Capitolul II
SRI RAMAKRISHNA ÎMPREUNÃ
CU DISCIPOLII LUI, LA TEMPLU
BHAGAVAN se afla
în camera lui, așezat ca de obicei pe micul divan de lângă patul său. Era
duminică și încăperea era plină de un mare număr de devoți. Printre ei se afla
și un tânăr student la colegiu, de doar nouăsprezece ani, pe nume Narendra, și
care ulterior avea să devină faimosul Swami Vivekananda, renumit în întreaga
lume. Cu toții observaseră, încă din acea vreme, că el era un căutător sincer și
dăruit al adevărului și că mintea lui era deasupra preocupărilor lumești. Ochii
lui străluceau de lumină spirituală, fața lui radia inocență și simplitate, iar
cuvintele lui erau pline de forță spirituală.
Bhagavan vorbea
despre oamenii obișnuiți care îi ridiculizau pe adoratorii lui Dumnezeu.
Adresându-se special lui Narendra, el 1-a întrebat: Ce spui,
Narendra? Oamenii prinși de lume vor zice tot soiul de lucruri împotriva
oamenilor evlavioși. Dar aceștia ar trebui să facă precum elefantul. Atunci când
un elefant trece pe un drum public, câinii aleargă după el și îl latră, dar
elefantul face ureche șută la lătrăturile lor și-și vede de drum. Ce-ai zice,
dragul meu băiat, dacă oamenii ar vorbi urât despre tine, pe la spatele tău, ce
ai crede despre ei?
Narendra: l-aș privi ca și cum ar fi o haită
de câini care latră.
Dumnezeu este în
toți
Bhagavan a râs și a spus: Nu, dragul meu
prieten, nu trebuie să mergi așa de departe. Ar trebui să-i iubești pe toți.
Nimeni nu este un străin. Dumnezeu este în toate ființele. Fără El, nimic nu
există. Atunci când Prahlada1 a trăit starea de comuniune deplină cu El, Domnul
i-a spus că poate să-I ceară îndeplinirea unei dorințe. Dar Prahlada I-a
răspuns: ”Acum că Te-am văzut, ce altă dorință aș putea să mai am?” Atunci
Domnul 1-a întrebat din nou. Și el L-a rugat: ”Dacă Tu dorești să-mi împlinești
o dorință, Te rog să-I ierți pe cei care m-au persecutat.” Prin aceasta,
Prahlada s-a referit la cei care L-au persecutat pe Dumnezeu ce locuia în
sunetul său. Să știi, prin urmare, că Dumnezeu se află în toate lucrurile
însuflețite și neînsuflețite. Prin urmare, toate lucrurile create pot fi
obiectul adorării, fie ele ființe umane, animale sau păsări, plante sau
minerale. în relația noastră cu ceilalți oameni, tot ce putem face este să fim
cu băgare de seamă și să ne asociem cu oameni buni și să evităm compania
oamenilor răi. Este adevărat totuși că Dumnezeu rezidă și în oamenii răi, da,
chiar și într-un tigru. Dar cu siguranță asta nu înseamnă.că trebuie să
îmbrățișăm un tigru. Și atunci ne-am putea întreba: dar de ce ar trebui să fugim
de un tigru, dacă Dumnezeu sălășluiește chiar și în acea formă? La această
întrebare, răspunsul este că Dumnezeu care locuiește în inimile noastre ne
îndeamnă să fugim de tigru. Și atunci, de ce să nu ascultăm de voia Sa?
Parabola discipolului și a elefantului
nebun
Trăia odată într-o anumită pădure un
înțelept, care avea mai mulți discipoli. El i-a învățat pe discipolii săi
adevărul: ”Dumnezeu sălășluiește în toate lucrurile. Știind aceasta, trebuie să
îngenuncheați în fața fiecărui obiect.” într-o zi, unul dintre discipoli a mers
în pădure după lemne. în drumul său, a văzut un bărbat care călărea un elefant
nebun și striga: ”Dați-vă la o parte, dați-vă la o parte! Asta e un elefant
nebun.” Discipolul, în loc să o ia la fugă, și-a adus aminte învățăturile
maestrului său și a început să se gândească: ”Dumnezeu sălășluiește și în
elefant, la fel cum se află și în mine. Dumnezeu nu poate să-L rănească pe
Dumnezeu, și atunci, de ce să o iau la fugă?” Și gândind astfel, el a rămas unde
era și l-a salutat pe elefantul care venea tot mai aproape. Omul de pe elefant
continua să strige: ”Dă-te la o parte!”, dar discipolul nu se mișca deloc, până
când a fost lovit de elefantul nebun și azvârlit într-o parte. Bietul băiat,
lovit și sângerând, a rămas întins pe jos, lipsit de cunoștință. înțeleptul,
auzind despre accident, a venit cu ceilalți...
pag. 33 - 34
|
Adevăr Divin
