Bătălia lui Gandalf pe podul din minele Moriei

NU AI MURIT NICIODATÃ

M-am întins peste 35.000 de ani ca să ajung până la voi. Am foarte multe de dat. Nu puteți să diminuați asta. Luați-o și acceptați-o, pur și simplu. Nu e nimeni lăsat în afara providenței împărăției cerurilor, decât dacă și-o re­fuză singur. Tuturor li se dă acces la gloria lui Dumnezeu, căci gloria lui Dumnezeu e văzută în locul cel tăcut, în locul cel evident-subtil. Frumusețea lui e simplă și cerințele lui sunt simple, fără dogmele și fără tribulațiile omenirii. Dumnezeu e iubire. Pur și simplu acceptați și lăsați dul­ceața momentului să curgă prin voi, pe deplin. Așa să fie. Vă iubesc. Pur și simplu să acceptați și să știți că sunteți iubiți și că nu sunteți în afara providenței Dumnezeului care vă iubește, pentru că eu nu sunt decât un biet simbol sărăcit a ceea ce strălucește în voi. Eu vă iubesc că m-ați găsit și că mă ascultați și că vă dedicați viața cunoașterii. Vă iubesc că auziți și vă iubesc că faceți. Vă spun că viața asta nu e decât un moment trecător. Ceea ce sunteți de fapt este veșnic; prin aceasta spunem că trupul ne dă iluzia vieții, pe când Dumnezeu este singura realitate care există. Ãsta e un mare adevăr. Nu ați murit niciodată și nu o să muriți niciodată. N-o să muriți niciodată. Așa să fie.

Ceea ce trăiește înăuntrul vostru, cel căruia îi vorbesc vocile’ este însuși Dumnezeu Atotputemicul. Vocile nu ar vorbi, dacă nu ar exista ceea ce ascultă, iar ceea ce ascultă este secretul tuturor vremurilor. Este divinul din noi. Vocile se roagă, dintr-un corp umil, să li se dea permisiunea să facă și să fie și să își exercite voința, dar fără Dumnezeu, ele nu au nicio voință. Ziua în care devenim Observatorul și numai Observatorul, ziua în care trăim pentru uzul cel co­rect al vieții și cucerim ceea ce se numește personalitatea, corpul, este ziua în care sărbătorim înălțarea noastră către Christ. Este ziua în care ne trezim și suntem cu adevărat maeștri ai vieții.

Rețineți asta: Vocile vorbesc cu cineva. Cu cine vorbesc ele? Acesta e misterul care ne scapă printre degete ca vântul, dar care e la fel de solid ca orice stâncă - misterul în care trebuie să tânjim să ne transformăm. Este ceea ce credem că nu suntem, dar am fost dintotdeauna - și astfel vorbește înțeleptul către Dumnezeul său. Înțeleptul vorbește ca acela care se roagă către Casa Domnului, pentru mântuire în viața omului - și înțeleaptă e femeia care vorbește cu Observatorul și care imploră Observatorul să dea credibilitate vieții ei. Ziua în care nu mai tânjim să fim femeia sau bărbatul, ci ceea ce caută vocile, este ziua în care ne trezim. Cu toții aveți în voi Observatorul cu care vorbesc toate vocile. Nu e vorba de o singură femeie sau de un singur bărbat, ci de voi toți. De aceea ați fost numiți Dumnezeii cei uitați.

Mesajul meu, de când am apărut aici, a fost că voi sunteți Dumnezeu - nu doar că eu sunt Dumnezeu, ci că voi sunteți Dumnezeu. Aceste învățături n-au fost niciodată date ca guru care să eclipseze o mână de adepți ignoranți cu un mesaj pe care adepții să nu poată să-I audă nicio­dată, pentru că sunt așa de orbiți de guru. Nu asta a fost ceea ce am ales în această călătorie – și nici nu e o alegere pe care să o faci, de altfel. Învățătura a fost întotdeauna aceea de a vă respecta. De asta vă sărut mâinile, palmele mâinilor, ceea ce țineți, și exteriorul mâinilor, noduros de încordare. Mă înclin și mă aplec în fața voastră, ca să vă sărut mâinile. Mă prosternez în fața voastră. Recunosc ceea ce ați făcut în această viață, spre deosebire de ceea ce se numește oamenii obișnuiți, care nu recunosc nici­odată nimic din ceea ce ați făcut - nu mai mult decât recunoașteți voi în ei.

Iar pentru cei care nu m-au urmat niciodată, dar care s-au deranjat să înțeleagă, eu voi fi întotdeauna un mister care le dezvăluie adevărul în propria lor viață. Voi rămâne mereu un mister, iar când voi fi plecat, vă veți întreba ­oare să fi fost geniul fiicei mele, sau am existat cu ade­vărat? Pentru personalitate o să fie o șaradă măreață și minunată făcută de o femeie; pentru Dumnezeul vostru, va fi un mesager care a trezit posibilitățile. Eu nu v-am recunoscut niciodată ca fiind altceva, decât oamenii pe care i-am iubit. Un Dumnezeu să se prosterneze și să vă sărute mâinile, fruntea și obrajii – asta înseamnă recu­noaștere de la o divinitate la alta, chiar dacă celălalt nu înțelege. Faptul că voi nu înțelegeți nu micșorează puterea re cunoașterii.

Dacă aș fi vrut să fiu faimos, nu aș fi fost Ramtha, pentru că asta deja am fost și deja am făcut. Eu sunt aici ca să confirm divinitatea voastră, pe care o găsesc la fel de îmbă­tătoare ca și această floare timpurie de primăvară. Găsesc că sunteți așa de frumoși. Nu e vorba de fața voastră, nu e vorba de corpul vostru; e vorba de energia voastră și de ceea ce îi dă viață – aceea iubesc și onorez eu. Ziua în care sunteți în același fel este ziua în care sunteți și voi așa cum sunt eu. Pentru unii, ziua aceea e aproape, iar pentru alții încă e la fel de departe ca prima oară când ați auzit această voce, pentru că încă nu ați înțeles misterul.

Eu îmi iubesc poporul. Chiar nu-mi pasă ce crede lumea despre asta, pentru că eu pot să am grijă de lume - am făcut-o și o să o mai fac. Îmi iubesc poporul și vreau ca voi să vă bucurați de aceeași libertate de sine de care am învățat și eu să mă bucur.

Despre asta sunt învățăturile astea. Dacă vreți doar să fiți bărbat sau femeie și asta e tot, atunci aș apărea o singură dată și v-aș spune să trăiți din plin, să fiți ai naibii, nedrepți și curajos de liberi. Și de ce v-aș spune asta? Pentru că atunci nu există nicio consecință. De ce să nu trăiești din plin, înainte să dai totul la viermi? Ãsta ar fi mesajul. Dar nu așa stau lucrurile. Cineva trebuie să vă amintească și că nu sunteți doar bastarzii acestui univers, ci că sunteți cre­atorii lui. Știu că am spus asta de atâtea ori, de la început de când am venit aici, dar e nevoie, poate, de ani de zile până ca măcar trei persoane să audă cuvintele, să le audă cu adevărat. Nu există învățătură mai mare decât ceea ce sunteți voi:”” și tot ce mă străduiesc eu să fac e să vă fac să vă îndrăgostiți de Observatorul vostru și să îl ascultați.

Străjer la porțile Marelui Oraș

Mesajul meu nu s-a schimbat niciodată. Nu ne-am dus în profunzime în lumea științei și a științei medicale decât pentru a confirma ceea ce a fost mesajul, dintotdeauna. EI nu s-a schimbat, pentru că oricâte peptide ar fi – nu îmi pasă dacă aveți un miliard de peptide în voi - dacă nu aveți peptida transformării, tot sunteți morți. Doar că sunteți morți de un miliard de ori. Știința sprijină mesajul care poate fi dat la o parte cu atâta ușurință de către ima­gine, dar imaginii îi e foarte greu să mai verse obiecțiuni în fața științei. De asta o folosesc cu atâta înțelepciune. Și știința încă urmează să mai descopere din ceea ce eu v-am spus, pur și simplu. Folosim cuvinte precum amig­dala, hipocampul, lobul frontal, lobul posterior inferior, creierul mijlociu superior, formațiunea reticulară și altele, dar asta e doar pentru a vă oferi informația care sprijină datele mesajului. Care e mesajul cel mai pur? Că voi sun­teți Dumnezeu. De unde știm asta? Păi, câți dintre voi vă ascultați vocile din cap?

O să vă spun un lucru - și asta e o altă învățătură gro­zavă. Cine ascultă? Știm care sunt obiecțiunile astea. Ele sunt legate de foame, de oboseală, rebeliune, amenințări, vinovăție, de a dezgropa trecutul și toate astea. Cine ascultă la toate astea? Poate că asta e cea mai mare întrebare pe care trebuie să o pun istețului meu public. N-ați prefera să fiți cel care ascultă, mai degrabă decât cel care se plânge? Evident că plângerile insistă pentru voința a ceva. Nu ați vrea să fiți cel care distribuie voința, mai degrabă decât cel care imploră?

Începem să vedem că cerșetorii din noi sunt cei care se plâng – și ei scot la suprafață tot felul de gunoaie. Atâta timp cât fac asta, n-o să stea foarte mult în fața porților marelui oraș, pentru că imediat o să vadă ceva ce nu au și o să sară pe cămilă și să dea drept în porțile orașului cu ea. N-o să fie niciodată Observatori. Observatorii sunt cei care stau în afara porților marelui, magnificului oraș.

Pag. 25 – 29