Alchimia
este stiinta sau, mai curand, arta care a castigat de partea sa devotamentul
constant al oamenilor de cultura si interesul popoarelor de pretutindeni, de-a
lungul a sute si chiar mii de ani, caci inceputurile alchimiei se pierd,
intr-adevar, in negura vremurilor. O astfel de stiinta inseamna mult mai mult
decat aparentele nascociri ale unor batrani excentrici.
Care a
fost, insa, motivul ascuns in spatele eforturilor constante, al rabdarii
neobosite in dezlegarea misterelor, al tenacitatii telului in fata persecutiei
si a ridicolului de-a lungul nenumaratelor secole, motiv care l-a determinat pe
alchimist sa-si urmeze neabatut drumul sau bine stabilit? Cu siguranta ceva mult
mai important decat vanitoasa dorinta de a transforma metalele de baza in aur,
sau de a prepara un medicament care sa-i prelungeasca scurta viata pamantesca.
Pentru cei dedicati alchimiei, aceste lucruri contau prea putin, iar din
relatarile vietilor lor, aflam ca, aproape fara exceptie, ei erau interesati de
lucrurile spirituale, nicidecum de cele materiale, trecatoare. Alchimistii erau,
mai curand, inspirati de o viziune - de viziunea omului perfect, a omului
eliberat de boala si de limitele facultatilor sale mentale si fizice, stand
asemeni unui zeu in deplinatatea acelei puteri care, chiar in clipa aceasta,
rezida in stare latenta in straturile profunde ale constiintei umane. Este vorba
de viziunea omului facut dupa chipul si asemanarea unicei Vieti Divine in toata
Perfectiunea, Frumusetea și Armonia sa.
|