Inteligența extrasenzorială

Capitolul 1: Gemenele extrasenzoriale – Cine suntem și ce facem

S-ar putea să crezi că, din cauză că suntem gemene identice și împărțim același ADN, avem în mod natural mai multe capacități telepatice decât majoritatea oamenilor. Și de fapt, chiar avem experiențe telepatice, între gemeni, în fiecare zi. Nu avem nevoie de telefoane BlackBerry sau iPhone pentru a comunica una cu cealaltă, folosim sistemul nostru de telepatie „TwinBerry’”.

Dar, după Guy Lyon Playfair, cercetător în domeniul paranormalului și autor al cărții Twin Telepathy [Telepatia gemenilor}, doar 30% dintre gemeni au trăit, în realitate, o conexiune telepatică, majoritatea neavând niciun fel de legătură extrasenzorială între ei. Noi însă, ne-am născut nu numai cu capacitatea de a comunica extrasenzorial una cu cealaltă, ci și cu capacități care trec dincolo de faptul că suntem gemene – capacități care ne permit să fim buni parapsihologi, pentru oricine și oricând.

În West Chester, micul oraș agricol din Pennsylvania în care am crescut, nimeni nu mai auzise vreodată – și, cu atât mai puțin, nu mai întâlnise – o persoană cu capacități extrasenzoriale așa că, multă vreme, nici noi, nici familia și nici prietenii noștri nu le-am dat mare atenție capacităților noastre. Chiar dacă ambii noștri părinți erau artiști –ata, Philip, este maestru acuarelist și membru al Academiei Naționale, iar mama a fost și ea o pictoriță talentată – din multe puncte de vedere, erau destul de conservatori. Chiar dacă ne lăudau talentele artistice moștenite, aveau tendința fie să treacă cu vederea, fie să ne descurajeze capacitatea de a „ști” lucruri pe care nu aveam cum să le cunoaștem.

Prima experiență extrasenzorială pe care ne-o amintim amândouă este de la vârsta de cinci ani, atunci când Terry a câștigat un premiu la târgul ținut la școala ei, pentru că a știut câte bomboane erau într-un borcan. Ea nu a ghicit numărul cel mai apropiat – a spus exact câte bomboane erau. Mai târziu, în adolescență, am început să prezicem ce cariere vor avea prietenii noștri – chiar dacă nu am aflat, decât mulți ani mai târziu, că prezicerile noastre s-au adeverit. Cu toate acestea, am avut întotdeauna sentimentul că vom deveni artiste și designeri celebri și nu ne-am petrecut prea mult timp ca să ne gândim cum și de ce puteam să prezicem lucruri pe care alți oameni, pur și simplu, nu le puteau prevedea.

Doar pe la 17 ani, atunci când am început să ne confruntăm cu o serie de probleme de sănătate, derutante și debilitante, ne-am început căutarea continuă pentru dobândirea cunoașterii spirituale. Această cercetare permanentă a fost cea care ne-a condus, în cele din urmă, la descoperirea filozofiei și a practicilor budiste, care ne-au ajutat, din punct de vedere spiritual, în acei ani de durere fizică – și continuă să ne ajute și astăzi.

Toată viața noastră, am crezut că există o filozofie care să ne poată ajuta să găsim răspunsuri. Încercaserăm deja multe tehnici de meditație și multe practici spirituale diferite, în momentul în care prietena noastră, Susan, ne-a invitat să participăm la o întrunire budistă. Ne-am trezit stând pe podea, într-un mic apartament, înconjurate de oameni care stăteau cu fața la un pergament de pe perete și care psalmodiau într-o limbă pe care nu o înțelegeam. Vocile lor amestecate, care cântau într-o armonie totală, sunau ca o muzică. Dar cel mai mult ne-a impresionat entuziasmul autentic al oamenilor, care își împărtășeau experiențele personale și beneficiile pe care le dobândiseră în urma practicării budismului. Acești oameni aveau un spirit de nestăpânit, alimentat de credința că orice obstacol poate fi depășit. Am știut, cumva, că aceasta era religia ce avea să ne ajute. De la acea primă întâlnire, budismul ne-a dat puterea de a ne descoperi dimensiuni noi ale curajului, puterii și rezistenței, pe care nu știam că le aveam.

Cu toate acestea, calea care ne-a condus, în final, la activitatea noastră actuală nu a fost nici dreaptă și nici ușoară. După absolvirea liceului, am studiat pictura și sculptura, la Academia de Arte Frumoase din Pennsylvania și ne-am luat diploma de licență în pictură, respectiv în predarea artei, de la Școala de Artă Tyler, Universitatea Temple, din Philadelphia. Apoi, după colegiu, ne-am mutat în New York și ne-am început carierele de actrițe de comedie.

Ne-am înființat propria companie, numită Pop Theatrics și am participat la diverse evenimente, unde am distrat vedete precum Bob Hope, Luciano Pavarotti, Jacqueline Onassis, Donald Trump și Cher. Am susținut spectacole și la Casa Albă, pentru președintele de atunci, Ronald Reagan și soția sa. Am jucat chiar și într-un film scurt, scris special pentru noi și care a fost transmis în emisiunea Saturday Night Live. A fost o mare onoare pentru noi și, categoric, a reprezentat unul dintre punctele culminante ale carierei noastre teatrale. Visul oricărui comedian este să apară la Saturday Night Live, iar noi am apărut în emisiune fără ca măcar să participăm la vreo audiție!

După 12 ani petrecuți la New York, ne-am mutat la Los Angeles, în speranța că ne vom continua carierele de actrițe de comedie, în televiziune și film. În timp ce ne îmbunătățeam spectacolele de stand-up comedy de la Improv și Comedy Store, din Hollywood, pe tăcute și cu bună știință, noi lucram și la dezvoltarea calităților noastre extrasenzoriale înnăscute. Chiar dacă exersaserăm de ceva vreme, acordarea la intuiția noastră, de abia în jurul vârstei de douăzeci de ani am devenit interesate în mod special de practica paranormală. După ce ne-am petrecut ani întregi, luptându-ne cu boala și cu durerea cronică, am știut instinctiv că medicamentele pe care ni le prescriau doctorii nu ne erau de folos și am crezut că ne puteam folosi capacitățile extrasenzoriale pentru a descoperi o cale mai bună de vindecare.

Pentru a găsi răspunsurile pe care le căutam, am început să lucrăm cu un pendul (o formă de radiestezie, similară folosirii unui băț în formă de Y, pentru găsirea apei sau a metalului din pământ). Țineam un pendul atârnat de o ață și puneam întrebări la care se putea răspunde simplu, prin da sau nu, cum ar fi dacă un anumit medicament sau o anumită terapie ne erau folositoare, sau dacă trebuia sau nu să acceptăm o anumită slujbă. Deoarece am stabilit că răspunsul da va face ca pendulul să se miște circular, în sensul acelor de ceasornic, și că răspunsul nu îl va face să se miște în sens invers acelor de ceasornic, ne-am creat această formă de autosugestie. Pentru a-ți crea o autosugestie, pur și simplu, trebuie să ai o intenție clară și să declari cu voce tare rezultatul pe care l-ai hotărât – în acest caz, mișcarea pendulului în sens orar va însemna un răspuns da, iar în sens antiorar va însemna nu. La început, luam pendulul cu noi la băcănie și întreb am dacă o anumită mâncare era bună pentru noi. Cu mulți ani în urmă, prietenii noștri au încercat să ne convingă să nu ne mutăm la Los Angeles, dar atunci când am întrebat pendulul dacă ar trebui sau nu să ne mutăm, răspunsul a fost un da categoric. California ne este acum cămin de mai bine de douăzeci de ani.

În timp ce lucram cu pendulul pentru a afla cum să ne ameliorăm starea de sănătate, am lucrat foarte mult și cu terapiile alternative, printre care medicină chinezească, acupunctură, homeopatie clasică, diferite forme de chiropractică, nenumărate diete speciale și diferite tipuri de rugăciune și meditație. Am fost chiar și la șamani vindecători. În cele din urmă, am ajuns să ne punem singure cele mai bune diagnostice și, în cursul acestui proces, am descoperit ceea ce a devenit apoi un aspect important al muncii noastre – și anume intuiția medicală. Gradul nostru foarte mare de conștientizare a bolilor ne-a făcut sensibile îndeosebi la bolile și tulburările altora – iar acum lucrăm deja de ani buni, cu medicina intuitivă. (Pentru mai multe detalii, vezi Capitolul 10).

Am făcut mulți ani previziuni pentru prieteni (folosindu-ne capacitățile extrasenzoriale și fără să găsim că era ceva special în asta), până când, într-o zi, pe când stăteam într-un loc foarte plăcut, numit The Rase Cafe, din Venice Beach, California, Linda a început să scrie brusc, pe un șervețel. Cuvintele păreau să-i vină de nicăieri și, înainte să-și dea seama, scrisese deja cinci șervețele întregi. La momentul respectiv, chiar nu își dădea seama ce se întâmplă, dar mai târziu, am aflat că se afla într-o stare cunoscută sub numele de „transă conștientă” și că făcea scriere automată sau channeling. Când ne-am întors acasă, Terry s-a simțit obligată să încerce și ea scrierea automată. Și-a dat seama imediat că și ea avea acest dar, care a devenit în cele din urmă – și încă mai rămâne – principalul mijloc prin care primim informații parapsihice cu privire la trecut, prezent și viitor. Interesant este că, atunci când facem scriere automată, scrisul de mână al lui Terry arată cu totul diferit de cel al Lindei. Scrisul Lindei este rotunjit și înfrumusețat cu diverse înflorituri, fiind foarte asemănător cu cel al unui manuscris medieval. Scrisul lui Terry este mai mărunt, având linii drepte și cuvinte scrise, de multe ori, legat. Arată, într-un fel, ca o înregistrare provenind de la un seismograf. Niciunul dintre aceste stiluri de scris nu seamănă cu scrisul nostru normal.

La puțin timp după ce ne-am mutat în Los Angeles, ne-am dat seama că nu existau prea multe oferte de roluri pentru gemeni adulți (asta dacă nu cumva te chema Barbi și nu lucrai ca stripteuză la bară). Totuși, reputația calităților noastre extrasenzoriale se răspândea din gură în gură, mai ales printre prieteni și în cele din urmă, am dat un mic anunț referitor la serviciile noastre, într-o mică publicație locală. Nu mică ne-a fost surpriza când o producătoare de la canalul de televiziune NBC a văzut anunțul și ne-a căutat. După ce ne-a cerut să-i confirmăm că suntem cu adevărat gemene și că avem reale calități extrasenzoriale, ne-a provocat să-i facem o citire pe loc, la telefon, ceea ce am și făcut. Ne-a spus că tocmai îi făcusem cea mai corectă citire care i se făcuse vreodată și ne-a invitat să apărem, împreună cu Sylvia Browne (care era la momentul respectiv, probabil cel mai cunoscut medium din țară) și cu alte trei persoane cu calități paranormale, într-un program al NBC, intitulat Partea cealaltă (The Other Side). A fost prima dintre cele trei apariții în emisiunea respectivă, în care am diagnosticat în direct bolile oamenilor, în prezența unui medic respectat care ne verifica acuratețea diagnosticelor. Gemenele Extrasenzoriale își luaseră avântul!

Pe parcursul anilor, am apărut în mai bine de o sută de programe de radio și televiziune, precum și în cincisprezece documentare legate de darurile extrasenzoriale. Am făcut și nenumărate predicții publice, legate de evenimente mondiale – cea mai importantă dintre ele fiind cea despre atacurile din 11 Septembrie, de la World Trade Center și de la Pentagon – în cadrul emisiunii radio Coast ta Coast, al lui Art Bell, din 2 noiembrie 1999 – previziune ce ne-a consolidat renumele și ne-a făcut cele mai bine informate persoane cu capacități extrasenzoriale din lume. Am ajutat forțele de ordine să rezolve cazuri

Pag. 10 – 15