Adevăr Divin
Israel, confidențial
Culisele diplomatice israeliene
| O serie de documente ale MI 5, declasificate la 22 mai de Arhivele naționale britanice, dezvăluie informații inedite cu privire la mai multe organizații clandestine evreiești din anii 40, dispuse să recurgă la acte radicale pentru a-și atinge scopul final: crearea statului Israel. |
Stocurile se epuizează rapid, rezervă acest produs și hai la
librăria Adevăr Divin din Brașov, Str. Zizinului, nr. 48, pentru a-l prelua personal.
(Unele produse pot avea discount suplimentar în librărie.)
Vei fi contactat(ă) telefonic de un reprezentant divin.ro pentru confirmarea disponibilității, în intervalul Luni-Vineri orele 9:00 - 17:00, deci te rugăm să introduci un număr de telefon corect și actual.
Detalii:
| Documentele se referă la activitatea antibritanică a
acestor grupări, la raporturile adeseori conflictuale dintre ele și la
problematica din epocă a mișcării sioniste.
O epocă frământată și violentă în care, adeseori, scopul scuză mijloacele. Documentele dovedesc că organizațiile clandestine evreiești plănuiau asasinarea ministrului laburist de Externe Bevin, a cărui activitate era socotită antisionistă, în care scop infiltraseră la Londra mai multe grupuri de acțiune. „Present Trends in Palestina” („Tendințe actuale în Palestina”) se intitulează un raport al MI 5 din august 1946 referitor la organizația „Stern/Lehi”, grupul care în 1944 l-a asasinat pe Lordul Moyne, guvernatorul militar al Egiptului. Unul dintre conducătorii organizației „Stern” era Yitzhak Shamir, devenit ulterior prim-ministru al Israelului în 1983, a cărui personalitate este socotită a doua, după cea a lui Ben Gurion, în istoria Israelului. |
Cuprins:
1. Crearea statului Israel: Documentele declasificate de MI 5/5 2. Rutele clandestine de înarmare ale Israelului pentru războiul cu statele arabe (1948) 3. Spionajul israelian în Statele Unite: „Raportul Eveland” al FBI 4. Afacerea Lavon 5. Operațiunea „ Naziști pentru Nasser” 6. „Raportul secret” al lui Hrușciov difuzat în Occident prin Mossad 7. Adevărul despre Sabra și Shatila 8. Afacerea Jonathan Pollard 9. „Robert Maxwell”, omul care a salvat Israelul 10. „Opțiunea lui Samson” 11. Strategia nucleară a Israelului 12.Tzipi Livni / 142 13.SharonșiArafat 13. „Cârtița” israeliană de la Pentagon: Larry Franklin 14. „Foaia de parcurs” 15. Fracturarea dreptei israeliene: Retragerea lui Ariel Sharon 17. Israel versus Iran |
Fragment:
SPIONAJUL ISRAELIAN ÎN STATELE UNITE: „RAPORTUL EVELAND” AL FBI Unul dintre capitolele puțin cunoscute ale istoriei contemporane îl reprezintă operațiunile secrete ale Israelului în Statele Unite. Deși SUA nu a sprijinit statul evreu în momentul constituirii acestuia și al războiului cu arabii (1948), ulterior relațiile dintre cele două țări au cunoscut o sensibilă apropiere, mai ales sub Administrația lui Harry Truman, după momentul nefast pe care l-a constituit perioada James Forrestal, liderul unui grup de presiune care a acționat fără știrea președintelui american pentru a bloca crearea statului Israel. Din acest grup mai făceau parte subsecretarii de stat Dean Acheson și Robert Lovett, precum și șeful secției Orientul Apropiat din Departamentul de Stat, Loy Henderson. Toți aceștia se aflau în legătură cu compania „Aramco”, gigantul petrolifer saudit, și făceau un intens lobby politic statelor arabe producătoare de petrol. în aceste condiții, israelienii și-au constituit în Statele Unite o puternică rețea de informații, care a acționat ani de zile cu multă eficiență. Atât CIA, cât și FBI și-au concentrat atenția cu destulă întârziere asupra spionajului israelian din SUA. La începutul anilor 50, relațiile între serviciile secrete americane și cele israeliene păreau cele mai cordiale din lume. Mult timp, nici un departament din cadrul CIA nu a avut în vizor Israelul. Cam tot ceea ce privea raporturile dintre CIA și Mossad trecea prin mâinile unui singur responsabil CIA, celebrul James Jesus Angleton, șeful contraspionaj ului, ale cărei simpatii față de Israel nu reprezentau un secret pentru nimeni. Și, cu toate acestea, dincolo de antanta cordială, între serviciile secrete americane și cele israeliene au existat numeroase momente de încordare și confruntare, depășite însă de ambele țări pe căi diplomatice. RAPORTUL „EVELAND” Un episod al spionajului israelian în Statele Unite l-a avut drept protagonist pe viitorul președinte al Israelului, Haim Herzog, aflat la un pas de arestare în 1954. Născut în 1918, la Belfast, în Irlanda de Nord, Vivian Herzog (alias „Haim”) era fiul unui rabin. în 1935, Herzog a venit în Palestina pentru a căpăta o educație religioasă. Ulterior, el a urmat Dreptul la prestigioasa Universitate Cambridge. În timpul celui de-al doilea război mondial, Herzog a fost ofițer de informații în armata britanică din Irlanda de Nord, zonă în care exista o puternică penetrație a spionajului german, mai ales prin intermediul Organizației IRA. După război, Herzog și-a continuat activitatea în serviciile secrete, dar în cadrul Haganah (forța militară a evreilor din Palestina). După constituirea statului Israel (1948), Vivian „Haim” Herzog a condus în două rânduri serviciul de informații militare israelian (Sherut HaModi’in): prima dată, între martie 1949 și aprilie 1950; a doua oară, în perioada 1959-1962. Din decembrie 1953, serviciul secret militar israelian și-a schimbat denumirea în „Arnan” (acronimul ebraic pentru ,,Agaf Modiin”, denumirea sa oficială). În 1954, Herzog se afla în SUA într-o misiune secretă. Urmărit de FBI, el a făcut obiectul unui dosar întocmit de Wilbur Crane Eveland III, consilierul generalului-maior Arthur G. Trudeau, șeful serviciului de informații militare al SUA. Într-un raport datat 13 ianuarie 1954, Eveland recomanda arestarea și expulzarea lui Herzog, pentru activități de subversiune și spionaj. În acel moment în „joc” a intrat însă Fred E. Waller, responsabil în cadrul Departamentului de Stat pentru relațiile cu Israelul, care a reușit prin presiuni și manipulări să împiedice executarea ordinului. Waller a fost ulterior demis din funcție, iar Herzog înlocuit de israelieni în septembrie 1954. Înainte să fie arhivat, dosarul lui Herzog a fost „curățat” discret, pe motiv de „amestec în viața privată a unei persoane”. Dacă ar fi fost arestat și expulzat din SUA, așa cum recomandase Eveland în raportul din septembrie 1954, probabil că Vivian „Haim” Herzog n-ar mai fi ajuns niciodată președinte al Israelului. Intervenția lui Fred E. Waller însă l-a salvat. RAFI EITAN „SUBTILIZEAZÔ 100 DE KG DE PLUTONIU DE LA UZINA NUMEC În anii ‚60, Mossad-ul a reușit să obțină din SUA circa 100 de kilograme de plutoniu, cantitate suficientă pentru a fabrica șase bombe atomice. Plutoniul a fost „subtilizat” de la uzina NUMEC (Nuclear Materials and Equipment Corporation), din Apollo, statul Pennsylvania. Nici CIA, nici FBI-ul n-au putut să probeze că israelienii „subtilizaseră” plutoniul, ci doar că proprietarul uzinei, Shapiro Zalman, avea frecvente convorbiri telefonice cu consulul israelian de la New York. La aceste convorbiri, Zalman utiliza un sistem special de bruiere și codare a convorbirilor cu israelianul. Potrivit FBI-ului, operațiunea de la NUMEC fusese executată de Rafi Eitan, personaj celebru al spionajului tehnologic israelian. În 1960, Shimon Peres îi va încredința lui Rafi Eitan (supranumit și „Rafi cel murdar”) conducerea nou-înființatului serviciu secret Lakam, specializat în spionaj tehnologic. În cadrul Lakam, Rafi Eitan, secondat de Ari Ben-Menache, va reuși să obțină din SUA sistemul informatic superperformant PROMIS, care permitea penetrarea băncilor informatizate de date secrete. În SUA, Rafi Eitan a mai fost implicat și în ,,Afacerea Pollard”, unul dintre cele mai grave cazuri de spionaj în care a fost antrenată NSA (National Security Agency). Cunoscutul ziarist american de investigații Seymour Hersh, care a anchetat sustragerea de plutonium de la NUMEC, a susținut ulterior că întreaga uzină, patronată de Shapiro Zalman, furniza ilegal material nuclear Israelului. „ANTANTA” SUA-ISRAEL ȘI PETELE SALE ,,ALBE” Datorită omului lor în CIA, James Angleton (șeful contraspionajului până în 1974), agenți Mossad și Lakam care acționau în Statele Unite s-au putut mișca mulți ani nestingheriți. Totuși, „antanta” dintre americani și israelieni în materie de spionaj mai avea, uneori, și „pete albe”. Așa s-a întâmplat în 1967, când avioane israeliene au atacat nava-spion americană „Liberty” în apele internaționale. Nava aparținea NSA și se ocupa cu spionajul electronic. Rezultatul raidului israelian: 34 de americani uciși, cei mai mulți dintre ei agenți ai NSA. Numai eforturile lui James Angleton, Richard Helms și ale altor membri ai lobby-ului pro-israelian din cadrul CIA au împiedicat un raid american de represalii în 1967. Au urmat apoi eforturile diplomatice de la Washington și Tel Aviv, care au reușit să „îngroape” definitiv tragedia de pe „Liberty” . În 1979, un alt incident grav. Convorbirile personale ale ambasadorului SUA la ONU, Andrew Young, cu diverși lideri ai OEP (Organizația pentru Eliberarea Palestinei) au fost înregistrate și, surpriză, au ajuns în posesia Mossad-ului. În urma incidentului, Andrew Y oung a fost nevoit să demisioneze. DOUà „CÂRTIȚE” DE VIAȚà LUNGà În 1979, „Washington Post” dezvăluia un scandal „mușamalizat” de americani și israelieni cu doi ani înainte, în 1977. Atunci joseph Churba, directorul-adjunct al serviciului de informații din cadrul lui US Air Force, fusese demis din funcție. Motivul: ani la rând, Churba „pasa” agenților Mossad-ului informații secrete din domeniul aviației militare americane. Printre acestea se numărau și informații de profil în materie de tehnologie la vârf. Pag. 27 – 31 |