Cartea Tipuri psihologice se numără printre cele
mai cunoscute contribuții ale lui Jung la psihologie. Autorul își propune să
delimiteze, pe baza experienței sale clinice, câteva tipuri de structură și de
funcționare a psihicului cu scopul de a oferi cititorului repere pentru a se
înțelege mai bine pe sine și pe ceilalți oameni.
Capitolul final al
volumului conține definițiile principalilor termeni jungieni elaborate de chiar
cel care i-a introdus în limbajul de specialitate.
„Această carte este rodul unei munci de aproape douăzeci de ani în
domeniul psihologiei practice. Proiectul ei s-a închegat treptat, mai întâi din
nenumăratele impresii și experiențe legate de practica psihiatrică și
neuropatică, precum și din contacte cu oameni aparținând tuturor straturilor
sociale, apoi din confruntările mele personale cu prieteni și adversari, în
fine, din critica particularităților psihologice care îmi sunt proprii. Mi-am
propus să nu împovărez cititorul cu cazuistică, în schimb am ținut să integrez,
atât istoric, cât și terminologic, fondului de cunoștințe deja existent, ideile
extrase din experiență. Am întreprins această operație mai puțin din rațiuni de
echitate istorică și mai mult cu intenția de a scoate experiențele
specialistului în medicină din domeniul său profesional îngust și de a le situa
într-o serie de raporturi mai generale, raporturi ce îngăduie și profanului
cultivat să beneficieze de experiențele unei discipline anume. N-aș fi cutezat
să procedez în acest mod, care ar putea fi lesne interpretat greșit ca
intervenție în alte sfere de preocupări, dacă nu aș fi convins că punctele de
vedere psihologice înfățișate aici au semnificație și aplicabilitate generală și
că deci ele pot fi mai bine tratate într-un context general, decât sub forma
unei ipoteze ținând de un domeniu științific particular.”
[…]
„Extraversia înseamnă orientarea în afară a libidoului. Desemnez prin această noțiune o relație evidentă a
subiectului cu obiectul în sensul unei deplasări pozitive a interesului
subiectiv față de obiect. Cineva care se află într-o stare extravertită
gândește, simte și acționează în raport de obiect, și anume într-un mod direct
și limpede perceptibil, în așa fel încât nu poate exista nici o îndoială în
legătură cu atitudinea sa pozitivă față de obiect. […]”
• C.G. Jung |
Adevăr Divin
