Astăzi, când toată lumea se grăbește, când toți aleargă după cuceririle tehnicii și încearcă să dobândească ușor și repede cele dorite, există totuși oameni ce sfidează timpul și locul, negrăbindu-se defel, refuzând calea cea ușoara a vieții, asumându-și-o pe cea grea, a luptei cu sine, cu propriul egoism pentru a fi în comuniune cu toți ceilalți. Aceștia sunt, în zilele noastre, asceții contemporani, pustnicii epocii moderne și postmoderne, ce se liniștesc în regiunea stâncoasă și neprimitoare a Sfântului Munte, cunoscută prin denumirea de „Pustiul athonit”.
„Sfantul Munte nu este un loc turistic unde fiecare vizitator poate sa se bucure de frumusetea firii sau sa admire vestigiile istorice unice. Este in principal un loc de pocainta, rugaciune si sfintire. Este loc de nevointa al acelora ce indraznesc sa atinga inaltimea celor dorite; al acelora ce vor sa-l faca pe Dumnezeu sa fie al lor, Dumnezeul personal, si in acelasi timp si acestia sa se faca pe sine ai lui Dumnezeu“, remarca Parintele Benedict de la Nea Skiti, un loc deosebit prin istoria si asezarea sa in complexul ascetic monahal cunoscut sub denumirea de Pustiul athonit.
Intr-adevar Sfantul Munte Athos este un loc dedicat nevointei si rugaciunii neincetate, un loc in care monahismul ortodox, continuand traditia Sfantului Sava din pustiul Palestinei, a Sfantului Teodosie incepatorul vietii de obste, a Sfantului Vasile cel Mare din pustiul Capadociei, si-a continuat, de fapt, misiunea sa in viata Bisericii, dand marturia unei vietuiri apostolice, profetice si martirice dincolo de contextul istorico-politic trecator. |
Adevăr Divin
