Somnul rațiunii

În căutarea miracolului

Spiritual mă simt mai aproape de Pitagora, care a dat o definiție științifică Necunoscutului; de gândirea lui Platon, care a esențializat cunoașterea înălțând-o pe un pisc ce va rămâne un etern reper pentru filosofie; de marea artă a lui Eduard Schuré de a face să învie sub ochii noștri mirați o lume care, cu mii de ani înaintea noastră, știa să se adape la marile comori ale spiritului; de Lyall Watson, aflat într-o permanentă căutare a miracolului; de Jung, în a cărui viață nu știm niciodată unde încetează realul și unde începe fantasticul; de înțelegerea modernă a fizicianului David Bohm, care face legătura între vizibil și invizibil, între clasic și modern; de toți aceia care au făcut din taine o știință pusă în slujba umanității.

• Dumitru Constantin-Dulcan

Cuvânt înainte la ediția I de acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici 9

Cuvântul autorului la cea de a treia ediție 13

Notă asupra ediției 17

Quo vadis, homine? 19
Somnul rațiunii naște monștri 21
Panem et circenses 27
Eșecul religiei sau comentarii la un război 29
Filosofie și medicină 33
Evoluția - conștiință sau hazard? 37
Cu viața pe moarte călcând sau comentarii la o carte a unui confrate 49
Gânduri răzlețe la o descoperire anunțată 61
Lumina profesorului Vlad Voiculescu 69
Petre Brânzei - omul 73
Odobleja - neșansa geniului 77
De ce, Doamne...? 83
Boala și arta 87
Relația dintre geniu și boala epileptică 93
Iulius Cezar (100-44 Î. C.) 98
Napoleon Bonaparte (1769-1821) 99
Gustave Flaubert (1821-1880) 100
F. M. Dostoievski (1821-1881) 101
Vincent van Gogh (1853-1890) 104
Sexualitatea ca mister și finalitate 107
Cum gândim sau cum putem fi induși în eroare 121
Drumuri spre Eminescu... (interviu acordat scriitorului Al. Văduva) 133
Între inteligența materiei și somnul rațiunii (interviu acordat scriitorului Al. Văduva) 157

Tot ceea ce are, deci, mai de preț omenirea este rezultatul perpetuei ei tinereți. Înțeleg prin tinerețe nu numărul anilor în care se menține ființa vegetativă, ci anii când omul este capabil de gândire creatoare. Pe de altă parte, dacă privim omul din perspectiva existenței lui transcendente, atunci se poate vorbi despre o tinerețe eternă, pentru că acolo tot ceea ce există are vârsta lui Iisus.

Dvs. dezvoltați un concept original asupra inteligenței. Credeți că există mai multe tipuri de inteligență? Faceți o ierarhizare a lor la nivelul întregului univers?

Da. Eu cred că există o singură inteligență aptă să organizeze și să coordoneze universul, dar care are mai multe niveluri de reprezentare. Recenta descifrare a codului genetic pare să o confirme.
Primul ar fi acela al inteligenței cristalizate în atom și grație căreia materia își asigură funcționalitatea sa la nivelul cel mai elementar. De remarcat că la acest nivel nu există eroare prin liber arbitru, așa cum întâlnim la nivel uman. Întotdeauna când un atom de oxigen se va cupla cu doi atomi de hidrogen va genera o moleculă de apă.
Următorul nivel este cel al inteligenței pe care am numit-o ca fiind bazală și neverbalizată. Este prezentă la nivelul întregii lumi vii și grație acesteia se desfășoară activitatea tuturor celulelor, se coordonează acțiunea lor pe sisteme, conform cu nevoile ansamblului din care fac parte. Conduitele instinctive sunt, de asemenea, expresia unei tezaurizări de inteligență neverbalizată.
La nivelul intelectului uman, vom găsi inteligența care se exprimă prevalent prin limbaj, de unde și denumirea de verbalizată pe care i-am conferit-o. Deci, extensia registrului intelectual - voința și liberul arbitru - îi conferă o amprentă aparte, care face din om o ființă superioară ca posibilități și intenții.
La nivel de univers se impune ideea unei inteligențe coordonatoare, fără de care întregul ansamblu în care ne proiectăm nu ar putea funcționa.

Faceți o diferențiere între inteligență și înțelepciune?

Evident. Îmi cereți să revin asupra acestei diferențe. Înțelepciunea este un stadiu superior inteligenței. Înțelepciunea presupune o utilizare pozitivă a inteligenței. Am putea spune cu regret că lumea actuală este mai degrabă expresia inteligenței sale, decât a înțelepciunii. Abia atunci când omenirea va face saltul de la inteligență la înțelepciune se va putea spune că omul își justifică statutul de ființă inteligentă, superioară. Este inacceptabil ca ființa care se laudă că l-a descoperit pe Dumnezeu să rămână doar un animal dotat cu inteligență, gata să-și suprime semenii pentru orgolii, interese meschine sau din plăcere.
Războiul, ca instrument de rezolvare a problemelor lumii, este astăzi expresia celei mai nedemne și mai odioase atitudini umane. Să observăm că nu-l fac proștii, ci „aleșii”.

Se spune că Pământul ar fi ca o mamă pentru omenire și, când aceasta din urmă devine prea rea, trece, într-un fel sau altul, la represalii care pot tinde spre o distrugere totală. Soxotiți că între dezastrele care au început să bântuie tot mai năprasnic și calitatea actuală a civilizației umane există vreo legătură, că se poate vorbi despre o răzbunare a naturii?