Taifasuri cu tâlc

„În Nord mergeam pe placa de gheață care se mișca tot timpul, dincolo, în Antarctica, era pământ acoperit de gheață și credeam că n-o să am probleme. Altitudinea la care mergeam era de 3.000 de metri, mai mult decât eram eu obișnuită. Or, efortul fizic și compoziția aerului erau altele și oboseam. Am avut vreo șapte zile de viscol teribil. Nu puteai să ieși din cort, te acoperea zăpada. La fiecare 40 de minute trebuia să ies cu lopata să dau zăpada la o parte, altfel m-ar fi acoperit complet. A apărut nu frica, ci senzația de singurătate și-am simțit nevoia să conversez cu cineva. Și-acolo era doar viscolul. Am început, în gând, să conversez cu viscolul, cu vântul, să-l rog să mă ocolească, pentru că auzeam mereu limbile lui înconjurându-mă. Așa m-am liniștit, devenisem calmă. Nu că dominam viscolul, dar îl simțeam lângă mine, îmi devenise prieten.“

• interviu cu Uca Marinescu