Tot ceea ce are, deci, mai de preț omenirea este rezultatul perpetuei ei
tinereți. Înțeleg prin tinerețe nu numărul anilor în care se menține
ființa vegetativă, ci anii când omul este capabil de gândire creatoare.
Pe de altă parte, dacă privim omul din perspectiva existenței lui
transcendente, atunci se poate vorbi despre o tinerețe eternă, pentru că
acolo tot ceea ce există are vârsta lui Iisus.
Dvs. dezvoltați un concept original asupra inteligenței. Credeți
că există mai multe tipuri de inteligență? Faceți o ierarhizare a lor la
nivelul întregului univers?
Da. Eu cred că există o singură inteligență aptă să organizeze și să
coordoneze universul, dar care are mai multe niveluri de reprezentare.
Recenta descifrare a codului genetic pare să o confirme.
Primul ar fi acela al inteligenței cristalizate în atom și grație
căreia materia își asigură funcționalitatea sa la nivelul cel mai
elementar. De remarcat că la acest nivel nu există eroare prin liber
arbitru, așa cum întâlnim la nivel uman. Întotdeauna când un atom de
oxigen se va cupla cu doi atomi de hidrogen va genera o moleculă de apă.
Următorul nivel este cel al inteligenței pe care am numit-o ca fiind
bazală și neverbalizată. Este prezentă la nivelul întregii lumi vii și
grație acesteia se desfășoară activitatea tuturor celulelor, se
coordonează acțiunea lor pe sisteme, conform cu nevoile ansamblului din
care fac parte. Conduitele instinctive sunt, de asemenea, expresia unei
tezaurizări de inteligență neverbalizată.
La nivelul intelectului uman, vom găsi inteligența care se exprimă
prevalent prin limbaj, de unde și denumirea de verbalizată pe care i-am
conferit-o. Deci, extensia registrului intelectual - voința și liberul
arbitru - îi conferă o amprentă aparte, care face din om o ființă
superioară ca posibilități și intenții.
La nivel de univers se impune ideea unei inteligențe coordonatoare,
fără de care întregul ansamblu în care ne proiectăm nu ar putea
funcționa.
Faceți o diferențiere între inteligență și înțelepciune?
Evident. Îmi cereți să revin asupra acestei diferențe. Înțelepciunea
este un stadiu superior inteligenței. Înțelepciunea presupune o
utilizare pozitivă a inteligenței. Am putea spune cu regret că lumea
actuală este mai degrabă expresia inteligenței sale, decât a
înțelepciunii. Abia atunci când omenirea va face saltul de la
inteligență la înțelepciune se va putea spune că omul își justifică
statutul de ființă inteligentă, superioară. Este inacceptabil ca ființa
care se laudă că l-a descoperit pe Dumnezeu să rămână doar un animal
dotat cu inteligență, gata să-și suprime semenii pentru orgolii,
interese meschine sau din plăcere.
Războiul, ca instrument de rezolvare a problemelor lumii, este
astăzi expresia celei mai nedemne și mai odioase atitudini umane. Să
observăm că nu-l fac proștii, ci „aleșii”.
Se spune că Pământul ar fi ca o mamă pentru omenire și, când aceasta din urmă devine prea rea, trece, într-un fel sau altul, la represalii care pot tinde spre o distrugere totală. Soxotiți că între dezastrele care au început să bântuie tot mai năprasnic și calitatea actuală a civilizației umane există vreo legătură, că se poate vorbi despre o răzbunare a naturii?
|