Corpul astral mai este numit și corpul dorințelor, deoarece însumează toate
aspectele psihologice și mentale legate de organele de simț, percepțiile și
acțiunile pe care le realizăm. Spre deosebire de corpul fizic, care are o formă
bine definită, corpul astral poate lua o gamă variată de forme, de aceea de cele
mai multe ori el este reprezentat ca un sui-generis ”ou” energetic, care
cuprinde în mijlocul său structura fizică și cea bioenergetică. La fel ca și
corpul grosier, corpul subtil trece și el prin cele șase transformări esențiale,
amintite mai sus.
Cunoașterea realităților subtile nu este o treabă
ușoară, iar epidemia de clarvăzători care au năpădit mapamondul în ultima sută
de ani nu reflectă decât o lipsă de discriminare acută și naivitatea semenilor
noștri. Iar lucrurile sunt și mai complicate, deoarece chiar și căutătorii
onești, care au experiențe reale, cad aproape invariabil ”pradă” caracteristicii
esențiale a acestei lumi subtile: amestecul ineluctabil al aspectelor subiective
în ceea ce pare a fi o experiență obiectivă.
Pasionații de științe știu
deja întreaga paradigmă care stă la baza ideii de obiectivitate a cunoașterii
științifice, precum și discuțiile aprinse care o însoțesc. De exemplu, filozoful
Thomas Kuhn afirma că știința nu poate fi cu adevărat obiectivă, deoarece
cunoașterea științifică este pur și simplu cunoașterea naturii obiectelor așa
cum le percepem, nu așa cum sunt ele în realitate.
De aceea, luând în
considerație dificultățile deja prezente atunci când discutăm despre
obiectivitatea lumii fizice, putem cu ușurință înțelege cum aceste dificultăți
cresc în mod exponențial atunci când transferăm discuția în lumea subtilă, în
care aspectele subiective și cele obiective sunt mult mai ”apropiate” unele de
altele, decât sunt cele din lumea fizică, (vezi și capitolul 3.3).
Lumea
subtilă ”răspunde” într-o manieră exemplară tendințelor subiective ale
experimentatorului, astfel încât este dificil de decelat între realitatea
subtilă obiectivă și realitatea subtilă ”creată” instantaneu de către tendințele
noastre subconștiente și conștiente.
Aceasta este una dintre cauzele
diversității opiniilor pe care le au ființele cu adevărat înțelepte, atunci când
vorbesc despre aspecte ale corpului subtil și ale lumii subtile, fie că vorbesc
despre chakra, despre nadi, despre experiențe astrale, sau despre diferitele
ființe care populează exclusiv acel spațiu.
Dar, deși există multe opinii
despre lumile subtile care sunt foarte diferite, toate au totuși un numitor
comun: încearcă să explice existența lumii subtile și a experiențelor sale, pe
care orice ființă umană le poate întâlni, atunci când începe să-și dezvolte
capacitatea de conștientizare.
Karana shariram este corpul cauzal, numit
așa pentru că el este cauza celorlalte două corpuri, cel subtil și cel grosier.
El nu are formă și transcende lumea așa cum o cunoaștem noi, de aceea nu este
descriptibil prin cuvinte (anirvacanlya). El este format din aspectele cele mai
rafinate ale conștiinței umane, conștiință care a existat înainte de a ne naște
și care va exista și după ce vom trece dincolo de pragul morții fizice. Din
acest motiv, el poate fi asimilat cu ceea ce în alte tradiții poartă numele de
”suflet”.
Foarte important de înțeles aici este faptul că primele două
corpuri sunt doar efecte, ale unor cauze care țin de karana sharira și această
înțelegere ne ajută din două puncte de vedere: primul, ne ajută să ne îndepărtăm
de extrema în care se crede că tot ceea ce se produce în corpul grosier are o
cauză tot în corpul grosier; al doilea, ne ajută să ne îndepărtăm de extrema în
care se crede că acest corp grosier este precum o haină, pe care o porți până se
rupe și apoi o arunci la gunoi, pentru că nu există o legătură ”organică” cu
pag. 97 - 98
|
Adevăr Divin
