Mai important decât cum primim harul, este cum îl pierdem, ca să putem
să nu-l risipim, să-l ajutăm să crească și să rodească în sufletul
nostru.Astfel, vom fi mereu într-o stare imatură, fără rod, nu vom
cunoaște ortodoxia sau chiar ne vom lupta împotriva ei.
Duhul deșertăciunii și pecetea interioară
8.00RON
(Stoc 0)
Indisponibil
×
Anunță-mă când „Duhul deșertăciunii și pecetea interioară” e disponibil(ă)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Sa luam aminte la urmatoarea pilda: sa presupunem ca mergem la
cineva care ne da un ban, dar avand buzunarul rupt, acesta cade si
ajungand acasa vedem ca nu mai avem nimic. Si iarasi alergam sa luam un
ban, iar omul acela bun, plin de bunavointa ne da iarasi un ban, pe care
il pierdem in acelasi fel. Si, dupa multi ani oare ne va fi de vreun
folos ca ne-au trecut prin mana atatia si atatia bani, daca noi suntem
fara nimic? Oare nu se vor ridica unii care sa defaime insusi pe cel
care i-a luat banii, zicand ca este un amagitor, sau se va ridica chiar
asupra lui sa-l loveasca sau sa-l omoare zicand ca acela l-a facut sa-si
piarda vremea in zadar?
Banul insa a fost real, l-ai tinut pentru o clipa in mainile tale
si ai vazut ca este bun. Dar acum nu-l mai ai. Se cuvine ca dupa ce ai
patit si tu ca si mine, asta de nenumarate ori sa cercetam daca este
vreo cale ca banul sa nu se mai piarda, ci sa creasca si sa dea rod.
Astfel starea de continua risipire a harului ne poate duce la o
stare de nedumerire, necredinta sau de revolta impotriva lui Dumnezeu.
Aceasta stare o vedem tot mai des in jurul nostru: Biserica si Tainele
par sa-si fi pierdut puterea. Dar cu toate acestea harul este acelasi
numai ca noi nu mai stim cum sa-l pastram.
Adevăr Divin
