Mandale dacice (vol. 1)

Mandala reprezintă o diagramă cosmologică folosită în meditație. Un asemenea cerc magic reunește în interiorul său mai multe forme geometrice concentrice, așezate pe diferite niveluri vizuale.

Chiar dacă rostul lor e acela de a fi colorate în funcție de preferințele personale, mandalele nu sunt niște simple desene. Toate elementele grafice au o semnificație. Fiecare formă trebuie asociată cu o culoare.

· Semnificația culorilor

Mandala reprezintă o diagramă cosmologică folosită în meditație. Un asemenea cerc magic reunește în interiorul său mai multe forme geometrice concentrice, așezate pe diferite niveluri vizuale.

Chiar dacă rostul lor e acela de a fi colorate în funcție de preferințele personale, mandalele nu sunt niște simple desene. Toate elementele grafice au o semnificație. Fiecare formă trebuie asociată cu o culoare. Iată, așadar, care este semnificația celor mai des întâlnite culori:

ALB

Albul a fost dintotdeauna culoarea purității. Dar și a vindecării, a unei vieți noi, a lucrurilor suave. Exprimă pace, împăcare și inocență. Sugerează calm și sinceritate. Are efectul de a liniști. E culoarea zăpezii neatinse, de pe piscurile munților. Și a lupului alb, un simbol al înțelepciunii în cultura dacică. Albi erau norii spre care dacii aruncau săgeți când trimiteau mesaje zeilor. Tot albă era și spuma valurilor în care se scălda Zeul Mării Negre. Albe erau și bărbile înțelepților daci.

NEGRU

E culoarea cea mai întunecată. Simbolizează puterea, supremația asupra tuturor celorlalte culori. De asemenea, semnifică ceva distant și rece. Are efectul de a intimida. În mod implicit, este asociată cu singurătatea, tristețea, apăsarea și durerea sufletească. Însă e reprezentativă și pentru eleganța naturală. Aceasta e culoarea nopții, a aripilor de vultur și a tăciunelui.

BEJ

E o culoare neutră, ce sugerează naturalețea și pragmatismul. De una singură, creează un efect de monotonie. Cojoacele dacilor, din blană de oaie, aveau această culoare. La fel și încălțările lor din piele. Și rochiile femeilor, din fire de in, cânepă și lână toarsă, erau în diverse nuanțe de bej. Tulnicul din lemn de tei avea această nuanță. La fel, și arcurile de vânătoare ale vitejilor daci.

Ocru & auriu

Ocru e o culoare caldă și calmă, deși sugerează ideea de vânătoare. Aurul extras din munții Daciei a fost prelucrat de meșteri pricepuți, iar din el au fost făcute bijuterii pentru nobilime. Tot în aur au fost bătute și monedele cele mai valoroase. Cele mai cunoscute obiecte de tezaur care au făcut parte din Comoara Dacilor sunt tot din aur.

Gri & argintiu

Griul, cu numeroasele sale nuanțe, e o culoare neutră, detașată. E culoarea stâncilor din vârful munților și, mai ales, a Sfinxului. Sure erau bărbile lui Dromichete și Lisimah. Iar argintie era culoarea armelor ce se ciocneau în luptă. Vasele din argint aflate pe masa regilor erau simbolul bogăției și al puterii acestora. De asemenea, multe dintre bijuteriile cu care se împodobea nobilimea erau tot din argint.

CAFENIU & bronz

Cafeniul este o culoare apropiată de pământ. Sugerează maturitate, soliditate, forță și încredere. Vestiții bouri și zimbri din munții Daciei aveau blana cafenie. Și capra Ibex avea aceeași culoare. Căciula nobililor daci, denumită pileus, avea de obicei nuanțe cafenii. Iar din bronz erau multe dintre scuturile cu care dacii se apărau în războaiele purtate împotriva cotropitorilor. Și tot din bronz se făureau unele fibule și câteva dintre monede.

Cărămiziu & arămiu

Cărămiziul este o culoare caldă și telurică. Duce cu gândul la pământurile arse de soare și la fortificațiile solide, făcute din materiale naturale. Semnifică stabilitatea și durabilitatea. Cărămizii erau pietrele aflate la temelia cetăților și a zidurilor de apărare ridicate de daci. Și vasele din lut ars aveau aceeași culoare. Meșteri pricepuți, dacii prelucrau arama pentru a face din ea unelte și vase, dar și podoabe pentru oamenii de rând. Iar roșcat era pieptul zăganilor care vegheau munții, zburând pe deasupra genunilor. Tot roșcat era și părul dacilor.

ROȘU

E o culoare primară, caldă, mare aducătoare de energie. E culoarea sângelui, a vieții. Trădează curaj, pasiune, independență și multă încredere în sine. E și o dovadă a capacității de a iubi. Stimulează simțurile, provoacă intelectul și îndeamnă la acțiune. Tocmai de aceea, mulți războinici aplică această culoare pe steagul lor de luptă. Însă, dacă e folosit în exces, fiind foarte vizibil, roșul e perceput ca o agresiune și, în consecință, predispune la iritare și la mânie, stârnind conflicte.

GALBEN

Încă o culoare primară, caldă. Este, prin excelență, una plină de lumină. Are strălucirea soarelui, dar și a lămâii. S-a constatat că, pe de o parte, galbenul predispune la comunicare, în special fiindcă dă senzația de afecțiune și intimitate între oameni. De asemenea, facilitează instaurarea unei atmosfere relaxate. Pe de altă parte, această culoare trezește atenția, stimulează creativitatea și mărește puterea de concentrare. Tocmai combinarea acestor două aspecte face ca galbenul să fie culoarea simbolurilor solare dacice. Dar nu trebuie uitat că nuanțele întunecate de galben sugerează gelozia, lașitatea și duplicitatea.

ORANJ

E cea de-a treia culoare caldă, însă de data aceasta avem de-a face cu o culoare secundară. Are efecte benefice asupra oamenilor, pentru că dă senzația de protecție, anihilează resentimentele, generează optimism și înveselește. În consecință, oranjul îndeamnă oamenii să socializeze. E o culoare ce poate reumple de energie un om sfârșit, care și-a epuizat forțele în lupta cu provocările vieții. De asemenea, stimulează spiritul uman și semnifică fericirea. Totuși, folosit în exces, oranjul poate provoca anxietate.

ALBASTRU

E a treia dintre culorile primare, însă aceasta intră în categoria celor reci. Caracterizează infinitul și, prin extensie, nemurirea. Este culoarea cerului și a mării. Dar și a lacurilor glaciare, în care zeii se priveau ca într-o oglindă. Se spune că tot albastră era și privirea celor mai mulți dintre daci. În mod specific, e considerată culoarea nobleței, a loialității și a intuiției. A celor hotărâți să lupte pentru un obiectiv ambițios. Albastrul e asociat și cu intelectul, mai ales cu nevoia de cunoaștere, poate pentru că are efectul de a calma spiritul și de a predispune la rațiune. Pe de altă parte, această culoare îndeamnă la meditație sau visare, fiindcă protejează sensibilitatea artistică și îi oferă privitorului liniște sufletească. Însă, dacă e privit în exces, albastrul conduce la pasivitate exagerată și generează depresie.

VERDE

De asemenea, o culoare secundară, însă din categoria celor reci. Nuanțele închise amintesc de pădurile în care dacii își pândeau dușmanii înainte de atac. Nuanțele deschise, crude reclădesc speranța, sugerând primăvara – anotimpul în care natura revine la viață. E culoarea fertilității, a pământului plin de roade. Caracterizează tinerețea plină de vigoare, dar și vindecarea, fiind asociată cu plantele medicinale pe care le foloseau în trecut vracii, din învățăturile cărora a luat naștere medicina modernă. Denotă echilibru și stabilitate în timp. Dar și verdele are conotații negative, fiind considerată culoarea invidiei și a lăcomiei.

VIOLET

E tot o culoare secundară și, de asemenea, una rece. Violetul e sofisticat și elegant. E specific unui spirit elevat și, poate, de aceea a devenit culoarea conducătorilor spirituali, religioși sau politici – în general, fiind destinată celor puternici și bogați. E o culoare impunătoare. Denotă cunoașterea ocultă sau paranormală și influența mistică a celor inițiați. În același timp, este culoarea emoțiilor puternice. Folosită în exces, dă sentimente de melancolie și chiar de tristețe.

De ce să colorăm mandala?

Cele mai bune idei ne vin atunci când nu ne gândim la ele.

Pentru că mintea se relaxează și vede totul dintr-o perspectivă inedită.

Mandala e un joc pentru minte și ochi.

Făcută din forme și culori, e o poartă magică spre un tărâm spiritual mai înalt.

Vom ajunge astfel la echilibru interior și armonie cu lumea înconjurătoare.