Moral, imoral, amoral

Cărțile din seria „Osho” reunesc extrase din răspunsurile lui Osho date discipolilor săi privi­tor la cele mai importante probleme pe care și le pun oamenii interesați de știința transformării de sine și de o spiritualitate adaptată la pro­vocările cotidiene ale vieții contemporane.

„Primul lucru nu e să fii moral sau bun sau vir­tuos: cel mai important lucru e să meditezi, ca să-ți poți găsi o luminiță în interiorul tău și să începi să trăiești în concordanță cu lumina aceea.”

„O moralitate ce vine în urma unui mare efort e imorală. O moralitate ce vine fără efort e sin­gura moralitate care există.”

„Adevărata moralitate nu trebuie să fie cul­tivată: vine ca o umbră atunci când ești mai atent. E o consecință a conștiinței.”

„Trebuie să trăiești autentic. Autenticitatea este moralitate – și prin autenticitate nu mă refer la a urma poruncile altcuiva, ci la a trăi conform luminii tale proprii.”

• OSHO

Introducere

1. De la acțiune la conștientizare
Te rog să ne vorbești despre moralitate
Nu au nevoie oamenii de un anumit cod de condu­ită? Și nu e nevoie de un caracter moral pentru a avea o viață spirituală?
Ești împotriva oricărui efort de a cultiva un caracter moral?
Există conceptul de păcat în viziunea ta asupra religiozității?

2. Rădăcinile corupției
Există Dumnezeu? Cum poate fi atât de mult rău și atât de multă corupție pe lume. dacă Dumnezeu există?
Am încercat toată viața să duc o viață religioasă. dar de ce mai sunt nefericit?
Pot Buddha sau Hristos să fie creați sau dezvoltați din fiecare ființă umană obișnuită? Sau Buddha și Hristos se nasc doar ca atare? Fiecare persoană e Buddha sau Hristos – simt că nu e adevărat.

3. Lupta cu umbrele
Ai vorbit de conștiență și de conștiință și mi se pare că spui că acestea sunt singurele lucruri necesare pentru a ghida acțiunile cuiva. Asta înseamnă atunci că amorul, violul și hoția sunt greșite doar atunci când sunt făcute fără conștiență, fără conștiință?
Nu este nevoie ca oricine sau orice să aibă nevoie de corecție? Sunt nedumerit

4. Să fii întreg înseamnă să fii sfânt
Până când evreii și arabii și alte triburi nu și-au adus Dumnezeul lor invidios și exclusivist rasial în Apus, zeii pe care oamenii îi venerau erau Bacchus, Mithra și Apollo. Diana avea arcul și săgeata ei, Thor era prezent în nord, Zeița Mamă era venerată în Apus. Și apoi moartea și învierea au devenit religia Apusului. Au fost învățate vina și păcatul. De ce e Adam un păcătos? De ce nu e și el ca Tezeu, ca Iason sau ca Hermes? E, cumva, conceptul păcatului doar un truc ca să îi facă pe oameni să mediteze?
Tu spui: „Nu face aceeași greșeală de două ori”. Cum să nu fac asta, dacă nu-mi pun rațiunea să evalueze, să compare și să judece?
Ce e adevărata căință?
Rudolph Hess, unul dintre marii capi naziști, s-a sinu­cis într-o închisoare din Berlin unde a fost închis timp de patruzeci și șase de ani. El a fost mâna dreaptă a lui Adolf Hitler. „Nu mă căiesc de nimic”, a spus el înaintea tribunalului de la Niirnberg, „și dacă aș putea s-a iau de la capăt, aș face același lucru”. Osho, poți spune ceva despre iertare, chiar și pentru acei oameni care par nedemni de ea?

5. Savoarea înțelegerii
Te rog, explică ideea de „atenție corectă”. Te-am auzit spunând că nu e un scop sau ceva care trebuie exer­sat. Atunci ce e?
Crescut de un tată care era perfecționist, care în aparență nu judeca, dar pe dinăuntru era extrem de Critic cu privire la orice și la oricine, îmi dau seama acum de condiționarea mea să funcționez în deza­cord. Am fost criticat că judec și că sunt plin de păreri, dar îndemnat să „discriminez”. Acum simt că o parte din inteligența mea e blocată, are un handi­cap, ezită și se teme. Chiar și în comunitatea din jurul tău, am fost criticat în mod repetat că judec oamenii când eu am simțit deseori că afirmațiile mele sunt relevante și valide. Care e diferența dintre judecată, discriminare și adevărata claritate? Și cum își poate da seama de diferență un copil sau un băr­bat de patruzeci și trei de ani?
Ai spus că binele și răul sunt definite de fiecare societate în parte. Nu există un bine și un rău uni­versal?
Ar trebui să existe o diferență între standardele morale și cele legale în ceea ce privește declararea unei persoane vinovată de o infracțiune?

Epilog
Într-o zi un om a întâlnit un rabin pe stradă. În încercarea de a-l sâcâi, l-a rugat să exprime toată filosofia iudaică în timp ce stă într-un picior. Rabinul s-a sprijinit într-un picior și a spus: „Fă-le altora ce ai vrea să ți se facă și ție. Asta e legea – restul sunt comentarii”. Dacă și eu m-aș întâlni cu cineva care să mă sâcâie și m-ar pune să stau într-un picior și să explic într-o singură propoziție care e învățătura ta, aș avea dreptate să spun că este libertate de sub oprimare?

1. De la acțiune la conștientizare

Nu mă preocupă acțiunile tale; mă preocupă conști­ința ta.

Dacă acea conștiință îți permite să faci ceva, atunci e bine – fă-o. Nu te îngrijora cu privire la scripturi sfinte sau la profeți. Și dacă acea conștiință nu-ți permite să faci ceva, atunci n-o face. Chiar dacă Dumnezeu însuși îți spune „Fă-o!”, nu ai de ales – nu poți s-o faci.

Te rog să ne vorbești despre moralitate

Problema moralității e extrem de importantă, deoarece moralitatea nu este aceea care ți-a fost împărtășită timp de secole întregi. Toate religiile au exploatat ideea mo­ralității. Te-au învățat în moduri diferite, dar ideea fun­damentală e aceeași: dacă nu devii moral, etic, nu poți deveni religios.

Pentru ei, „moralitate” înseamnă să fii cinstit, să fii sincer, să fii caritabil, să ai compasiune, să nu fii violent. Mai pe scurt, trebuie să ai deja în tine toate aceste valori minunate și abia apoi poți să încerci să devii religios.

Întreg conceptul e cu susul în jos. În acord cu mine, până nu ești religios, nu poți fi moral. Mai întâi vine reli­giozitatea. și abia apoi vine moralitatea, ca un produs secundar. Dacă transformi produsul secundar în scopul unic al caracterului uman, vei crea o ființă umană foarte tulburată și nefericită - și totul pentru o cauză bună. Aduci căruța înaintea boilor. Nici boii nu se pot mișca, nici căruța nu avansează; și unii. și alții sunt blocați.

Cum poate o persoană să fie sinceră și onestă. dacă nu știe ce este adevărul? Cum poate o persoană să fie onestă, dacă nu știe nici măcar cine e ea însăși? Cum poți să ai compasiune, dacă nu cunoști sursa de dragoste din interiorul tău? De unde o să faci rost de compasiune? Tot ce poți face în numele moralității e să devii un ipocrit, un prefăcut. Și nimic nu e mai urât decât să fii un ipocrit. Te poți preface, poți încerca din greu, dar totul rămâne la nivel superficial. declarativ. Mergi mai în profunzime și vei descoperi instinctele animalice în toată puterea lor, gata să se răzbune oricând au ocazia.

Să pui moralitatea înaintea religiozității e una dintre cele mai mari crime pe care religiile le-au comis împotriva umanității. Numai ideea. în sine, redă imaginea unei ființe umane oprimate. Și o ființă umană oprimată e bolnavă, scindată psihologic. într-o permanentă luptă cu sine însăși, încercând să facă lucruri pe care nu vrea să le facă.

Moralitatea ar trebui să fie foarte relaxată și ușoară, exact ca propria umbră – nu trebuie s-o târăști după tine, vine de una singură. Dar nu s-a întâmplat așa; ce s-a întâmplat e că a rezultat o omenire psihologic bolnavă.

Toată lumea e încordată pentru că, orice faci, te afli mereu într-un conflict ideologic între ce e bine și ce e rău. Natura ta merge într-o direcție. condiționarea te trimite în direcția opusă. Și o casă divizată nu va rezista prea mult. Așa că toți încearcă să se adune. altminteri pericolul e mereu acolo, chiar lângă tine, să suferi o cădere nervoasă.

Eu nu vă învăț deloc moralitatea. Moralitatea trebuie să vină de la sine. Eu vă învăț direct experiența propriei voastre ființe. Pe măsură ce deveniți mai tăcuți. mai senini. mai calmi și mai liniștiți. pe măsură ce începeți să vă înțelegeți propria conștiință. pe măsură ce ființa voastră interioară devine din ce în ce mai centrată. acțiunile voastre vor reflecta moralitatea. Nu va fi ceva ce veți decide să faceți. va fi ceva la fel de natural ca trandafirii pe o tufă de trandafiri. Nu e ca și cum tufa de trandafiri își impune mari austerități. postește și se roagă la Dumnezeu și se disciplinează conform celor zece porunci; tufa de trandafiri nu face nimic. Tufa trebuie să fie sănătoasă. udată, și florile vor veni la timpul lor, fără nici un efort. dar incredibil de frumoase.

O moralitate ce vine în urma unui mare efort e imo­rală. O moralitate ce vine fără efort e singura moralitate care există.

De asta nu vorbesc deloc despre moralitate, pentru că moralitatea a creat atât de multe probleme pentru ome­nire – cu privire la orice. Oamenii au primit principii gata făcute despre ce e rău și ce e bine. În viața reală, princi­piile gata făcute nu funcționează, pentru că viața e în permanentă schimbare, la fel ca un râu – cotește și ajunge pe teritorii noi... de la munți la văi, de la văi la câmpii, de la câmpii la ocean.

Heraclit avea dreptate când spunea: „Nu te poți scălda de două ori în apele aceluiași râu”, pentru că el curge mereu. A doua oară când pășești în el, e o altă apă. Sunt de acord cu Heraclit atât de mult. că vă spun: nu puteți păși în același râu nici măcar o dată, pentru că atunci când tălpile voastre ating suprafața apei. dedesubt ea curge la vale; pe măsură ce tălpile vi se afundă, apa de la suprafață curge și ea; și când ați atins deja fundul râului, a curs atât de multă apă... nu mai e aceeași apă. Nu poți spune că ai pășit în același râu.

Viața e întocmai ca râul acela, o curgere. Și voi toți respectați niște dogme fixe. Vă considerați mereu nedemni pentru că. dacă urmați dogmele. încălcați cursul vieții; dacă urmați viața. trebuie să încălcați dogmele. De aici și tot efortul meu de a face moralitatea spontană. Trebuie să fii conștient și vigilent și să reacționezi în fiecare situație cu absolută conștiință. Atunci orice vei face va fi corect. Nu e o chestiune legată de care fapte sunt potrivite și care sunt nepotrivite. E o chestiune legată de conștiință, de felul în care faci acele fapte, dacă le faci conștient sau inconștient ca un robot.

Toată filosofia mea e bazată pe adâncirea și ascuțirea conștiinței tale până la dispariția inconștienței din interiorul tău; ai devenit un stâlp de lumină. În lumina asta, în claritatea asta. devine aproape imposibil să faci ceva rău. Nu e ca și cum trebuie să eviți să faci ceva rău; chiar și dacă vei vrea să-I faci, nu vei putea. Și în această conștiință orice faci devine o binecuvântare.

Faptele făcute din conștiință sunt morale. iar cele făcute din inconștiență sunt imorale. Și poate fi vorba de aceeași faptă.

Îmi amintesc o poveste veche:

Un rege bătrân i-a spus fiului său, care avea să-i ur­meze la tron:

Jnainte să mor, trebuie să înveți arta moralității,

pentru că un rege trebuie să fie un model pentru toți ceilalți din regat; nu trebuie să faci nimic rău cu fapta. Așa că te trimit la bătrânul meu maestru. Eu sunt bătrân, și el e și mai bătrân decât mine, așa că nu pierde timpul. Învață totul cu intensitate, cu dăruire, fără să irosești nici un moment”.

Prințul s-a dus la maestru și a rămas surprins ­surprins de faptul că maestrul spiritual era un maestru în arta mânuirii sabiei. „Ce are a face arta mânuirii sabiei cu moralitatea? Oare a înnebunit tatăl meu?” Dar venise până în munți, așa că s-a gândit: „Ar fi bine să-I văd măcar o dată pe bătrân”.

A intrat. Bătrânul era extraordinar de frumos și de grațios, înconjurat de o aură de liniște și pace. Prințul crezuse că va cunoaște un războinic, un spadasin, dar acolo se afla un înțelept. Devenea din ce în ce mai nedumerit. L-a întrebat pe bătrân: „Tu ești maestrul spadasin?”

Acesta a spus:

„Așa este.”

Prințul a spus: „Am fost trimis de tatăl meu, regele, care e discipolul tău, ca să învăț moralitatea

Pag. 15 – 19