| Alchimia 
este stiinta sau, mai curand, arta care a castigat de partea sa devotamentul 
constant al oamenilor de cultura si interesul popoarelor de pretutindeni, de-a 
lungul a sute si chiar mii de ani, caci inceputurile alchimiei se pierd, 
intr-adevar, in negura vremurilor. O astfel de stiinta inseamna mult mai mult 
decat aparentele nascociri ale unor batrani excentrici. Care a 
fost, insa, motivul ascuns in spatele eforturilor constante, al rabdarii 
neobosite in dezlegarea misterelor, al tenacitatii telului in fata persecutiei 
si a ridicolului de-a lungul nenumaratelor secole, motiv care l-a determinat pe 
alchimist sa-si urmeze neabatut drumul sau bine stabilit? Cu siguranta ceva mult 
mai important decat vanitoasa dorinta de a transforma metalele de baza in aur, 
sau de a prepara un medicament care sa-i prelungeasca scurta viata pamantesca. 
Pentru cei dedicati alchimiei, aceste lucruri contau prea putin, iar din 
relatarile vietilor lor, aflam ca, aproape fara exceptie, ei erau interesati de 
lucrurile spirituale, nicidecum de cele materiale, trecatoare. Alchimistii erau, 
mai curand, inspirati de o viziune - de viziunea omului perfect, a omului 
eliberat de boala si de limitele facultatilor sale mentale si fizice, stand 
asemeni unui zeu in deplinatatea acelei puteri care, chiar in clipa aceasta, 
rezida in stare latenta in straturile profunde ale constiintei umane. Este vorba 
de viziunea omului facut dupa chipul si asemanarea unicei Vieti Divine in toata 
Perfectiunea, Frumusetea și Armonia sa.
 |