La Sfântul Munte Athos timpul pare încremenit. Nimic nu se schimbă în rânduiala
locului. Nimic nu se schimbă în rituri și ritmuri interioare, de secole...
Istorie și taină la Muntele Athos
32.0027.20RON
(Stoc 0)
Indisponibil
×
Anunță-mă când „Istorie și taină la Muntele Athos” e disponibil(ă)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
E sărbătoare. începem o nouă săptămână pe Sfântul Munte. înainte de ora 3
dimineața, bate toaca. Urmează o simfonie de clopote. Te scoli într-o stare de
trezie completă, de slăvire. Viața se înnoiește toată. Clopotul este un
generator de viitor bun. Dangătele rup legăturile somnului, ale țărânei,
îmbunează pe toată lumea, întrezărești că-n ființă este o zare de
supra-ființă.
Aceasta mi-a rămas în amintire, mult timp după Athos, și
acum când scriu: bucuria de a te trezi, de a te naște pe un pământ al slavei.
îmi aminteam cum tatăl lui Montaigne îl trezea pe el în muzici, când era copil,
ca inima să i se înalțe și viața să îi apară frumoasă. Dar aici este mai mult
decât un artificiu pedagogic: aici este începutul unui dialog cu cerul,
sensibilizarea legăturii între profunzimi umane și ceruri; clopotul, ”glasul
exterior al bisericii”, actualizează o amintire adamică. • Vasile Andru
Cuprins:
În loc de prolegomene: O epistolă de la Ierom. Petroniu Prodromitu ...
5
Drumul spre Athos ... 7 Amiază în ”Republica Monahală” ...
13 ”Acest munte este în soarta mea” ... 20 Istorie și taină la Muntele
Athos ... 21 Cu Părintele Petroniu despre isihasmul cu mirenii ... 43 încă
o convorbire sub chiparoși cu părintele Petroniu ... 55 Ultima zi la Prodromu
... 62 Farmecul și solemnitatea mănăstirii bizantine ... 75 Popas la
mănăstirea Vatopedu ... 86 Pacea deplină a schitului Colciu ... 95 Cu
Părintele Dionisie ... 109 Peripeții și catadixii, pe drumul de la schitul
Colciu la schitul Lacu ... 118 Lakkos, ”Pustia cea mai dinăuntru” ...
144 Athosul văzut și cel nevăzut ... 152 Părintele Gavril de la Russikon,
ascet cu har și cu umor ... 157 Părintele Gavril, un vindecător ... 168 ”O
noapte în pustia sfântului munte” ... 174 învățăturile Muntelui Athos ...
178 Vestigii românești la Sfântul Munte ... 185 Continuitate Athos-Carpați
... 199 La Marea Lavră iarăși ... 205 De cine se tem athoniții ...
212 Trânta cu diavolul pe Athos ... 219 Izvorul minunilor ... 226 Fapte
și miracole cu Maica Domnului ... 234 Despre viață și vis la mănăstirea Aghiu
Pavlu (Sf. Pavel) ... 241 Smerirea intelectualilor la mănăstiri athonite ...
250
Addenda Fragmente inedite din Istoria Sfântului Munte Athos, de
Schimonah Irinarh Sisman ... 259
Fragment:
Învățăturile Muntelui Athos
Athosul e locul unui mare laborator
mistic. Aici se trăiește sub pecetea sacrului. Unii vor vrea să
relativizeze această afirmație și vor zice: „Dar nu toți sunt la mare realizare,
acolo!“ Acestei observații îi poți răspunde prin constatarea: Simpla retragere
pe Athos valorează cât o schimbare a vieții, cât o înnoire. Simpla pășire,
simpla instalare pe Athos înseamnă cel puțin „asceza exterioară“, adică
dobândirea cadrului unde n-ai cum să trăiești decât lipit de divinitate. Lângă o
icoană făcătoare de minuni, lângă un policandru aprins, lângă glas de clopot,
într-o strană mezanoptică, perfect treaz sau poate somnolent o dată, de prezența
divină, care lucrează asupra ta. Vei auzi: ”Călugării de pe Athos
explorează căile contemplației mistice“. Și vei merge, deodată, cu gândul
departe, la minuni și la suprafiresc. Vei întreba: ce căi teribile explorează
(sau cercetează) ei? Căile purificativă și iluminativă? Calea Theosis? Ce fac
ei? Sunt purtători de raze? Calea numărul unu este chiar retragerea pe
Sfântul Munte: venind aici, intri într-o altă lume. Cadrul de aici ne amintește
mereu de Dumnezeu. Știm că pravila cea mai înaltă este: „Ține mintea nedezlipită
de Dumnezeu, în orice clipă, în orice loc.” Pe Dumnezeu nu trebuie să-L
înțelegi; ci să-ți amintești de El. Primul exercițiu ascetic este această lipire
a minții de Dumnezeu. Să închizi ferestrele ”simțurilor!” a zis Nicodim
Aghioritul. Prin venirea la Sfântul Munte, realizezi spontan această condiție:
închizi ferestrele simțurilor. Când ia o înghițitură de apă, călugărul
athonit face în prealabil cruce: participă, cu mulțumire, la comuniunea
elementelor cu omul. Când ia o firimitură de pâine, el face cruce: de
recunoștință, sau poate retrăind taina împărtășaniei pe care se clădește frăția
universală, dar și transformarea actului biologic al mâncării în act spiritual
și slăvitor. Toate acestea clădesc isihia. Pe Athos, pot avea isihia chiar
și mireni care vin acolo pentru prima dată. Pe Athos isihia este în toți
și în toate. Evident, isihasmul este altceva. Este o cale particulară și
doar unul din o mie merge pe ea.
La sfatul părintelui Petroniu,
iarăși
La Prodromu, pe bancheta de sub chiparoși, sunt iarăși la
sfatul părintelui Petroniu. La tema isihasmului cu mirenii, Părintele adaugă:... pag. 175 - 179
Adevăr Divin
