Inteligența și dinamica energiei

Turbina de presiune

Pe 16 mai 1913, prof. Dr. Viktor Kaplan a putut să îi informeze pe principalii producători de turbine din lume că a reușit să obțină cu rotorul său recent proiectat viteze de rotație și randamente care depășeau cu mult normele existente.

Acest lucru a fost confirmat de profesorul Budau la bancul de probă pe 22 iunie 1922. Kaplan s-a văzut astfel la apogeul unor eforturi experimentale care au durat ani de zile, însă brusc a avut loc un eșec neașteptat, care i-a provocat o gravă cădere nervoasă, reducându-i capacitatea de muncă.

Când ce obținuse experimental cu modelul de probă a fost pus în practică, a apărut un fenomen misterios de cavitație, care în scurt timp a distrus chiar și paletele din oțel ale turbinelor.

Abia după experimente costisitoare și prelungite în care au fost folosite aliaje aceste fenomene de descompunere au putut fi inhibate suficient pentru a permite începerea producției acestui sistem de turbine. Acest lucru s-a considerat și încă se consideră atât de util în industrie și economie, încât câteva companii auto­rizate de Kaplan (datorită oportunităților de afaceri profita bile) nu au precupețit nicio cheltuială materială și niciun efort intelec­tual pentru a elimina aceste efecte de descompunere care, conform măsurătorilor, erau echivalente unor presiuni maxime de aproximativ 32 000 de atmosfere (atm).

În felul acesta a fost scoasă din uitare această periculoasă mașină de centrifugență care descompune apa-mamă a Pământului, geosferică și deci încărcată negativ (adevăratul agent purtător al fructigenilor, în cercuri tot mai largi pe măsură ce viteza de rotație a turbinei crește odată cu creșterea presiunii hidrostatice.

Cauza acestei descompuneri a apei subterane este emisia de substanțe de analiză, adică otravă de cadaverină sub formă de radiație (radiație de ptomaină), care apare din rezervele lichefiate de substanță grasă când presiunea centrifugală indusă mecanic

Aici ne interesează consecințele unei erori tragice, întrucât în general se crede că rămășițele pământești ale vieții, care revin în pântecul Pământului, se descompun fără rost în țărână și cenușă când se presupune că sufletul se desparte de trup după ce încetează funcțiile vitale fizice ale organismului.

În realitate, există două procese de fermentație (forme de mișcare interioară) reciproc opuse, care decid ce anume va fi creat din aceste concentrate de grăsime alotropice (polimorfe), îngropate în sol odată cu cadavrul.

Aici sunt active energiile de descompunere și regresive – radiația de ptomaină de mai sus –, care sunt generate când procesul de fermentație inversat ce produce acizi încărcați pozitiv este declanșat de influențe termice care intensifică presiunile interne (de rupere). Aceasta este exacerbată în continuare de efectul dezintegrator al mecanicii care, biologic vorbind, produce o mișcare centrifugală reactivată. Astfel devine limpede că în natură nu există nici echivalențe, nici o conservare constantă a energiei sau materiei, ci doar diferențieri care se potențează reciproc.

Robert Mayer, Isaac Newton și alții lipsiți de intuiție – așadar, creatori de legi înstrăinați de natură – au greșit în mod grav (avem dovada exactă a acestui lucru), întrucât într-o natură veșnic schimbătoare nu există legi rigide, nici dogme sau lucruri abso­lute, există numai o interacțiune ritmică a energiilor, care determină soarta întregii existențe, Se întâmplă așa pentru că produsele acestei interacțiuni, deja aflate într-o stare atomică, au o capacitate inerentă de a reacționa și, prin urmare, sunt produse ale dezvoltării biologice.

E suficient un ușor impuls supraîncărcat pozitiv sau o influență sti­mulatoare pentru a descărca sângele Pământului, acumulatorul extrem de sensibil la presiune al adevăratelor forțe vitale in statu nascendi, pe care îl acumulează pentru a le transforma în energii formatoare reactivate (de levitație) sau dezintegratoare (re­gresive).

În condiții naturale, chiar această apă, asemenea sevei plantelor sau sângelui de calitate superioară, este ridicată prin mijloace indirecte pe cele mai înalte vârfuri de munte prin forțele de levitație pe care le conține. Dacă este mișcată însă și învolburată de turbine de presiune cu viteză mare, regularizări hidraulice ale râurilor sau baraje similare cu cascadele care îi limitează curge­rea, formele inferioare de încărcătură și potențial dau naștere unor efluxuri de energie supraîncărcate pozitiv, care radiază în toate direcțiile (acest lucru poate fi dovedit cu precizie), străpung și descarcă orice rezistență și, prin ruptură internă, slăbesc structura apei, pervertind astfel caracterul și calitatea acestei concentrații de dinageni (a se vedea figura 6).

Așa cum se întâmplă și în cazul plugurilor din fier (oțel) trase de tractoare care se deplasează cu viteză, se produc astfel efecte disociative electrolitice și erupții similare gazului detonant (așa­numitele huruieli ale pământului) pe o zonă întinsă, care continuă să mărească mecanic structurile care au fost deja slăbite prin excitația lor internă. Cu alte cuvinte, formele de mișcare și excitație interioară de mai sus se amplifică reciproc prin astfel de reacții în lanț, a căror periodicitate crește cu pătratul vitezei de rotație. Pe de o parte, sunt ur-create produsele hotărâtoare pentru dezvoltare, adică forțele atomice ascensionale (levitație) care înving cu ușurință orice greutate fizică, pe de altă parte apar acele energii regresive care înăbușă tot ce înseamnă viață amplificând structura țesuturilor. Prin urmare, se creează fie otrava de cadaverină sub formă de radiație, fie elixirul vieții într-o stare atomică, ce învinge toate bolile.

Asta explică de ce, de exemplu, rezistența la mișcare crește cu pătratul vitezei de rotație nenaturale (centrifugale) la toate mași­nile dinamice, hidraulice și tehnice care măresc căldura și presiunea. Însă asta nu se întâmplă dacă masele mediului (pă­mântul, apa și aerul) sunt accelerate „originar”, în maniera mișcării naturale a masei Pământului (o se vedea figura 9), adică centripet de-a lungul axei longitudinale. O astfel de mișcare, ce acumulează totul în mod indirect și menține întregul Pământ într-un echilibru delicat, poate fi copiată într-o manieră fidelă naturii cu ajutorul unor dispozitive special construite și aliate.

În acest caz, se pot dezvolta formele de energie atomică relativ de cea mai bună calitate, care mișcă totul „în mod originar”, impregnând totul cu viață.

Fără îndoială cunoscute marilor preoți ai civilizațiilor din vechime, aceste concentrate de materie nobilă (etericități) sunt respon­sabile de legendara abundență aproape absolută de hrană și libertatea de mișcare asociată cu ea. În paranteză fie spus, aceste concentrate au fost până la urmă responsabile și de dezastrul din Atlantida (denumit Potopul de o Biserică circumspectă), care a fost urmarea controlării nepăsătoare a acestor energii levita­ționale elementare. In această privință, Biserica a avut dreptate, pentru că apa-mamă (lichidul amniotic) potențată negativ, întâiul născut fizic, va fi precipitată în exterior de aceste energii levitaționale și formatoare (avem dovezi exacte ale acestui lucru). Dar tocmai în această substanță-purtătoare înnobilată se află energiile atomice latente de calitate superioară, care fac posibilă locomoția menită natural.

Aceste energii pot fi transformate însă în formele de energie atomică cele mai dăunătoare pentru dezvoltare dacă, de exem­plu, se folosește un dispozitiv centrifugal ciclotronic ca presupusa modalitate corectă de producere a energiei.

Până în prezent nu s-a știut că vitaminele, concentratele de materie nobilă (formațiuni grase perfect dezvoltate, fermentate prin excluderea luminii și a căldurii, despre care se știe că se solidifică după moarte) pot fi degradate prin influențe inferioare (care acționează prin expansiune) ale căldurii și luminii și sunt transformate treptat în radiația de ptomaină atomică menționată la început.

Abia recent a început să fie aplicată așa-numita distilare în vid pentru a obține din uleiuri eterice concentrate de grăsime de calitate superioară. Pentru asta se utilizează însă doar dispozitive de rarefiere a gazului atmosferic, pompe de sucțiune a aerului sau de presiune a aerului, care nu pot niciodată să imite proce­sele pe care înțeleapta natură le folosește pentru a densifica specific aceste concentrate de materie înnobilată de cea mai bună calitate. Acesta este vidul „organic”. Creat de o mașină care funcționează pe bază de centripetență, el densifică materia nobilă prin influențele coactive ale mișcării de calitate superioară și ale stimulilor contractili. Cu alte. cuvinte, masa mișcată (accelerată) se apropie de starea de anomalie fără temperatură și fără febră (+4 DC), care este posibilă doar prin accelerarea masei pe axa longitudinală. Nici rezistența la mișcare menționată mai devreme nu poate evolua în timpul acestui proces, din simplul

Pag. 57 – 61