În spatele cortinei politice

La începutul secolului XX, Andrew Carnegie a finanțat un plan secret prin care guvernele statelor importante să fie „co­munizate”. Adică trecute, economic, la forma „monopolismu­lui de stat”. Controlat de „bancherii internaționali” de pe Wall Street, sistemul „monopolismului de stat” le-ar fi permis aces­tora si trateze economic și financiar direct cu guvernele im­puse de ei prin „revoluții”.

Astfel s-a născut „bolșevismul”, cea mai directă acțiune politică de la începutul secolului al XX-lea a „bancherilor in­ternaționali” de pe Wall Street și a Noii Ordini Mondiale, care va dura tot restul veacului. Va fi Însă prezentată sub denu­mirea falsă de „comunism”.

Planul „Marburg”: Wall Street-ul și bolșevismul / 5

Noua ordine mondială: conspirațiile „Lusitania” și „Pearl Harbor” / 26

Reîntoarcerea lui Lenin la Petersburg și dosarul „Vagonul plumbuit”. Instaurarea „monopolismului de stat” În Rusia (1917) / 43

Republica Sovietică Ungară: Bela Kun și „băieții lui Lenin” / 56

Stalin, „Clanul gruzin” și „cultul personalității” / 69

Antecedentele Pactului Molotov-Ribbentrop: reînarmarea Germaniei s-a făcut în URSS / 80

„Fabrica de vise” Hollywood și propaganda / 101

Colaborarea Partidului Comunist Francez cu Al treilea Reich / 114

Prețul „monopolismului de stat” G.U.L.A.G. – istoria secretă /123

AI doilea război mondial a început sâmbătă, 26 august 1939, orele 4.15 a.m. / 135

Secretele mareșalului Hermann Goering /145

Telefonul Churchill-Roosvelt, interceptat de germani / 164

Crime de război ascunse: Dresda 1945 / 175

„Amneziile” Procesului de la Nurnberg / 189

Adevărata originea ,,războiului rece” și consecințele sale / 201

„Noua ordine mondială” (Council on Foreign Relations) și războiul din Coreea / 210

CIA în ajutorul lui „United fruit”, Operațiunea „Diablo”: Puciul din Guatemala (iunie 1954) și „escadroanele morții” / 220

„Raportul secret” al lui Hrușciov difuzat În Occident de Mossad / 230

„Body of secrets”: Operațiunea „Northwoods” (1962) / 235

Complotul CIA – Cos a Nostra lovește din nou: asasinarea lui Robert Kennedy / 246

Adevărații câștigători ai Războiului din Vietnam / 259

Secretele „Cursei spațiale” / 277

Proiectul „Donația”: Aeroportul Mena / 285

Aliații „Unchiului Sam” / 298

Corruption a la Francaise: Afacerea „Elf’ / 313

Dosarul „Pegas” / 321

Operațiunea „O cauză dreaptă”: culisele conflictului George H.W. Bush - Manuel Ortega / 336

La începutul secolului XX, Andrew Carnegie a finanțat un plan secret prin care guvernele statelor importante să fie „co­munizate”. Adică trecute, economic, la forma „monopolismu­lui de stat”. Controlat de „bancherii internaționali” de pe Wall Street, sistemul „monopolismului de stat” le-ar fi permis aces­tora si trateze economic și financiar direct cu guvernele im­puse de ei prin „revoluții”.

Astfel s-a născut „bolșevismul”, cea mai directă acțiune politică de la începutul secolului al XX-lea a „bancherilor in­ternaționali” de pe Wall Street și a Noii Ordini Mondiale, care va dura tot restul veacului. Va fi Însă prezentată sub denu­mirea falsă de „comunism”.

Să precizăm Însă că veritabilul „comunism” (sau „egali­tarism”) nu era câtuși de puțin incompatibil cu proprietatea privată. Dimpotrivă.

Comunismul veritabil presupunea Însă ca întreaga avuție națională să fie împărțită „în mod egal” („egalitarism”) la toți membrii societății. Ceea ce era mai greu de acceptat și, mai ale, de realizat.

În realitate, „bolșevismul”, gândit și promovat financiar de Wall Street, era, de fapt, agentul sistemului „monopolismului de stat”.

Un sistem în care STATUL era unicul PROPRIETAR ju­ridic admis, iar toți ceilalți erau înlăturați prin „naționalizare” (monopolul la orașe), „colectivizare” (monopolul la sate), „re­forma fiscală” (monopolul fiscal) și „ref011lla Învățământului” (monopolul spiritual).

Folosindu-se pentru aceasta chiar metodele de forță, pentru a impune STATUL ca unic PROPRIETAR al mijloacelor de producție și astfel pentru a controla totalitar relațiile de pro­ducție.

Cetățenii deveneau sclavii STATULUI, cel care le asigura strictul necesar.

Karl Marx și-a dat seama atunci când a redactat „Capitalul” în condițiile răspândirii revoluției industriale și a creșterii numărului proletariatului - că „monopolismul de stat” putea fi mult mai repede promovat și acceptat de uriașa masă a pro­letarilor sub lozinca „egalitarismului” ori a „comunismului”.

Daniel Estulim scrie în „The True Story of the Bilderberg Group” (Editura Dadio Head, 2005), la capitolul 22 („Susțină­torii financiari ai bolșevicilor”), că un personaj-cheie în susținerea financiară a revoluției ruse a fost, din capul locului, Andrew Carnegie, născut în Scoția, magnat al oțelului ame­rican, care În 1892 deținea cea mai mare companie de oțel din lume.

Carnegie ajunsese și cel mai bogat filantrop. El susținea Întotdeauna că: „Cine moare bogat moare dezonorat”.

Așa că până În 1919, când a murit, Carnegie a făcut donații de 350 de milioane de dolari, o sumă fabuloasă la vremea aceea.

Una dintre fundațiile pe care le-a Înființat pentru a-și dis­tribui averea a fost „Corporația Carnegie” din New York. Printre aceste corporații, care se jucau cu milioanele lui Carnegie, a fost și „Fundația pentru Pace Internațională”, al cărui mandat aparent era Împiedicarea războaielor pe glob. Sub conducerea lui Andrew Carnegie, consiliul de adminis­trație al „Fundației pentru Pace Internațională” a redactat „Planul Marburg”.

Președintele Woodrow Wilson a făcut cunoscut obiectivul principal al „Planului Marburg”, întrebându-se retoric:

„Ce ar fi dacă Carnegie, cu uriașa sa avere, bancherii de pe Wall Street și bolșevicii s-ar organiza într-o mișcare inter- națională ca să obțină pacea universală” (Jenning C. Wise ­„Woodrow Wilson: Disciple of Revolution”, pagina 45).

„Planul Marburg” susținea că era preocupat doar de „im­punerea păcii”. Aparent generos, „Planul Marburg” avea Însă o premisă ascunsă. Căci „impunerea păcii” presupunea, În prealabil, „impunerea războiului”.

„Planul Marburg” urma să fie aplicat mai Întâi În Rusia im­perială. Apoi Întregii Europe de Răsărit și Centrale. Ulmau Mexicul și China. De ce Rusia?

Anthony Sutton explică, În „Wall Street and the Bolshevik Revolution” (Editura Arlington House, 1974, Capitolul XI „The Aliance of Bankers and Revolution), rațiunile acestei decizii importante pentru Întreg secolul al XX-lea:

„Pe atunci - ca și azi - Rusia era cea mai mare piață neexplorată din lume și reprezenta - așa cum se întâmplă și acum - cea mai mare amenințare potențială pentru supremația industrială și financiară americană”.

Ne întrebăm: averea naturală a Rusiei - binecuvântare sau blestem?

Gyeorgos C. Hatonn arată în „Siluirea Constituției, Moartea Libertății”, cum cunoscutul analist George Kennan - trimisul special al lui John D. Rockefeller - a petrecut douăzeci de ani În Rusia, complotând împotriva Țarului Nicolae al II-lea.

De ce dorea sindicatul „bancherilor internaționali” să răs­toarne monarhia rusă?

Răspunsul este la fel de important astăzi, ca și acum aproape o sută de ani.

Explicația: PETROLUL!

Înainte de mișcarea bolșevică, susținută financiar de sindi­catul „bancherilor internaționali” de pe Wall Street - sindi­catul se numea așa pentru că acorda credite, cu dobânzi Ul1așe, pentru războaiele și pacea dintre diverse națiuni - Rusia imperială depăși se SUA, ca principal producător mondial de petrol (Garry Allen - „The Rockefeller File”, Editura 76 Press, 1976).

În 1900, câmpurile petrolifere de la Baku, din Rusia, pro­duceau mai mult țiței brut decât Statele Unite. Iar În 1902, Rusia asigura jumătate din producția de petrol mondială.

Haosul și devastările provocate În Rusia de bolșevici - mai ales În perioada Războiului Civil (1917-1924) - au distrus Însă industrial petroliferă rusă.

Anthony Sutton remarca În „Wall Street and Bolshevik Revolution” (capitolul al XI-lea):

„Până În 1922, jumătate din puțurile de petrol rusești au rămas inactive, iar restul abia mai funcționau, deoarece le lipsea tehnologia pentru a deservi operative”,

Astfel, Wall Street a distrus concurența rusă În materie de petrol cu ajutorul bolșevicilor.

În „The Rockefeller File”, Gary Allen arată:

„Revoluția bolșevică a eliminat efectiv concurența pe care Rusia imperială o reprezenta pentru Standard OiI”.

După câțiva ani însă Standard Oil a intrat pe piața rusească a petrolului și a pus mâna pe o parte importantă din afacere, chiar cu ajutorul guvernului bolșevic. Instaurat de „bancherii internaționali” din Wall Street. Pentru ca „Planul Marburg” să intre În acțiune În Rusia, acesta avea nevoie să aibă lideri care să poată da o lovitură de stat de succes, Acum intră În scenă Vladimir Ulianov, cunoscut sub pseudonimul Lenin, și Leiba Bronstein, cunoscut sub pseudonimul Troțki.

În septembrie 1917, Lenin avea schițate regulile „mono­polismului de stat” în materie de finanțe.

În „Amenințarea catastrofei”, Lenin scrie, precum Brzezin­ski, o jumătate de scol mai târziu:

„Naționalizarea băncilor. Proprietate capitalului, care este manipulat de bănci și nu este pierdut și schimbat când băncile sunt naționalizate, așadar fuzionează într-o singură bancă de stat. În felul acesta se poate ajunge la o etapă în care statul să știe încotro, cum, de unde și când curg milioanele și miliardele”.

Și Lenin concluzionează, în spirirtul „monopolismului de stat”:

„Numai controlul asupra operațiunilor bancare - cu condiția ca toate să fie contopite într-o unică bancă de stat ­va permite, simultan cu alte măsuri ce pot fi ușor implemen­tate, aplicarea reală a impozitului pe venit, fără tăinuirea pro­prietății și a venitului real. Statul va fi pentru prima dată în poziția de a supraveghea toate operațiunile monetare, de a le controla și de a replementa viața economică.

În cele din urmă, de a obține milioane și miliarde pentru operațiunile sale pe scară mai mare. Fără să le mai plătească domnilor capitaliști comisioane colosale pentru serviciile lor”.

În 1905, acest sindicat al „bancherilor internaționali” ­sindicat numit, la vremea aceea, la New York, „Trust of money” („Trustul banilor”) - și Iacob Schiff au finanțat „du­minica sângeroasă” de la St. Petersburg.

Revoluție condusă de un agent al Ohranei (poliția secretă rusă), Părintele Gapon, și încheiată cu un eșec.

„Trustul banilor” - mai ales „Guaranty Trust” al lui lP.

Morgan - a finanțat revoluția lui Pancho Villa din Mexic, în urma căreia SUA au luat de la Spania un vast teritoriu.

Există o documentație vastă privind implicarea „banche­rilor internaționali” în revoluția lui Sun Yat-sen. Charles B. Hill, care conducea trei filiale ale lui „Westinghouse”, a tratat direct cu Sun Yat-sen aspectele financiare ale revoluției chineze.

Mai târziu, în 1917, același Charles B. Hill a folosit filiala „Westinghouse” din Rusia pentru a-i finanța generos pe bolșevici.

În 1923 - când URSS și-a creat prima bancă internațională „Ruskombank” - asociatullui l.P. Morgan, bancherul suedez Olof Aschberg, a devenit Președintele băncii sovietice. Iar Max May, vicepreședinte la „Guaranty Trust” (l.P. Morgan), a preluat funcția de director al „Ruskombank”.

Primul ambasador sovietic în SUA - Ludwig Martens - a fost susținut financiar de „Guaranty Trust” al lui lP. Morgan. Prin aceste manevre, „bancherii internaționali” de pe Wall Street urmăreau să instaureze în Rusia un guvern care să prac­tice „monopolismul de stat”.

Astfel ca înțelegerile directe cu guvernul sovietic să le garanteze „bancherilor internaționali” exploatarea pe termen cât mai lung - și cu garanții guvernamentale sovietice - a fa­buloaselor bogății ale Rusiei.

„Bolșevismul” a fost prima formă de „globalizare” prin crearea unor structuri supra-naționale.

Kominternul nu este altceva decât „bunicul” Uniunii Eu­ropene.

ANTHONY SUTTEN DESPRE MANEVRELE FI­NANCIARE PENTRU PUCIUL DIN 1917 ÎN „WALL STREET AND THE BOLSHEVIK REVOLUTION”

La 21 septembrie 1917, o telegramă de la Stockholm anunță oficial deschiderea unui cont curent la „NY A Banken” „pentru acțiunile tovarășului Troțki”.

Iată textul:

Pag. 6 – 11