Atunci când aflăm înțelepciunea lui Dumnezeu ne răscumpărăm timpul
viețuirii noastre pe pământ. „Socotiți, drept aceea, cum să umblați cu
pază, nu ca niște neînțelepți, ci ca cei înțelepți. Răscumpărând
vremea, că zilele rele sunt“, spune Sf. Pavel în Epistola sa către
Efeseni (Ef 5, 15-16).
Răscumpărând vremea
13.00RON
(Stoc 0)
Indisponibil
×
Anunță-mă când „Răscumpărând vremea” e disponibil(ă)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Pentru cultura zilelor noastre timpul înseamnă bani, dar pentru noi, creștinii, timpul înseamnă răscumpărarea veșniciei.
În fiecare zi noi încercăm să împutinăm păcatul din viata noastră si să
sporim neîncetat în inima noastră energia harului lui Dumnezeu, si
astfel să punem pe fiece zi a vietii noastre pecetea vesniciei.
În fiecare zi suntem chemati să facem o sfântă negutătorie: să schimbăm
viata noastra trecătoare cu viata cea vesnică de la Dumnezeu.
În fiece zi primim darul timpului si dacă din cele 24 de ore ale zilei
punem deoparte câteva minute, sau poate ore, pe care le dăm rugăciunii,
atunci acest timp pe care îl dăruim lui Dumnezeu din toată inima va
pecetlui fiece zi a vietii noastre si în cele din urmă toată viata
noastră va fi adumbrită de vesnicie. Rugăciunile noastre vor rămâne
vesnic înaintea lui Dumnezeu si ele vor fi mântuirea noastră. • Arhim. Zaharia Zaharou
Este
o mare tragedie să trăiască omul despartit de insasi inima sa. Devine
un scop al vietii ca cineva să-și cunoască inima și, de acolo, să se
înfățișeze dinaintea lui Dumnezeu.
Căci știința duhovnicească
ne spune ca trebuie sa-I vorbim lui Dumnezeu cu inima noastră, trebuie
sa-L iubim din toată inima noastră si să cunoaștem cu inima noastră
legea harului Său. Și toată strădania/asceza noastră în viața Bisericii
este aceea de a ne găsi inima.
Și este atât de important acest
lucru încât, dacă ne-am găsit inima, a început mântuirea, a venit
mântuirea în viața noastră. Și pocăința (gr. Metanoia) pe care o facem
dinaintea lui Dumnezeu nu este altceva decât cultivarea inimii noastre.
Pocăința constă în a trece plugul lui Dumnezeu prin inima noastră
pentru a dezrădăcina spinii iubirii de plăceri, pentru a se curăța inima
și pentru ca aceasta să devină, așa cum zicea starețul nostru, ca un
radar.
Un radar care să urmărească semnele prezenței lui Dumnezeu și să pătrundă în taina Dumnezeului Celui neapropiat și veșnic.
În întreaga istorie a Revelației, atunci când Dumnezeu îi vorbește
omului, îi vorbește doar cu un singur gând. Dar este nevoie, apoi, de
întreaga viață pentru a se realiza acest gând.
Și în viața
duhovnicească, cu cât sporim mai mult, cu atât își pierd din importanță
multitudinea ideilor noastre și ne înfățișăm dinaintea lui Dumnezeu doar
cu un singur gând. Și în acest singur gând este concentrată întreaga
noastră ființă și este îndreptată către Dumnezeu…
Cuprins:
„A trăi cu un singur gând“
„Monahul și duhul veacului“
Harismele Sfântului Duh
Smerenia harismatică a sfinților
Părtășia Sfântului Duh
„Trezirea inimii prin primirea rușinii în Taina Spovedaniei“
Adevăr Divin
