminar

Rezultatele remarcabile ale terapiei Reiki

Reiki în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial

Ce se știe despre moartea lui sensei Hayashi

După dispariția lui Hayashi

III. UN ARTICOL INTERESANT DIN 1928

APLICAȚII

IV. BYOSEN ȘI KETSUEKI KOKAN

(TEHNICA FLUXULUI SANGVIN)

Byosen

Profilul practicantului de Reiki

Perceperea Byosen – exerciții

Atitudinea terapeutului față de suferința pacientului

Observații discrete și precise

Antrenează-ți simțurile

Primii pași în învățarea Byosen

Tehnici avansate

Exerciții de pregătire a scanării corp orale

Scanarea internă

Suflul Raiului și al Pământului

Ketsueki Kokan – tehnica fluxului sangvin

V.RYOHO SHISHIN – PLAN DE VINDECARE

PARTEA 1. Zona capului

PARTEA A II-A. Afecțiunile sistemului digestiv

PARTEA A III-A. Afecțiunile aparatului respirator

PARTEA A IV-A. Afecțiunile cardiovasculare

PARTEA A V-A. Afecțiunile aparatului urinar

PARTEA A VI-A. Afecțiunile neurologice

PARTEA A VII-A. Bolile infecțioase

PARTEA A VIII-A. Bolile ale întregului organism

PARTEA A IX-A. Alte afecțiuni și simptome

CUVÂNT DE ÎNCHEIERE

ILUSTRAȚII

II

POVESTEA FAMILIEI YAMAGUCHI

PRIMUL CONTACT AL FAMILIEI MELE CU REIKI

Wasaburo Sugano, unchiul mamei mele, este cel care ne-a făcut cunoscută tehnica Reiki. Era un om muncitor din Ishikawa, nordul Japoniei, care s-a mutat în Osaka pentru a-și făuri o carieră. Aici a reușit să își înființeze propria companie.

Sensei Sugano a început să fie interesat de Reiki după moartea tragică a ambilor săi copii. Primul a murit imediat după naștere, iar cel de-al doilea, din cauza tuberculozei, boală considerată pe atunci incurabilă, la vârsta de cincisprezece ani.

Bogăția și statutul lui social nu reușiseră să îi salveze copiii.

Medicina convențională nu avea multe de oferit, iar el se simțea neputincios. Aflând întâmplător de tratamentul Reiki Ryoho aceste experiențe personale amare și dureroase i-au trezit interesul și l-au determinat să participe pentru prima dată la un asemenea curs.

Astfel că, în 1928, sensei Wasaburo Sugano a fost inițiat în terapia Reiki chiar de sensei Chujiro Hayashi în localitatea Sakai dinOsaka.

Cum Sagano atinsese un nivel înalt în practicarea tehnicii (progresase de la nivelul al șaselea, Shoden, la Okuden), el a făcut cunoscut tratamentul în rândul familiei sale numeroase și al colegilor de muncă din Osaka. Multe persoane din orașul lui natal, Daishoji, din districtul Ishikawa, au fost invitate în Osaka.

Nu se cunosc prea multe despre caracteristicile din acea perioadă ale fiecărui grad Reiki, însă se știe că seminariile de pregătire până la al treilea stadiu se țineau în fiecare lună. Una dintre persoanele care au venit în Osaka pentru a participa la cursul de cinci zile pentru trecerea la nivelul Shoden a fost Katsue Yamaguchi, sora mai mare a mamei. Ea își amintește cu drag ședințele care durau aproximativ trei ore în fiecare zi, urmate de o parte practică în care puteau să aplice tratamentele și să exerseze, dar și de unii dintre colegii ei, câțiva actori Kabuki faimoși.

PRIMUL SEMINAR REIKI ÎN DAISHOJI

Cei care fuseseră inițiați în Osaka aplicau tratamentele în Daishoji, districtul Ishikawa. Din ce în ce mai multe persoane erau vindecate și, astfel, un număr mare de oameni au devenit in teresați de practica Reiki. La acea vreme însă călătoria la Osaka nu era un lucru accesibil tuturor. Puțini își puteau permite să acopere cheltuielile celor cinci zile de ședere, fără a mai pune la socoteală taxa de cincizeci de yeni pentru participare (echivalentul de astăzi a șase sute de mii de yeni sau cinci mii cinci sute de dolari americani). Un profesor debutant câștiga doar treizeci de yeni pe lună, așa că suma era una destul de mare.

Aflând că sensei Hayashi călătorea adesea din Tokyo la Osaka, dar și în alte părți ale Japoniei, oamenii l-au invitat în Ishikawa pentru a susține seminarii.

Când sens ei Wasaburo Sugano i-a propus personal acest lucru lui Hayashi, el a fost încântat de idee și a acceptat, cu condiția ca la ședințe să ia parte mai mult de zece persoane.

Cursurile au început în 1935, iar Hayashi a continuat să vină regulat la Ishikawa de două ori pe an: primăvara și toamna. Practicanții ce activau aici s-au reunit mai târziu sub numele de gruparea Daishoji.

Sensei Hayashi a ținut astfel de seminarii în întreaga Japonie. În 1935, unii dintre elevii săi au atins nivelul Shihan-Kaku (ucenici) și au putut să susțină în locul lui Hayashi Reiju-Kai. El le-a permis acestora să organizeze grupuri și în alte părți ale Japoniei, însă numai celor din Osaka și Daishoji le-a fost confirmată existența.

Când mama mea, Chiyoko Yamaguchi, a început să practice Reiki, în 1938, colectivul de la Daishoji era unul bine închegat. Ea a fost inițiată chiar de sensei Hayashi și acceptată la un seminar de cinci zile unde a stat alături de discipolii ce atinseseră deja stadiul Shihan (maestru).

Prima întâlnire și primele sesiuni de inițiere din Daishoji au avut loc în 1935. Katsue, sora mai mare a lui Chiyoko, a participat la aceste seminarii și a atins al doilea nivel Reiki, Okuden. Sensei Hayashi ținea cursuri în Tokyo și Osaka în fiecare lună. În cadrul lor, elevii parcurge au stadiile trei, patru, cinci și șase, atingând nivelul Shaden. După un număr de exerciții aplicative, ucenicul își dezvolta abilitatea de a detecta Byasen (zonele afectate ale organismului) și putea să treacă la următorul grad, Okuden. Pregătirea dura de obicei aproximativ trei luni, dar și șase luni sau un an. Totuși, în vremea lui sens ei Mikao Usui, cel care a pus bazele sistemului Reiki, timpul necesar atingerii ultimului nivel era chiar mai îndelungat.

Întâlnirile de acest fel erau de obicei împărțite în două sesiuni distincte (Okuden Zenki și Okuden Kaki), însă exista și varianta unui curs intensiv de cinci zile pentru cei care locuiau foarte departe.

PAȘII LUI CHIYOKO YAMAGUCHI PE CALEA REIKI

Chiyoko și-a dorit să învețe practica Reiki încă din copilărie. Părea să fie un lucru natural pentru ea. A crescut puternică și cu înțelegerea importanței propriei sănătăti, lucru datorat în mare parte utilizării tratamentului în familia sa. Reiki era panaceul imbatabil al durerilor de cap, de stomac, al răcelii și febrei, Nu a fost niciodată nevoită să consulte doctorul sau să ia medicamente. Era vindecată adesea de unchiul, mătușa sau sora ei.

Cu cât organismul este mai expus la energia Reiki, cu atât devine mai receptiv, iar în cazul lui Chiyoko acest lucru i-a ușurat procesul de deprindere a tehnicilor. Chiyoko își observase sora tratându-și vecinii, urmărind efectele Reiki asupra diferitelor maladii. Văzând recunoștinta cu care oamenii o răsplăteau pe Katsue, Chiyoko a devenit din ce în ce mai convinsă de importanța practicii Reiki, dorindu-și cu ardoare să se inițieze cât mai rapid în această artă.

Unchiul ei, Sugano, nu îi permisese să înceapă pregătirea decât după terminarea liceului, așa că ea începuse să numere cu nerăbdare zilele până la respectivul moment. În final însă a venit și marea clipă.

INITIEREA LUI CHIYOKO

Îmbrăcată în chimonoul cel nou pe care i-l dăruise unchiul ei, special pentru acea ocazie, Chiyoko a plecat însoțită de sora ei mai mare. Era foarte nerăbdătoare, dar și emoționată. S-au îndreptat spre casa unui membru al grupului din Daishoji și au aflat că și alte persoane, mai în vârstă decât Chiyoko, așteptau acolo. Atmosfera era destul de formală și, deși Katsue, care era un membru cunoscut al grupului, se simțea în largul ei, Chiyoko era de-a dreptul copleșită, iar în curând entuziasmul a dispărut.

Coordonatorii grupului le-au vorbit participanților despre cel mai potrivit mod de a primi Reiju (acordaj cu sursa de energie universală). Iată cum i-a fost explicat acest stadiu mamei mele:

Mai întâi, în cameră s-a făcut întuneric și li s-a cerut să se așeze în pozițiaSeiza (poziție de ședere formalăjaponeză, îngenuncheat) cu ochii închiși, stând cu spatele drept și având grijă să nu existe presiune asupra punctului Tanden (un punct aflat cu trei centimetri mai jos de buric).

Apoi și-au unit palmele (Gassho - poziția de rugăciune) în timp ce primeau Reiju prin intermediul unei alte persoane aflate în spate, care își așeza mâinile pe capetele lor. Era semnalul că începuse inițierea și trebuiau să adopte poziția Gassho.

După aceea, gestul a fost repetat din față. Chiyoko a așteptat tăcută până ce toți participanți au primit astfel Reiju. Ei nu aveau voie să se ridice sau să vorbească. Tânăra era emoționată, dar s-a linistit când a aflat că mătusa ei era unul dintre coordonatori. Nu mai știe câți participanți erau, însă își amintește că erau trei rânduri a câte cinci sau șase Zabuton (pernuțe japoneze de stat pe podea), iar cei prezenți s-au așezat cu grijă pe ele.

După scurta introducere, sensei Hayashi a intrat în încăpere purtând Haori și Hakama (chimono japonez pentru situații formale). Pe Chiyoko au impresionat-o puternic ținuta și apariția lui impunătoare. Era înalt și părea scăldat în lumină. Văzându-l, a fost convinsă că este înconjurat de un nimb.

Sub îndrumarea lui sens ei Hayashi au fost citite Go-kai-no-sho (cele cinci principii Reiki scrise pe un papirus agățat în camera unde avusese loc inițierea). Sensei Hayashi a început prin a recita primul vers kyo dake wa (doar astăzi), apoi participanții au continuat repetându-le, în cor, de trei ori, pe toate:

kyo dake wa (doar astăzi)

ikaru-na (nu te înfuria)

shinpaisuna (nu îți face griji)

kansha shite (fii recunoscător)

gyo hageme (muncește mai mult)

hito-ni shinsetsu-ni (fii bun cu ceilalți)

Lumina era stinsă, obloanele trase, iar camera era atât de întunecată, încât Chiyoko nu putea să citească rândurile înscrise pe papirus.

În cele din urmă a început ceremonia de primire a Reiju.

Aceasta a fost oficiată de sensei Hayashi însuși, asistat de câțiva

Pag. 18 – 23