Dacă cineva și-ar îndrepta puțin atenția spre această cumpănă a plăcerii –
durerii, cercetând lucrurile pentru a vedea cum stau, îi vor răsări în minte cu
putere anumite întrebări, care cer un răspuns imediat.
Iată câteva
dintre ele:
Ce este plăcerea și ce este durerea ? Care sunt
rădăcinile lor? Care este semnificația lor pentru existență? De ce lucrurile
stau așa și nu altfel?
Cum se explică apariția lor simultană, dar
contradictorie, în desfășurarea existenței?
De ce nu poate prima
(plăcerea) să o desființeze pe cea de a doua (durerea), încât trecerea
vremelnică a omului prin lumea aceasta să nu fie definită în primul rând de
„durere, întristare și suspin” ?
Cine va putea da un răspuns responsabil
la toate acestea, în așa fel încât să fie și acceptat și capabil de a fi
trăit?
Acestea și alte întrebări asemănătoare sunt puse sau pot ajunge să
fie puse de omul care conștientizează mai profund rolul pe care îl joacă în
propria sa viață plăcerea și durerea.
Desigur aceste întrebări nu au un
caracter academic sau teoretic, ajungând să constituie obiectul interesului
anumit filosofi, care, poate, neavând altceva mai serios de făcut, creează
probleme pentru a le mai trece timpul.
întrebările acestea - și toate
cele asemenea lor sunt arzătoare și deosebit de vii pentru fiecare om care „vrea
să înțeleagă de unde și în ce scop și încotro am fost creați să fim călăuziți
prin cele văzute”, ca să folosim limbajul unuia dintre teologii și învățații cei
mai mari ai Ortodoxiei, Maxim Mărturisitorul.
Nu au lipsit, desigur,
încercările cugetării omenești curate și sincere, fie la modul simplu, fie în
mod sistematic, științifico-filosofic, pentru a înțelege cumpăna plăcere -
durere și eventual felul în care ne putem raporta la ea, în cazul preocupării de
latura practică a problemei.
Nu ne sunt, de asemenea, străine acele
sisteme teoretice și practice din istoria umanității, din cele mai vechi timpuri
până în prezent, care au încercat să cugete și să acționeze împotriva cumpenei
în discuție și a celor doi poli constitutivi ei, în jurul cărora gravitează
existența umană.
Cuprins:
Cuvânt înainte Introducere
PARTEA ÎNTÂI. CÃDEREA SAU ÎNTOARCEREA
SPRE CELE DE JOS
Capitolul întâi. Cercetare teologică asupra plăcerii și
durerii l. Crearea omului și căderea lui din viețuirea și responsabilitatea
lui originară II. Omul, robul cumpenei plăcere - durere
Capitolul al
doilea. Plăcerea I. Ce este plăcerea? II. Dorința și plăcerea III.
Trăsăturile negative ale plăcerii simțurilor a) Fără chip b)
Nesocotită/irațională c) Supusă grabnic veștejirii IV. Consecințele
înrobirii în fața plăcerii simțurilor V. Plăcerea inteligibilă sau
duhovnicească
Capitolul al treilea. Durerea I. Durerea - fațeta
negativă a plăcerii II. Ce este durerea? III. Caracterul ambivalent al
durerii IV. Moartea, expresia ultimă a durerii
PARTEA A DOUA.
PUTERILE SUFLETEȘTI, INSTRUMENTE ALE PLÃCERII
Capitolul întâi. Simțurile
I. Abaterea lui Adam și denaturarea simțurilor II. Prioritatea
simțurilor asupra minții III. Ușurința înșelării omului de către simțuri și
cele simțite IV. Legătura pătimașă lumea exterioară - patima V.
Elementele constitutive ale patimii VI. împătimirea prin simțuri ca stare a
sufletului VII. Reducerea omului prin simțuri doar la carnalitate
Capitolul al doilea. Pofta sau partea „poftitoare a sufletului“ I.
Pofta nu a existat la omul originar II. Pofta - puterea irațională a omului
III. Elanul dat de pofta irațională IV. Cele trei aspecte ale poftei
V. Patimile poftei
Capitolul al treilea. Iuțimea sau partea
„irascibilă a sufletului“ I. Caracterul primordial al iuțimii II. Lucrarea
iuțimii III. Iuțimea ca pricină responsabilă pentru apariția
patimilor
Capitolul al patrulea. Închipuirea/imaginația II.
închipuirea și cugetarea/reflecția. Patologia închipuirii III. închipuirea
și simțurile IV. închipuirea și plăcerea
Capitolul al cincilea.
Mintea I. Mintea și trăsăturile ei II. Rațiunea minții III. Lucrarea
minții IV. „Așezările” sau stările minții V. Mintea și simțurile VI.
Iraționalitatea patimii - stricăciunea/coruperea minții
Capitolul al
șaselea. Rolul celui viclean I. De ce lucrează diavolul împotriva omului
II. Plăcerea folosită de diavol ca momeală III. Diavolul își exercită
influența prin mijlocirea simțurilor trupului IV. Ispitele
demonice
PARTEA A TREIA. RESTAURAREA SAU INTOARCEREA SPRE CELE DE
SUS
Capitolul întâi. Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu și cumpăna
plăcere-durere
I.Neputința omului de a se elibera din cumpăna plăcere -
durere II.Domnul întrupat dezice cumpăna plăcere - durere
III.înțelepciunea, dreptatea și puterea lui Dumnezeu dau inteles celor de
neînțeles
Capitolul al doilea. Asceza
I. Asceza - lucrarea
sinergică a omului întru restaurarea sau „întoarcerea” sa II. Ce este asceza?
III. Caracterul pozitiv al ascezei IV.Osteneala ascezei V.
împotrivirea simțurilor VI. împotrivirea obișnuințelor VII. Asceza ca
„mortificare/omorâre dătătoare de viață” VIII. Asceza ca „dorire a celor mai
bune” și mișcare iubitoare a „dorului dumnezeiesc” și ca
„împreună-pătimire
Capitolul al treilea. Încercările și necazurile
In loc de încheiere
Referințe bibliografice A. Texte din
Sfinții Părinți B. Lucrări teologice
Adevăr Divin
