Cartea este împărțită în două: 1. Patimi și 2. Virtuți. Părintele Paisie răspunde cu drag la întrebările legate de patimi sau virtuți. Cartea este ușor de citit, mai ales că părintele nostru drag ne dă și pilde pentru a înțelege mai bine. Acest cuvânt al părintelui pe care îl regăsești în carte ne este de folos în perioada postului: ,,Iubire de sine este și dorința de a mânca sau a se odihni cineva mai mult decât îi este necesar. În mod normal, trupului trebuie sã-i dăm numai ceea ce are nevoie. Un lucru este dorința și alt lucru este nevoia. Un lucru este sã vreau sã mulțumesc trupul și alt lucru este sã-i dau trupului ceea ce are nevoie. Sã presupunem cã am înaintea mea douã mâncãruri cu aceleași vitamine, dar una dintre ele este mai gustoasã decât cealaltã. Dacã o prefer pe cea mai gustoasă, asta arată iubirea de sine. Dacã însã nu am poftã de mâncare, deoarece sunt bolnãvicios și o prefer pe cea mai gustoasă ca sã o pot mânca, acest lucru înseamnã discernãmânt. Trupul, „vameșul cel rău” (vezi Paladie, Episcopul Elenopolului, Istoria Lausiacã), așa cum spunea Avva Macarie, poate cere mai mult, cãci organismul este așa cum îl obișnuiești. Când omul are stomacul micșorat, atunci se poate înfrâna cu ușurințã. Altminteri, devine rob stomacului, cãci și acesta, mãrindu-se, simte nevoia sã se umple. De pildã, unul care este foarte gras; acesta, cu „magazia” pe care și-a fãcut-o, simte nevoia sã mãnânce cel puțin o jumãtate de miel ca sã se sature, iar apoi sã bea și douã bidoane cu apă. În trecut, oamenii aveau un organism puțin mai puternic, dar se sileau și pe ei înșiși. Hagi- Gheorghe dãdea în fiecare zi cãlugãrilor sãi puținã miere și nucã (Obștea Starețului Hagi-Gheorghe avea rânduiala postului neîncetat – vezi Cuviosul Paisie Aghioritul, Bãtrânul Hagi-Gheorghe, Ed. Evanghelismos, 2006). Și erau copii de 15 ani, aflați în perioada de creștere, dar aveau și creșterea duhovniceascã. Astăzi pãtrunde în minte o logicã lumeascã: „Sã nu posteascã copiii, ca sã nu se îmbolnãveascã. Sã nu le lipseascã copiilor nimic, ca sã nu le fie greu”. Și în cele din urmã duc o viață nefericitã, dorindu-și mereu fripturi. Dar nici aceasta nu le ajutã la nimic. Dacã te bucuri când nu mãnânci pentru dragostea lui Hristos, atunci te hrãnești. Dacã pentru dragostea lui Hristos preferi mâncarea lipsitã de gust în locul celei gustoase, atunci din mâncarea fãrã gust Îl guști pe Hristos. ” Lectură cu folos! |
Adevăr Divin
